Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 23

Jump to navigation Jump to search
←←Capitolul 22 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, Luca, Capitolul 23)
Capitolul 24→→


  1. Și sculându-se toată mulțimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
  2. Și au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicând să dăm dajdie Cezarului și zicând că El este Hristos rege.
  3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
  4. Și Pilat a zis către arhierei și către mulțimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
  5. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
  6. Și Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
  7. Și aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
  8. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El.
  9. Și L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
  10. Și arhiereii și cărturarii erau de față, învinuindu-L foarte tare.
  11. Iar Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat.
  12. Și în ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în dușmănie între ei.
  13. Iar Pilat, chemând arhiereii și căpeteniile și poporul,
  14. A zis către ei: Ați adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fața voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceți împotriva Lui.
  15. Și nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăși la noi. Și iată, El n-a săvârșit nimic vrednic de moarte.
  16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
  17. Și trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
  18. Dar ei, cu toții, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba,
  19. Care era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și pentru omor.
  20. Și iarăși le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
  21. Dar ei strigau, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L!
  22. Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârșit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
  23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, și strigătele lor au biruit.
  24. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
  25. Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
  26. Și pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din țarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
  27. Iar după El venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau.
  28. Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri.
  29. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat!
  30. Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
  31. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
  32. Și erau duși și alții, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
  33. Și când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga.
  34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. Și împărțind hainele Lui, au aruncat sorți.
  35. Și sta poporul privind, iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască și pe Sine Însuși, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
  36. Și Îl luau în râs și ostașii care se apropiau, aducându-I oțet.
  37. Și zicând: Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!
  38. Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor.
  39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți, Îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi.
  40. Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă?
  41. Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
  42. Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta.
  43. Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai.
  44. Și era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
  45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc.
  46. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul.
  47. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
  48. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul.
  49. Și toți cunoscuții Lui, și femeile care Îl însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
  50. Și iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun și drept,
  51. - Acesta nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, așteptând împărăția lui Dumnezeu.
  52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
  53. Și coborându-L, L-a înfășurat în giulgiu de in și L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
  54. Și ziua aceea era vineri, și se lumina spre sâmbătă.
  55. Și urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul și cum a fost pus trupul Lui.
  56. Și, întorcându-se, au pregătit miresme și miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.


▲ Începutul paginii.