Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 24
| ←←Capitolul 23 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Noul Testament, Luca, Capitolul 24) |
Ioan, Capitolul 1→→ |
- Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
- Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
- Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
- Și fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare.
- Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți?
- Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
- Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
- Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.
- Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
- Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
- Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.
- Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
- Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
- Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
- Și pe când vorbeau și se întrebau între ei. și Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
- Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
- Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
- Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
- El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
- Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;
- Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
- Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,
- Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
- Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
- Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!
- Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?
- Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
- Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
- Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.
- Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.
- Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
- Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?
- Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
- Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
- Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
- Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă.
- Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh.
- Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
- Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am.
- Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.
- Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare?
- Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.
- Și luând, a mâncat înaintea lor.
- Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi.
- Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
- Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa să învieze din morți a treia zi.
- Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
- Voi sunteți martorii acestora.
- Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.
- Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.
- Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer.
- Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
- Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
| ▲ Începutul paginii. |