Biblia/Noul Testament/I Corinteni/Capitolul 14
- Căutați dragostea. Râvniți însă cele duhovnicești, dar mai ales ca să proorociți.
- Pentru că cel ce vorbește într-o limbă străină nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; și nimeni nu-l înțelege, fiindcă el, în duh, grăiește taine.
- Cel ce proorocește vorbește oamenilor, spre zidire, îndemn și mângâiere.
- Cel ce grăiește într-o limbă străină pe sine singur se zidește, iar cel ce proorocește zidește Biserica.
- Voiesc ca voi toți să grăiți în limbi; dar mai cu seamă să proorociți. Cel ce proorocește e mai mare decât cel ce grăiește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca Biserica să ia întărire.
- Iar acum, fraților, dacă aș veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aș fi, dacă nu v-aș vorbi - sau în descoperire, sau în cunoștință, sau în proorocie, sau în învățătură?
- Că precum cele neînsuflețite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaște ce este din fluier, sau ce este din chitară?
- Și dacă trâmbița va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
- Așa și voi: Dacă prin limbă nu veți da cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce ați grăit? Veți fi niște oameni care vorbesc în vânt.
- Sunt așa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înțelesul ei.
- Deci dacă nu voi ști înțelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbește, și cel care vorbește barbar pentru mine.
- Așa și voi, de vreme ce sunteți râvnitori după cele duhovnicești, căutați să prisosiți în ele, spre zidirea Bisericii.
- De aceea, cel ce grăiește într-o limbă străină să se roage ca să și tălmăcească.
- Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
- Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
- Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulțumirea ta, de vreme ce el nu știe ce zici?
- Căci tu, într-adevăr, mulțumești bine, dar celălalt nu se zidește.
- Mulțumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți;
- Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
- Fraților, nu fiți copii la minte. Fiți copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiți desăvârșiți.
- În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi și prin buzele altora, și nici așa nu vor asculta de Mine, zice Domnul".
- Așa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioși ci pentru cei necredincioși; iar proorocia nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei ce cred.
- Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă și toți ar vorbi în limbi și ar intra neștiutori sau necredincioși, nu vor zice, oare, că sunteți nebuni?
- Iar dacă toți ar prooroci și ar intra vreun necredincios sau vreun neștiutor, el este dovedit de toți, el este judecat de toți;
- Cele ascunse ale inimii lui se învederează, și astfel, căzând cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
- Ce este deci, fraților? Când vă adunați împreună, fiecare din voi are psalm, are învățătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
- Dacă grăiește cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei și pe rând să grăiască și unul să tălmăcească.
- Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică și să-și grăiască numai lui și lui Dumnezeu.
- Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece.
- Iar dacă se va descoperi ceva altuia care șade, să tacă cei dintâi.
- Căci puteți să proorociți toți câte unul, ca toți să învețe și toți să se mângâie.
- Și duhurile proorocilor se supun proorocilor.
- Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
- Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și Legea.
- Iar dacă voiesc să învețe ceva, să întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în biserică.
- Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
- Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
- Iar dacă cineva nu vrea să știe, să nu știe.
- Așa că, frații mei, râvniți a prooroci și nu opriți să se grăiască în limbi.
- Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.
| ▲ Începutul paginii. |