Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Zaharia

 

CAP 1

Îndemnare spre pocăință și frica lui Dumnezeu, întărită prin două videnii.

1. Într’a optulea lună, în anul al doilea pre vreamea lui Darie, să făcu cuvântul Domnului cătră Zaharia al Varahiei, feciorul lui Addo prorocul, zicând:

2. „Scârbi-se Domnul pre părinții voștri cu urgie mare“.

3. Și vei zice cătră ei: „Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: Întoarceți-vă cătră mine, zice Domnul Puterilor,

4. Și mă voiu întoarce cătră voi, zice Domnul Puterilor. Și nu vă faceț ca și părinții voștri cărora au chemat prorocii cei mai denainte; zicând: Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘Întoarceți-vă de la căile voastre ceale reale și de la tocmealele voastre ceale reale!’ Și n’au ascultat și n’au luat aminte ca să mă asculte, zice Domnul.

5. Părinții voștri unde sânt? Și prorocii au în veac vor trăi?

6. Însă cuvintele meale și legiuirile meale priimiți-le, câte Eu poruncescu, cu Duhul mieu, robilor miei, prorocilor, carii au apucat pre părinții voștri; și au răspuns, și au zis: ‘Precum au rânduit Domnul Atotțiitoriul ca să facă noao după căile noastre și după tocmealele noastre, așa au făcut noao’“.

7. În 24 ale lunii a 11, aceasta iaste luna lui savat, întru al doilea an pre vreamea lui Darie, făcutu-s’au cuvântul Domnului cătră Zaharia al Varahiei, fiiu lui Addo prorocului, zicând:

8. Văzuiu noaptea, și iată om, călare fiind pre cal roșu; și acesta sta între mijlocul a doao măguri, ceale umbroase, și denapoia lui –cai roșii, și suri, și pestriți, și albi.

9. Și ziș: ‘Ce-s aceștea, doamne?’ Și zise cătră mine îngerul, cela ce grăiia întru mine: ‘Eu voiu arăta ție ce sânt aceastea’.

10. Și răspunse bărbatul, cela ce sta în mijlocul măgurilor, și zise cătră mine: ‘Aceștea sânt pre carii au trimis Domnul ca să încungiure tot pământul’.

11. Și răspunseră îngerului Domnului celui ce sta între munți, și ziseră: ‘Încungiurat-am tot pământul și, iată, tot pământul să lăcuiaște și lin iaste’.

12. Și răspunse îngerul Domnului și zise: ‘Doamne Atotțiitoriule, până când nu vei milui Ierusalimul și cetățile Iudei, pre carele ai trecut cu vedearea? Acesta e anul al șaptezecilea’“.

13. Și răspunse Domnul Atotțiitoriul îngerului celui ce grăiia întru mine cuvinte bune și graiuri mângâioase.

14. Și zise cătră mine îngerul, cel ce grăiia întru mine: „Strigă zicând: ‘Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: Râvnit-am Ierusalimul și Sionul, râvnire mare.

15. Și cu urgie mare urgisescu preste limbile ceale ce să rădică, pentru căci Eu m’am urgisit puțin, iară ei să rădica împreună spre reale’.

16. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: ‘Întoarce-mă-voiu asupra Ierusalimului cu milă, și Casa Mea de iznoavă să va zidi într’însul, zice Domnul Atotțiitoriul, și măsură se va întinde preste Ierusalim!’“

17. Și zise cătră mine îngerul, cela ce grăiia întru mine: „Încă mai strigă zicând: Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘Încă să vor răvărsa cetățile întru bunătăți și va milui Domnul încă pre Sion, și va aleage încă Ierusalimul’“.

18. Și râdicaiu ochii miei și văzuiu și iată 4 coarne.

19. Și ziș cătră îngerul cela ce grăiia întru mine: ‘Ce-s aceastea, doamne?’ Și zise cătră mine: ‘Aceastea-s coarnele cealea ce au răsipit pre Iuda, și pre Israil, și pre Ierusalim’.

20. Și au arătat mie domnul patru teslari.

21. Și ziș: ‘Ce vin aceștea ca să facă?’ Și zise: ‘Coarnele aceastea care au răsipit pre Iuda, și pre Israil zdrobit, și nimeni dentru ei n’au râdicat cap. Și au ieșit aceștea să ascuță pre eale în mânile lor, ceale 4 coarne –limbile cealea ce rădică cornu preste pământul Domnului, ca să-l răsipească pre el’.

CAP 2

Videnia despre rezidirea Ierusalimului și chemarea limbilor.

1. Și rădicaiu ochii miei și văzuiu, și iată, bărbat și în mâna lui fune măsurătoare de pământ.

2. Și ziș cătră el: „Unde mergi tu?“ Și zise cătră mine: „Să măsur Ierusalimul, ca să văzu cât iaste lărgimea lui și câtă e lungimea“.

3. Și iată, îngerul, cel ce grăia întru mine, sta, și alt înger ieșiia întru timpinarea lui.

4. Și zise cătră el, zicând: „Aleargă și grăiaște cătră tinirelul acela zicând: ‘Plin de roadă să va lăcui Ierusalimul, de mulțimea oamenilor și de dobitoacele ceale den mijlocul lui’.

5. Și Eu voiu fi lui, zice Domnul, zidu de foc împrejur și întru mărire voiu fi în mijlocul lui.

6. O, o, fugiț de la pământul crivățului, zice Domnul, pentru că den ceale 4 vânturi ale ceriului voiu aduna pre voi, zice Domnul.

7. La Sion scăpaț cei ce lăcuiți fata Vavilonului.

8. Pentru că aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘Denapoia măririi au trimis pre mine preste limbile ceale ce au prădat pre voi; cela ce să atinge de voi –ca cela ce să atinge de lumina ochiului lui.

9. Pentru căci iată, Eu aduc mâna mea preste ei și vor fi prăzi celor ce vor sluji lor; și veți cunoaște că Domnul Atotțiitoriul au trimis pre mine.

10. Înfrumusățază-te și te veseleaște, fata Sion, pentru că iată Eu viu și voiu sălășlui în mijlocul tău, zice Domnul.

11. Și vor fugi limbi multe spre Domnul în ziua aceaea, și vor fi lui întru nărod, și vor sălășlui în mijlocul tău, și vei cunoaște că Domnul Atotțiitoriul m’au trimis cătră tine.

12. Și va moșteni de tot Domnul pre Iuda, și partea lui în pământul cel sfânt, și iarăș va aleage Ierusalimul.

13. Ferească-să tot trupul de cătră fața Domnului, că s’au sculat den norii cei sfinți ai lui“.

CAP 3

Videnie: Marele preot Iisus. Schimbarea veștmintelor reale în bune și făgăduința răscumpărării.

1. Și mi’au arătat Domnul pre Iisus, preotul cel mare, stând înaintea feații îngerului Domnului, și diavolul sta de-a direapta lui, ca să stea împotriva lui.

2. Și zise Domnul cătră diavol: ‘Să cearte Domnul întru tine, diavole, și să cearte Domnul întru tine, cela ce au ales Ierusalimul. Nu, iată, aceasta ca un tăciune zmult den foc?’

3. Și Iisus era îmbrăcat cu haine smolite și sta înaintea feații îngerului.

4. Și răspunse și zise cătră ceia ce sta înaintea feații lui, zicând: ‘Luați hainele ceale smolite de la el’. Și zise cătră el: ‘Iată, am luat de la tine fărădelegile tale, și păcatele tale le voiu curăți împrejur. Și îmbrăcați pre el cu haină până în pământ,

5. Și puneți mitră, și chivără curată în capul lui’. Și puseră mitră și chivără curată în capul lui, și-l îmbrăcară pre el cu haine.

6. Și îngerul Domnului sta.

7. Și să mărturisiia îngerul Domnului cătră Iisus, zicând: „Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘De vei mearge întru căile meale și întru poruncile meale vei păzi, și tu vei judeca Casa Mea și de vei păzi curtea mea, și voiu da ție pre cei ce să întorc în mijlocul acestora ce stau.

8. Auzi dară, Iisuse, preotul cel mare, tu și cei ce-s aproape de tine, ce șăd înaintea feații tale, pentru că bărbați socotitori de minuni sânt, pentru căci iată, Eu aduc pre Robul Mieu, Răsăritul.

9. Pentru căci piatra carea am dat înaintea feații lui Iisus, preste o piatră 7 ochi sânt; iată, Eu sap groapă, zice Domnul Atotțiitoriul, și voiu pipăi toată strâmbătatea pământului întru o zi.

10. În ziua aceaea, zice Domnul Atotțiitoriul, chemați împreună fieștecarele pre aproapele lui supt vie și supt smochinu’“.

CAP 4

Videnia sfeșnicului celui de aur, ramurile de maslin și rezidirea Casei Domnului.

1. Și s’au întorsu îngerul cela ce grăia mie și mă sculă pre mine ca când se-ar scula om den somnul lui.

2. Și zise cătră mine: ‘Ce vezi tu?’ Și ziș: ‘Văzut-am și, iată, sfeașnic tot de aur, și făclia deasupra lui, și 7 luminători deasupra lui și 7 cleaște luminătorilor celor deasupra lui;

3. Și 2 maslini deasupra lui, unul de-a direapta făcliei lui și altul de-a stânga’.

4. Și întrebaiu și zișu cătră îngerul cela ce grăia cu mine, zicând: ‘Ce sânt aceastea, doamne?’

5. Și răspunse îngerul, cela ce grăia cu mine, și zise cătră mine zicând: ‘Nu cunoști ce sânt aceastea?’ Eu ziș: ‘Nu, doamne’.

6. Și răspunse și zise cătră mine zicând: ‘Așa e cuvântul Domnului cătră Zorovavel, zicând: Nu cu puteare mare, nici cu vârtute mare, ce întru Duhul Mieu’, zice Domnul Atotțiitoriul.

7. ‘Ce ești tu, muntele cel mare, înaintea lui Zorovavel a isprăvi? Și voiu scoate piatra moștenirii, tocmirea harului, harul ei’.

8. Și să făcu cuvântul Domnului cătră mine, zicând:

9. ‘Mânile lui Zorovavel au întemeiat Casa aceasta și mâinile lui o vor săvârși pre ea; și vei cunoaște că Domnul Atotțiitoriul mă trimise cătră tine.

10. Pentru că cine au defăimat la zile mici? Și să vor bucura și vor vedea piatra cea de cositoriu în mâna lui Zorovavel. 7 acești șapte –ochii Domnului sânt, cei ce privescu preste tot pământul’.

11. Și am răspuns și am zis cătră el: ‘Ce sânt acești 2 maslini, cei den direapta luminătoriului și den stânga?’

12. Și întrebaiu al doilea rând și ziș cătră el: ‘Ce-s aceale doao stâlpări de maslini, ceale den mânile celor doao mucări de aur, cealea ce varsă și aduc iarăș cleaștele ceale de aur?’

13. Și zise cătră mine zicând: ‘Nu știi ce sânt aceastea?’ Și ziș: ‘Nu, doamne’.

14. Și zise: ‘Aceștea-s cei 2 fii ai grăsimii, ce dvorescu la Domnul a tot pământul’.

CAP 5

Videnia despre secera zburătoare, talantul de plumb, două muieri cu aripi, pregătiri pentru casa Vavilonului.

1. Și mă întorșu și-m râdicaiu ochii și văzuiu, și iată seacere zburând.

2. Și zise cătră mine: ‘Ce vezi tu?’ Și eu ziș: ‘Văzu seacere zburând, de lungă de coți 20 și de lată de coți 10’.

3. Și zise cătră mine: ‘Acesta e blestemul cel ce iase preste fața a tot pământul, pentru că tot furul dentru aceasta până la moarte să va izbândi, și tot călcătoriul de jurământ dentr’aceasta până la moarte să va izbândi.

4. Și voiu scote pre ea, zice Domnul Atotțiitoriul, și va întra la casa furului și la casa celui ce jură pre numele mieu pre minciuni, și va găzdui în mijlocul casii lui, și va conceni pre el și leamnele lui și pietrile lui’.

5. Și ieși îngerul cela ce grăia întru mine și zise cătră mine: ‘Caută cu ochii tăi și vezi aceasta care iase’.

6. Și ziș: ‘Ce iaste?’ Și zise: ‘Aceasta e măsura ceaea ce iase’. Și zise: ‘Aceasta e strâmbătatea lor în tot pământul’.

7. Și, iată, talant de plumbu ieșind și, iată, o muiare ședea în mijlocul măsurii.

8. Și zise: ‘Aceasta e fărădeleagea’. Și o aruncă pre ea în mijlocul măsurii și aruncă piatra plumbului în gura ei.

9. Și rădicaiu ochii miei și văzuiu, și iată 2 muieri ieșind, și duh în aripile lor, și aceastea avea aripi ca aripile cucului. Și luaiu măsura în mijlocul pământului și în mijlocul ceriului.

10. Și ziș cătră îngerul cel ce grăia întru mine: ‘Unde duc aceastea măsura?’ Și zise cătră mine: ‘Să zidească ei casă în pământul Vavilonului și să gătească, și o vor pune pre ea acolo gătirea lui’.

CAP 6

Videnia despre cele patru ieșind den doi munți; încununarea marelui preot.

1. Și mă întorșu, și rădicaiu ochii miei și văzuiu. Și iată 4 cară ieșind den mijlocul a doi munți, și munții –de aramă.

2. La carul cel dentâi –cai roșii, și la carul al 2 –cai negri.

3. Și la carul al 3 –cai albi, și la carul al 4 –cai peagi și suri.

4. Și am răspuns și am zis cătră îngerul cela ce grăia întru mine: ‘Ce sânt aceastea, doamne?’

5. Și răspunse îngerul cela ce grăia întru mine și zise: ‘Aceastea sânt ceale 4 vânturi ale ceriului și mergea ca să dvorească Domnului a tot pământul’.

6. La cel ce era caii cei negri ieșiia la pământul crivățului, și cei albi mergea pre denapoia lor, și cei peagi mergea la pământul austrului,

7. Și cei suri ieșiia și căuta ca să îmbie împrejurul pământului. Și zise: ‘Meargeți și îmblați împrejurul pământului“. Și împrejurară pământul.

8. Și strigă și grăi cătră mine, zicând: ‘Iată, ceia ce ies la pământul crivățului odihniră mânia mea în pământul crivățului’.

9. Și fu cuvântul Domnului cătră mine, zicând: ‘Ia ceale den robie de la boiari, și de la cei de folos ai ei, și de la cei ce au conoscut pre ea.

10. Și vei întra tu în ziua aceaea la casa Iosiei al Sofoniei, celui ce au venit de la Vavilon.

11. Și vei lua argint și aur și vei face cunună și vei pune în capul lui Iisu al lui Iosedec, preotului celui mare,

12. Și vei grăi cătră el: ‘Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: Iată bărbat, Răsăritul e numele lui, și dedesuptul lui va răsări și va zidi Casa Domnului.

13. Și acesta va lua bunătatea. Și va șădea și va stăpâni de tot preste scaunul lui, și va fi preotul den direapta lui, și sfat de pace va fi între mijlocul amânduror.

14. Iară cununa va fi celor ce îngăduiesc, și celor ce folosesc lor, și celor ce au conoscut pre ea, și spre har fiiului Sofoniii și spre cântare în Casa Domnului.

15. Și cei ce sânt departe de la ei vor veni și vor zidi în Casa Domnului, și veți conoaște că Domnul Atotțiitoriul au trimis pre mine cătră voi. Și va fi, de auzând veți auzi glasul Domnului Dumnezăului vostru!’“

CAP 7

Dumnezeu leapădă posturile evreilor și sfătuiește faptele îndireptării.

1. Și fu întru al patrulea an în zilele lui Darie împăratului, să făcu cuvântul Domnului cătră Zaharia, în 4 a lunii a șasea, care iaste haselef.

2. Și au trimis la Vethil, Sarasar și Arvath-Sagher împăratul, și bărbații lui a ruga pre Domnul,

3. Zicând cătră preoții cei den Casa Domnului Atotțiitoriului, și cătră proroci, zicând: „Întrat-au aicea în luna a cincea, sfințiră precum au făcut acum câțva ani“.

4. Și fu cuvântul Domnului puterilor cătră mine, zicând:

5. „Zi cătră tot norodul pământului și cătră preoți, zicând: ‘De veți posti au veți tângui întru joi au întru sâmbete, și, iată, 70 de ani au post ați postit mie?

6. Și de veți mânca sau veț bea, au nu voi mâncați și voi beați?

7. Au nu sânt aceastea cuvintele care le-au grăit Domnul în mâna prorocilor celor de mai denainte, când și Israil era lăcuit și veselit, și cetățile lui premprejur, și muntele și câmpii să lăcuia?’“

8. Și fu cuvântul Domnului cătră Zaharia, zicând:

9. „Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘Judecată direaptă judecați, și mila și îndurarea fieștecarele faceț cătră fratele lui.

10. Și vădua, și sărimanul, și nemearnicul, și săracul nu asupriți, și răutatea fieștecarele a fratelui lui nu vă aduceți aminte răul întru inimile voastre’.

11. Și nu ascultară a lua aminte, și deaderă dos neînțelept, și urechile lor au îngreuiat, ca să nu auză.

12. Și inima lor au rânduit neascultătoare, ca să nu asculte leagea mea și cuvintele meale, pre carele au trimis Domnul Atotțiitoriul cu Duhul lui, pren mâna prorocilor celor de mai nainte. Și s’au făcut urgie mare de la Domnul Atotțiitoriul.

13. Și va fi în ce chip au zis și n’au ascultat lui: „Așa vor striga și nu voiu asculta“, zice Domnul Atotțiitoriul.

14. „Și voiu scoate pre ei la toate limbile carele n’au conoscut. Și pământul să va stinge pe urma lor, de la cela ce-ș treace calea și să întoarnă de iznoavă, și au rânduit pământul cel ales spre stingere“.

CAP 8

Blagoslovirea Ierusalimului și întoarcerea noroadelor cătră Domnul.

1. Și s’au făcut cuvântul Domnului Atotțiitoriul, zicând:

2. Aceastea zice Domnul, cel Întru-tot-țiitoriu: „Râvnit-am Ierusalimul și Sionul, râvnire mare, și cu mânie am râvnit pre el“.

3. Aceastea zice Domnul: „Întoarce-mă-voiu spre Sion și voiu sălășlui în mijlocul Ierusalimului; și se va chema Ierusalimul ‘cetate adevărată’, și muntele Domnului Atotțiitoriului ‘munte sfânt’“.

4. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Încă vor șădea bătrânii și bătrânele în ulițele Ierusalimului, fieștecarele toiagul lui având în mâna lui, de mulțime de zile.

5. Și ulițele cetății împlea-se-vor de copilași și de feate jucând în ulițele ei“.

6. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „De va fi cu neputință înaintea acelor rămași ai nărodului acestuia, în zilele acealea, au înaintea mea va fi cu neputință?“, zice Domnul Atotțiitoriul.

7. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Iată, Eu mântuiescu pre nărodul mieu de la pământul răsăriturilor și de la pământul apusurilor.

8. Și voiu băga pre ei și-i voiu sălășlui în mijlocul Ierusalimului; și vor fi mie întru nărod, și Eu voiu fi lor întru Dumnezău, cu adeverință și direptate“.

9. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Întărească-se mâinile voastre, celor ce aud, în zilele aceastea, cuvintele aceastea den gura prorocilor, den carea zi s’au întemeiat Casa Domnului Atotțiitoriului, și beseareca de când s’au zidit.

10. Pentru căci mai nainte de zilele acealea plata oamenilor nu va fi spre folos și plata dobitoacelor nu va fi, și celui ce au întrat și celui ce au ieșit nu va fi pace, de necaz, și voiu trimite pre toți oamenii, pre fieștecarele spre aproapele lui.

11. Și acum nu după zilele ceale de mai nainte fac Eu la cei rămași ai nărodului acestuia“, zice Domnul Atotțiitoriul.

12. „Ce numai voiu arăta pace! Via va da roadă ei și pământul va da nașterea lui, și ceriul va da roua lui, și voiu moșteni de tot celor rămaș ai nărodului mieu toate aceastea.

13. Și va fi în ce chip eraț blestem întru limbi, casa Iudei și casa lui Israil, așa voiu mântui pre voi, și veț fi întru blagoslovenie. Îndrăzniț și vă întăriț în mâinile voastre!“

14. Pentru căci aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „În ce chip am gândit ca să vă chinuiescu pre voi, urgisind Eu pre părinții voștri, zice Domnul Atotțiitoriul, și nu m’am căit,

15. Așa m’am socotit și am gândit, în zilele aceastea, ca bine să facu Ierusalimului și casei Iudei. Îndrăzniți!

16. Aceastea-s cuvintele carele veți face: Grăiț adevărat fieștecarele cătră aproapele lui, adeverință și judecată de pace, și dirept judecați în porțile voastre.

17. Și fieștecarele răutatea aproapelui nu gândiț în zilele voastre, și jurământ mincinos nu iubiț, pentru căci toate aceastea le-am urât“, zice Domnul Atotțiitoriul.

18. Și s’au făcut cuvântul Domnului Atotțiitoriului cătră mine, zicând:

19. „Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: ‘Postul al patrulea, și postul al cincelea, și postul al șaptelea, și postul al zeacelea fi-vor casei Iudei spre bucurie și spre veselie, și spre sărbători bune, și vă veț veseli. Și adevărul și pacea îndrăgiți’“.

20. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Încă vor veni năroade multe și lăcuind cetăți multe.

21. Și să vor aduna cei ce lăcuiesc 5 cetăți la o cetate, zicând: ‘Să meargem, mergând feații Domnului să ne rugăm și a cerceta fața Domnului Atotțiitoriului! Mearge-voiu și eu!’

22. Și vor veni năroade multe și limbi multe și vor cerceta fața Domnului Atotțiitoriului în Ierusalim, a îmblânzi fața Domnului“.

23. Aceastea zice Domnul, cel Întru-tot-țiitoriu: „În zilele acealea, de să vor apuca 10 bărbați, den toate fealiurile limbilor, și să vor apuca de poala bărbatului jidov, zicând: ‘Să meargem cu tine, căci am auzit că Dumnezeu cu voi iaste desăvârșit!’“

CAP 9

Făgăduința binefacerilor dumnăzăiești; prorocie despre chemarea păgânilor.

1. Luarea cuvântului Domnului în pământul lui Adrah, și Damascului –jârtva lui, pentru că Domnul priveaște pre oameni și toate fealiurile lui Israil,

2. Și în Imath, întru hotarăle ei, Tirul și Sidonul, pentru căci au gândit foarte.

3. Și zidi Tiros tăria ei și câștigă argintul ca țărâna și adună aurul ca tina drumurilor.

4. Pentru aceaea Domnul va moșteni pre ea și va lovi la mare tăria ei, și aceasta cu foc să va topi de tot.

5. Vedea-va Ascalonul, și să va spământa; și Gaza, și să va durea foarte; și Acaron, căci s’au rușinat pre greșala ei. Și va pieri împărat de la Gaza, și Ascalonul nu să va lăcui.

6. Și vor lăcui cei striini de neam în Azot. Și voiu surpa semeția celor striini de fealiu.

7. Și voiu rădica sângele lor den gura lor, și urâciunile lor den mijlocul dinților lor, și vor rămânea și aceștea Dumnezeului nostru, și vor fi ca un căpitan de mie întru Iuda, și Accaronul –ca Ievuseul.

8. Și voiu pune dedesuptul Casei Meale rădicare, ca să nu meargă, nici să să întoarne, și nu voiu mai veni preste ei încă gonind, pentru căci acum am văzut întru ochii miei.

9. Bucură-te foarte, fata Sion, strigă, fată Ierusalim, iată Împăratul tău vine ție. Dirept și mântuind –El, blând și călare fiind pre jugătoriu și mânzu tânăr.

10. Și va piarde de tot carăle de la Efraim și calul de la Ierusalim, piarde-să-va de tot arcul cel războinic. Și mulțimea și pacea –dentru limbi, și va birui de la ape până la mare, și de la râuri până la marginea pământului.

11. Și tu, cu sângile făgăduinței tale, ai slobozit legații tăi den groapă, neavând apă.

12. Șădea-veți în tărie legaț adunării. Și pentru o zi a nemerniciei tale, îndoite voiu da ție.

13. Pentru că am întins pre tine mie, Iudo, arc am împlut pre Efraim, și voiu rădica fiii tăi, Sionule, asupra fiilor elinilor, și te voiu pipăi ca sabia războinicului.

14. Și Domnul va fi asupra lor și va ieși ca fulgerul lovitura lui; și Domnul Dumnezeu Atotțiitoriul cu trâmbiță va trâmbița și va mearge cu cutremurul groazei lui.

15. Domnul Atotțiitoriul va scuti pre ei, și vor topi pre ei, și vor astruca pre ei cu pietri de praștie, și vor bea sângele lor ca vinul, și vor împlea năstrăpile ca jârtăvnicul.

16. Și va mântui pre ei Domnul Dumnezeul lor, în ziua aceaea, ca oile, pre nărodul lui, pentru că pietri svinte să tăvălesc pre pământul lui.

17. Că verice e bun –al lui iaste, și ce e ales, de la El e; grâu la tineri, și vinul cel cu bun miros, la fecioare!

CAP 10

Făgăduința întoarcerii evreilor din robie și sfărâmarea idolilor.

1. Ceareți de la Domnul ploaie la vreame, timpurie și târzie. Domnul au făcut năluciri și ploaie de iarnă va da lor, la fieștecarele iarbă în țarină.

2. Pentru că ceia ce răspund grăiră trude și vrăjitorii, videnii mincenoase, și visele minciuni grăia, deșarte să ruga. Drept aceaea s’au uscat ca oile și s’au chinuit, căci nu era leac.

3. Asupra păstorilor s’au întărâtat mânia mea, și preste miei voiu socoti. Și va socoti Domnul Dumnăzău Atotțiitoriul turma lui, casa Iudei, și va rândui pre ei ca un cal binecuvios al lui la războiu.

4. Și dentru sine au privit și dentru el au rânduit, și dentru el –arcul cu duhul mâniei, și dentru el va ieși tot cela ce cercetează întru aceastaș.

5. Și vor fi ca războinicii călcând tină în drumuri la războiu, și să vor rândui la războiu, căci Domnul va fi cu ei și să vor rușina de tot călăreții cailor.

6. Și voiu întări casa Iudii, și casa lui Iosif voiu mântui, și voiu lăcui pre ei, căci am iubit pre ei, și vor fi ca când n’am întors pre ei, pentru că Eu sânt Domnul Dumnăzăul lor și voiu asculta pre ei.

7. Și vor fi ca niște războinici ai lui Efraim și să va bucura inima lor ca de vin, și fiii lor vor vedea și să vor veseli, și să va bucura inima lor spre Domnul.

8. Însămna-voiu lor și voiu priimi pre ei, pentru căci voiu răscumpăra pre ei și să vor înmulți precum era mulți.

9. Și voiu sămăna pre ei întru noroade, și cei departe de ei îș vor aduce aminte de mine, și vor hrăni pre fiii lor și să vor întoarce.

10. Și voiu întoarce pre ei den pământul Eghipetului și de la asiriani voiu priimi pre ei, și la pământul Galaadului și la Livan voiu băga pre ei, și nu va rămânea dentr’înșii nici unul.

11. Și vor treace pren mare îngustă, și vor lovi în mare valurile, și să vor usca toate adâncurile apelor, și să va lua toată semeția asirianilor, și schiptrul Eghipetului să va lua.

12. Și voiu întări pre ei întru Domnul Dumnezăul lor și întru numele lui să vor lăuda, zice Domnul.

CAP 11

Pustiirea țării evreești; cei treizeci de arginți. Păstorii cei răi și pedepsirea lor.

1. Deșchide, Livanule, ușăle tale și să mănânce de tot focul chedrii tăi!

2. Vaiete-se molidvul, că au căzut chedrul, căci foarte s’au dosădit cei măriți! Văietați-vă, stejarii Vasanitidei, căci să zmulse dumbrava cea împreună răsădită!

3. Glasul păstorilor ce plângu, pentru căci s’au dosădit mărirea lor, glasul leilor celor ce răcnesc, căci s’au dosădit înfierbântarea Iordanului.

4. Aceastea zice Domnul Atotțiitoriul: „Paște oile jungherii!“,

5. Care ceia ce le-au câștigat le junghea și nu să căia, și ceia ce le vindea zicea: „Binecuvântat Domnul, și ne-am îmbogățit!“; și păstorii lor nu pătimiia nimica pentru eale.

6. „Pentru aceaea, nu voiu mai cruța încă pre ceia ce lăcuiesc pământul, zice Domnul, și, iată, Eu dau pre oameni, pre fieștecarele în mânile aproapelui său și în mâna împăratului lui; și vor tăia de tot pământul, și nu vor scoate den mâna lor.

7. Și voiu paște oile jungherii la Hanaanitida și voiu lua mie 2 toiage, pre unul am numit ‘frumseațea’, și pre celalalt l-am chemat ‘funire’; și voiu paște oile.

8. Și voiu râdica pre cei 3 păstori într’o lună, și să va îngreuia sufletul mieu asupra lor, pentru că și sufletele lor răcniia asupra mea.

9. Și ziș: Nu voiu paște pre voi. Ceaea ce moare, moară, și ceaea ce lipseaște, lipsească, și cealealalte mănânce de tot fieștecarele cărnurile aproapelui său.

10. Și voiu lua toiagul mieu ‘cel înfrumsețat’, și voiu arunca pre el, ca să râsipesc făgăduința mea, carea am pus cătră toate năroadele.

11. Și să va răsipi, în ziua aceaea, și vor cunoaște hananeii oile cealea ce să păzesc mie, căci cuvântul Domnului iaste.

12. Și voiu grăi cătră ei: „De iaste bun înaintea voastră, dați-mi simbria mea sau vă lepădați!“ Și au pus pre cel năimit 30 de arginți.

13. Și zise Domnul cătră mine: „Pune-i pre ei în topitoriu, și socoteaște de iaste lămurit în ce chip m’am ispitit pentru ei“. Și am luat pre cei 30 de arginți și i-am pus la Casa Domnului, la topitoriu.

14. „Și am lepădat toiagul mieu cel al doilea ‘funirea’, ca să râsipesc făgăduința întru mijlocul Iudei și întru mijlocul lui Israil“.

15. Și zise Domnul cătră mine: „Mai ia-ț ție dichise păstorești, de păstoriu nechibzuit.

16. Pentru căci iată, Eu voiu rădica păstoriu pre pământ; ceaea ce lipseaște nu o va socoti, și cea răpită nu o va căuta, și cea struncinată nu o va vindeca, și cea întreagă nu o va îndirepta, și cărnurile ceale alease va mânca, și închieturile lor le va sfărâma.

17. O, cei ce pasc ceale deșarte, și au lăsat oile! Sabie preste brațul lui și preste ochiul cel dirept al lui. Brațul lui, uscându-se, să va usca, și ochiul cel dirept al lui, orbind, se va orbi“.

CAP 12

Făgăduințe pentru cei din Ierusalim. Duhul Domnului preste casa lui David și pedepsirea limbilor vrăjmașe.

1. Luarea cuvântului Domnului asupra lui Israil. Zice Domnul, cel ce au întins ceriul și au întemeiat pământul, și au zidit duhul omului întru el:

2. „Iată, Eu puiu Ierusalimul ca niște tinzi clătindu-se la toate năroadele împrejur, și întru Iudea, și va fi îngrădire asupra Ierusalimului.

3. Și va fi în ziua aceaea, voiu pune Ierusalimul –piatră călcându-se de toate limbile. Tot cela ce o va călca pre ea, batjocurind, batjocureaște, și să vor aduna asupra lui toate limbile pământului.

4. În ziua aceaea, zice Domnul Atotțiitoriul, lovi-voiu tot calul cu ieșire den hire, și pre călărețul lui cu nebunie, iară asupra casei Iudei voiu deșchide ochii miei, și pre toți caii nărodului îi voiu lovi cu orbire.

5. Și vor grăi căpeteniile de preste miile Iudei, toți, întru inimile lor: ‘Afla-vom întru noi pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul, întru Domnul Atotțiitoriul, Dumnezăul lor!’

6. În ziua aceaea pune-voiu pre cei preste mii ai Iudei ca tăciunele focului în leamne și ca făclia focului în trestie; și vor mânca de tot, den direapta și den stânga, pre toate năroadele împrejur, și va mai lăcui Ierusalimul, întru eluși, în Ierusalim“.

7. Și va mântui Domnul lăcașurile Iudei, ca și de ’nceput, ca să nu să mărească fala casei lui David și rădicarea celor ce lăcuiesc Ierusalimul, asupra Iudei.

8. Și va fi în ziua aceaea, scuti-va Domnul, pentru ceia ce lăcuiesc Ierusalimul; și va fi cel ce e slab, întru ei, în ziua aceaea, ca David, iară casa lui David ca casa lui Dumnezău, ca îngerul Domnului înaintea lor.

9. „Și va fi în ziua aceaea, cerca-voiu ca să scoț toate limbile cealea ce vin asupra Ierusalimului.

10. Și voiu turna preste casa lui David și preste cei ce lăcuiesc Ierusalimul duh de dar și de îndurare, și vor căuta cătră mine, la carele au împuns, pentru căci au jucat, și vor tângui preste el tânguire ca preste un iubit și să vor durea cu dureare ca de cel dentâiu născut“.

11. În ziua aceaea mări-se-va tânguirea asupra Ierusalimului, ca o tăiare de rodii ce să taie în câmpu.

12. Și să va tângui pământul, după fealiuri, fealiuri: fealiul casii lui David de sineș, și muierile lor de sineș; fealiul casii lui Nathan de sineș, și muierile lor de sineș; fealiul casii lui Levi de sineș, și muierile lor de sineș;

13. Fealiul casii lui Semeon de sineș și muierile lor de sineș.

14. Toate ceale rămase fealiuri, fieștecare fealiu de sineș și muierile lor de sineș.

CAP 13

Izvorul curățirii; pedeapsa prorocilor mincinoși; prorocie mesianică.

1. În ziua aceaea fi-va tot locul deșchizindu-se casii lui David și celor ce lăcuiescu Ierusalimul, la mutare și la stropire.

2. „Și va fi în ziua aceaea, zice Domnul Savaoth, piarde-voiu de tot numele idolilor de pre pământ și nu va mai fi lor pomenire și pre prorocii cei mincinoș și duhul cel necurat voiu râdica de pre pământ.

3. Și va fi de va mai proroci om, și va zice cătră el tatul lui și maica lui, ceaea ce l-au născut pre el: ‘Nu vei trăi, căci minciuni ai grăit pre numele Domnului’. Și vor împiedeca pre el tatăl lui și maica lui, ceia ce au născut pre el, prorocind el.

4. Și va fi în ziua aceaea, rușina-să-vor prorocii, fieștecarele dentru videnia lui, prorocind el, și să vor îmbrăca în piale de păr, pentru căci au mințit.

5. Și va grăi: ‘Nu-s prorocu eu, căci om ce lucrez pământ sânt eu, căci om au născut pre mine den tinereațele meale’.

6. Și voiu grăi cătră el: ‘Ce-s ranele aceastea prentre mânile tale?’ Și va zice: ‘Ceale ce m’am rănit la casa cea iubită a mea’.

7. Sabie, scoală-te asupra păstorilor miei și preste bărbat cetățan al lui, zice Domnul Atotțiitoriul. Loveaște pre păstori și să să răsipească oile, și voiu aduce mâna mea preste păstori.

8. Și va fi în ziua aceaea, zice Domnul, ceale 2 părți dentr’însul vor pieri de tot și să vor scârbi, iară a treia va rămânea într’însul.

9. Și voiu petreace a treia parte pren foc, și voiu lămuri pre ei cum să lămureaște argintul, și voiu ispiti pre ei în ce chip să ispiteaște aurul. El va chema numele mieu, și Eu voiu asculta lui; și voiu zice: ‘Norodul mieu acesta iaste’, și el va zice: ‘Domnul –Dumnezăul mieu’“.

CAP 14

Prorocii asupra Ierusalimului: apele vii, pedepsirea vrăjmașilor și întoarcerea limbilor cătră Domnul.

1. Iată, zile vin ale Domnului și să vor împărți pleanurile tale întru tine.

2. Și voiu aduna toate limbile asupra Ierusalimului, la războiu, și să va lua cetatea și să vor răsipi casele, și muierile să vor pângări. Și va ieși jumătate de cetate în robie, iară cei rămași ai norodului mieu nu vor pieri de tot den cetate.

3. Și va ieși Domnul și să va rândui de războiu întru limbile acealea, precum iaste ziua rânduialei lui în ziua războiului.

4. Și vor sta picioarele lui, în ziua aceaea, pre Muntele Maslinilor, cel den preajma Ierusalimului, despre răsărit; și să va desface Muntele Maslinilor: jumătate a lui cătră răsărituri și jumătate spre mare, prăpastie mare foarte; și va pleca jumătate de munte cătră crivățu, și jumătate cătră austru.

5. Și să va astupa valea munților miei și să va lipi râpa munților până la Asail. Și să va astupa în ce chip s’au astupat de fața cutremurului, în zilele Oziei, împăratului Iudii. Și va fi de față Domnul Dumnezeul mieu și toți sfinții împreună cu el.

6. Și va fi în ziua aceaea, nu va fi lumină, și frigu și ghiață.

7. Fi-va într’o zi, și ziua aceaea să va cunoaște Domnului, și nu zio și nu noapte, și de cătră seară va fi lumină.

8. Și în ziua aceaea ieși-va apă vie den Ierusalim: jumătatea ei la marea cea dentâiu, și jumătatea ei la marea cea de apoi, vara și primăvara va fi așa.

9. Și va fi Domnul Împărat preste tot pământul; în ziua aceaea fi-va Domnul unul, numele Domnului unul,

10. Încunjurând tot pământul și pustiiul, de la Galaad până la Remmon, despre austrul Ierusalimului. Iară Ramma pre loc va rămânea, de la poarta lui Veniamin până la locul porții cei denainte, la poarta unghiurilor, și până la turnul lui Anameil, până la postăvile împăratului.

11. Vor lăcui întru el, și anathema nu va mai fi încă, și va lăcui Ierusalimul cu nădeajde.

12. Și aceasta va fi cădearea care va tăia Domnul toate năroadele câte au oștit asupra Ierusalimului; topi-se-vor trupurile lor, stând pre picioarele lor, și ochii lor să vor scură den gaurile lor, și limba lor să va topi în gura lor.

13. Și va fi în ziua aceaea groaza Domnului mare asupra lor, și să va apuca fieștecarele de mâna aproapelui său, și să va încleșta mâna lui cătră mâna aproapelui lui.

14. Și Iuda să va rândui, în Ierusalim, și va aduna putearea tuturor năroadelor de pemprejur, aur și argint și îmbrăcăminte, spre mulțime foarte.

15. Și aceasta va fi cădearea cailor, și a mâșcoilor, și a cămilelor, și măgarilor, și tuturor dobitoacelor celor ce sânt în taberile acealea, după cădearea aceasta.

16. Și va fi oricâți vor rămânea, den toate limbile cealea ce au venit asupra Ierusalimului, și să vor sui pre anu a să închina Împăratului, Domnului Atotțiitoriului, și a sărba praznicul facerii colibilor.

17. Și va fi oricâți nu să vor sui, den toate fealiurile pământului, la Ierusalim, ca să să închine Împăratului, Domnului Atotțiitoriului, și aceștea lângă aceia să vor adaoge, nu va fi preste ei ploaie.

18. Iară de nu să va sui fealiul Eghipetului, nici va veni, și preste dânșii va fi cădearea carea va lovi Domnul toate limbile, oricâte nu să vor sui a prăznui praznicul facerii corturilor.

19. Acesta va fi păcatul Eghipetului și păcatul tuturor limbilor, oricâți nu să vor sui a prăznui praznicul facerei corturilor.

20. În ziua aceaea va fi cea de preste frâul calului tău ‘Svântă Domnului’, și vor fi căldările în Casa Domnului ca năstrăpile înaintea feații jârtăvnicului.

21. Și va fi toată căldarea în Ierusalim și în Iuda ‘Sfântă Domnului Atotțiitoriului’. Și vor veni toți ceia ce jârtvuiesc, și vor lua dentru eale, și vor fiarbe întru eale, și nu va mai fi hananeu în Casa Domnului Puterilor în ziua aceaea.

▲ Începutul paginii.