Biblia/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor/Capitolul 6

←

→

Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm și noi cu tine?
Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-și pască turma acolo și crini frumoși s-adune.
Eu a iubitului meu sunt și el este al meu, el printre crini își paște iezii.
Frumoasă ești, iubita mea, frumoasă ești ca Tirța și ca Ierusalimul dragă, dar ca și oastea în război temută.
Întoarce-ți ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
Părul tău turme de capre pare, ce din munți, din Galaad coboară. Dinții tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două șiruri strânse și neavând nici o știrbitură.
Două jumătăți de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
Solomon are șaizeci de regine și optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ține!
Dar ea e numai una, porumbița mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălțat, iar reginele și concubinele osanale i-au cântat.
Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea strălucește și ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă și ca oastea de război temută?
La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeața văii, dacă a dat vita de vie și dacă merii au înflorit.
Și nu știu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oștirea de război a viteazului meu neam.