Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 19
- Și intrând, trecea prin Ierihon.
- Și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat.
- Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură.
- Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
- Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
- Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se.
- Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.
- Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
- Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam.
- Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.
- Și ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată.
- Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată, ca să-și ia domnie și să se întoarcă.
- Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine și a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni!
- Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
- Și când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să știe cine ce a neguțătorit.
- Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine.
- Și i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți.
- Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.
- Iar el a zis și acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți.
- A venit și cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar,
- Că mă temeam de tine, pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat.
- Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat;
- Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind, l-aș fi luat cu dobândă.
- Și a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine.
- Și ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
- Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are și ceea ce are i se va lua.
- Iar pe acei vrăjmași ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața mea.
- Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
- Iar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
- Zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și, dezlegându-l, aduceți-l.
- Și dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice așa: Pentru că Domnul are trebuință de el.
- Și, plecând, cei trimiși au găsit precum le-a spus.
- Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul?
- Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuință de el Domnul.
- Și i-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el.
- Iar pe când mergea El, așterneau hainele lor pe cale.
- Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse,
- Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus.
- Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii.
- Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.
- Și când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
- Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
- Căci vor veni zile peste tine, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile.
- Și te vor face una cu pământul, și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.
- Și intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau și cumpărau în el.
- Zicându-le: Scris este: "Și va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari.
- Și era în fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă.
- Și nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ținea după El, ascultându-L.
| ▲ Începutul paginii. |