Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Solomon/Capitolul 15
- Iar Tu, Dumnezeul nostru, ești bun și adevărat, îndelung-răbdător și cu milă cârmuitor a toate.
- Chiar când păcătuim, ai Tăi suntem, noi cei ce cunoaștem puterea Ta, dar nu vom păcătui, știind bine că suntem din numărul celor numărați ai Tăi.
- Că a Te cunoaște pe Tine este dreptate desăvârșită și a ști puterea Ta este rădăcina nemuririi.
- Pe noi nu ne-au înșelat născocirile omenești ale unui meșteșug viclean; ici truda deșartă a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe feluri de vopsele,
- A cărui înfățișare ațâță patima celor nebuni, cu pofta chipului neînsuflețit al unei arătări fără viață.
- Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici să aibă asemenea nădejdi, și cei care le fac și cei care le poftesc și li se închină.
- Olarul frământă pământul moale cu osteneală și face spre slujba noastră orice vas și din același pământ face vase spre curată întrebuințare și altele dimpotrivă, dar toate asemenea; și care vas de ce treabă să fie, hotărăște olarul.
- Apoi cu nelegiuită trudă, din același pământ, tot el scoate un deșert chip de idol, el care, cu puțin mai înainte, din pământ a fost făcut și după puțin se va întoarce iarăși de unde a fost luat, când se va cere să dea sufletul cu care este dator.
- Dar el se îngrijește nu de aceea că puterile lui slăbesc, nici că viața este scurtă, ci se ia la întrecere cu meșterii aurari și argintari și face ce fac făurarii în aramă și, ca mare cinste pentru el, ține să facă chipuri amăgitoare.
- Inima lui este cenușă și nădejdea lui mai slabă ca pământul și viața lui mai mică în cinste decât lutul.
- Fiindcă el n-a cunoscut pe Făcătorul său, și pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor și a pus în el putere de viață,
- Ci socotește că viața noastră este jucărie și traiul nostru ca un târg de câștig, pentru că - așa zic ei - trebuie să câștigi bani în orice chip, chiar făcând rău.
- Dar bine să știe că păcătuiește mai mult decât toți ceilalți acela care, din același lut, scoate vase care se pot ușor sparge și chipuri idolești.
- Ci toți aceștia sunt mai nebuni și mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toți dușmanii poporului tău și asupritorii lui;
- Căci pe toți idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă.
- Cel care i-a făcut a fost un om, și cel care a primit duhul în dar, tocmai el i-a închipuit, căci nici un om nu poate să facă un dumnezeu la fel cu el.
- El fiind muritor, el face un lucru fără viață cu mâinile lui nelegiuite, el prețuiește mai mult decât idolii săi, fiindcă el este viu, iar aceia nicidecum.
- Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase, care, după prostia lor, sunt mai rele decât celelalte.
- N-au în ele nici o bunătate care să ni le facă dragi și ele sunt în afară și de la lauda lui Dumnezeu, și de la binecuvântarea Lui.
| ▲ Începutul paginii. |