Biblia/Noul Testament/I Corinteni/Capitolul 13

Jump to navigation Jump to search
←←Capitolul 12 Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Noul Testament, I Corinteni, Capitolul 13)
Capitolul 14→→


  1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.
  2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
  3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.
  4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
  5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
  6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
  7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
  8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși;
  9. Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim.
  10. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa.
  11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
  12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu.
  13. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.


▲ Începutul paginii.