Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 24

Jump to navigation Jump to search
←←Capitolul 23 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, Luca, Capitolul 24)
Ioan, Capitolul 1→→


  1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
  2. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
  3. Și intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
  4. Și fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare.
  5. Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutați pe Cel viu între cei morți?
  6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
  7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
  8. Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui.
  9. Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
  10. Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
  11. Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.
  12. Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
  13. Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
  14. Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
  15. Și pe când vorbeau și se întrebau între ei. și Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
  16. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
  17. Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare.
  18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
  19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.
  20. Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri;
  21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
  22. Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt,
  23. Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
  24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
  25. Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii!
  26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?
  27. Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
  28. Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
  29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei.
  30. Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor.
  31. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei.
  32. Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?
  33. Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
  34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon.
  35. Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
  36. Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă.
  37. Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh.
  38. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
  39. Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am.
  40. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.
  41. Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare?
  42. Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere.
  43. Și luând, a mâncat înaintea lor.
  44. Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi.
  45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
  46. Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa să învieze din morți a treia zi.
  47. Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
  48. Voi sunteți martorii acestora.
  49. Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.
  50. Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.
  51. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer.
  52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
  53. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.


▲ Începutul paginii.