Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Trimiterea Ieremiei

 

Mai nainte spunerea robiei și îndemnare ca să părăsească închinarea idolilor.

1. Izvodul cărții care au trimis Ieremia cătră ceia ce era să să aducă robiț la Vavilon de împăratul vaviloneanilor, să le spuie lor după cum s’au poruncit lui de cătră Dumnezău:

2. Pentru păcatele carele ați greșit înaintea lui Dumnezău, vă veți aduce la Vavilon robiți de Navohodonosor, împăratul vaviloneanilor.

3. Deci întrând în Vavilon, veț fi acolo ani mulți și vremi multe, până în șapte neamuri; iară după aceasta voiu scoate pre voi cu pace de acolo.

4. Și acum veț vedea la Vavilon dumnezăi de argint, și de aur. și de lemn, rădicându-se preste umeri, arătând frică limbilor;

5. Teameți-vă dară, pentru ca nu și voi asemănându-vă cu cei de alt fealiu, vă veț asămăna, și frică pre voi va lua pentru ei, văzând gloate, denainte și denapoia lor, închinându-se lor.

6. Și ziceț cu cugetul: „Ție trebuie a să închina, Stăpâne!“

7. Că îngerul mieu cu voi iaste, și el cearcă sufletele voastre.

8. Pentru că limba lor iaste rasă de teslariu, și ei sânt de aur împrejur, și de argint împrejur, și sânt mincinoși, și nu pot să grăiască.

9. Ca la o fecioară iubitoare de podoabă, iau aur, făcând cununi pre capetele dumnezeilor lor.

10. Și iaste și când iau preoții de la dumnezăii lor aur și argint, la sine vor cheltui;

11. Și vor da dentr’însele și curvelor celor den cerdac. Și împodobesc pre dânșii ca pre niște oameni, cu îmbrăcăminte, dumnezăi de argint și dumnezăi de aur, și de lemn,

12. Și aceștea nu să mântuiesc de rugină și de mâncări,

13. Îmbrăcați fiind ei cu îmbrăcăminte mohorâtă; ștergând obrazul lor de praful cel den casă, care iaste mai mult preste dânșii.

14. Și are schiptru ca un om judecătoriu de țară, care, pre cel ce greșaște la el, nu-l va omorî.

15. Și are hangeariu în direapta, și topor, iară pre sine den războiu și den tâlhari nu se va scoate. Dirept aceaea cunoscuț sânt că nu-s dumnezăi.

16. Să nu vă fie frică dară de dânșii, că, precum vasul cel spart al omului nu trebuiaște nemică, ca aceștea sânt dumnezăii lor.

17. Fiind ei întemeiați în case, ochii lor sânt plini de prah, den picioarele celor ce întră.

18. Și ca la oarecarele ce ar fi făcut strâmbătate împăratului, sânt închise curțile, ca celui ce să aduce la moarte, casele lor le întăresc preoții cu uși și cu lacăte și zăvoară, pentru ca să nu să fure de tâlhari.

19. Lumini ard și mai multe decât la ei, dentru carii pre nici unul pot să vază. Iaste ca o grindă de ceale den casă,

20. Și inimile lor zic să să roază de târâitoarele ceale de pre pământ, mâncându-i pre dânșii și îmbrăcămintele lor, ei nu simt.

21. Negriț sânt la obrazele lor de fumul cel ce iaste în casă.

22. Pre trupul lor și pre capul lor zboară liliaci, rândurealele și pasările, așijderea și dihorii; de unde-i veți cunoaște că nu-s dumnezei.

23. Nu vă teameți dară de dânșii! Pentru că aurul carele iaste prejur dânșii – pentru frumuseațea: de nu va ștearge cineva rugina, nu vor sclipi; pentru că, nici când să topiia, simțiia.

24. Den tot prețul cumpăraț sânt, întru carii nu iaste duh.

25. Fără de picioare, preste umăr să poartă, arătându necinstea lor oamenilor. Și să rușinează și cei ce slujăscu la aceastea, pentru ca nu cândai pre pământ să cază, pren ei să să rădice.

26. Nici de va pune neștine pre dânsul dirept, pre sine să va porni, nici de să va îndupleca, nu să va îndirepta.

27. Ce, ca la niște morți, pun darurile la ei înainte; și jârtvele lor vânzând, preoții lor le cheltuiescu.

28. Așijderea și muierile dentr’însele lucrează, nici unui sărac, nici la neputincios dau. Den jârtvele lor, având eale pre sine, și lehuse fiind, le pipăie.

29. Deci cunoscând dentr’aceastea că nu-s dumnezei, să nu vă teameți de ei ! Dară de unde să vor chema dumnezei? Căci muierile pun denainte la bozi de argint, și de aur, și de lemn;

30. Și în casele lor, popii șădu, având hainile lor rupte, și capetele și barbele rase, ale cărora capete descoperite sânt.

31. Și zbiară strigând înaintea dumnezeilor lor, ca oarecarii la cina mortului. Dentru îmbrăcămintea lor luând popii, vor îmbrăca muierile lor și copiii; nici de vor păți rău de cineva, nici bine, vor putea să răsplătească; nici să puie împărat pot, nici să scoață.

32. Așijderelea nici avuție, nici aramă nu vor putea să dea. De va făgădui lor neștine făgăduință, nu va da, nici nu vor mai ceare.

33. Den moarte om nu vor izbăvi, nici pre cel mai slab de la cel mai tare nu-l vor scoate; pre omul orb la vedeare nu-l vor îndirepta; în nevoie omul fiind, nu-l vor scoate, văduoa nu o vor milui, nici săracului nu-i vor face bine.

34. Cu pietrile de la munte asămănaț sânt ceale de lemnu, și ceale ferecate cu aur, și ceale ferecate cu argint. Iară cei ce slujăscu la aceastea să vor rușina.

35. Cum dară trebuie a socoti au a-i chema ca să fie ei dumnezei? Și încă și aceștea, haldeii, necinstind pre ei;

36. Carii, când vor vedea pre un năuc neputând grăi, aducând pre Vilon, să roagă să strige, ca când ară putea să sâmță; și nu pot ei socotind să-i lase, pentru că n’au simțire.

37. Iară muierile, puind împrejur funi, în căi șădu, tămâind tărâțele; iară când vreuna dentr’însele, trăgându-se de vreunul den ceia ce trecu și să va culca, ocăraște pre cea de aproape că nu s’au vrednicit că și ea, nici funea ei s’au rupt.

38. Toate câte să fac întru ei minciuni sânt. Cum dară trebuie să să socotească au să să zică cum să fie ei dumnezei?

39. De teslari și zlătari sânt meșterșuguiți, nemică alte să nu facă, fără cât ce vor meșterii să să facă eale.

40. Și ceștia ce-i meșterșuguiesc pre ei să nu se facă de mulți ani, cum dară vor ceale ce să meșterșuguiesc de ei să fie dumnezăi?

41. Pentru că au lăsat lucruri mincenoase și ocară celor ce să vor naște în urmă; căci, când vor veni asupra lor războiu și răutăți, să sfătuiesc întru ei popii unde să vor ascunde împreună cu dânșii;

42. Cum dară nu iaste a simți că nu-s dumnezăi carii nici mântuiesc pre dânșii de războiu, nici den răutăți?

43. Pentru că, fiind de lemnu și ferecate cu aur și cu argint, să vor conoaște mai apoi că sânt mincenoase la toate limbile, și la împărați aiavea va fi că nu-s dumnezăi, ce fapte de mâni omenești, și nici un lucru al lui Dumnezău întru dânșii nu iaste.

44. Cui dară trebuiesc conoscuți că nu-s dumnezăi? Pentru că împărat țării nu vor râdica, nici ploaie la oameni nu vor da.

45. Și judecata nu vor aleage lor, nici nu vor mântui strâmbătatea, fiind neputincioși, căci sânt ca niște cioară în mijlocul ceriului și al pământului.

46. Pentru că și când va cădea foc în casa bozilor de lemn, au ferecați cu aur, au cu argint, popii lor vor fugi și vor scăpa, iară ei ca niște grinzi în mijloc vor arde de tot.

47. Și împăratului, și nepriatenilor nu vor sta împrotivă. Cum dară să să socotească au să să cheame că sânt dumnezăi?

48. Nici de furi, nici de tâlhari nu vor scăpa bozii de lemnu, și ferecați cu argint și cu aur, de la carii ceia ce pot, luând aurul și argintul și îmbrăcămintea ce iaste prejur ei, să vor duce avându-le; nici lor nu-ș vor ajuta.

49. Cât, mai bine iaste împăratul arătându-ș vitejia lui sau vasu în casă de folos, cu care să va trebui cela ce-l are, decât cei mincenoș dumnezăi.

50. Au și ușa la casă, mântuind cealea ce-s într’însa, decât bozii cei mincenoș; și stâlpu de lemn la împărății, decât bozii mincenoș.

51. Pentru că soarele și luna și stealele, fiind luminoase și trimițându-se la trebi, bine ascultătoare sânt; așâjderea și fulgerul, când să va ivi, bun e la vedeare; și încă un vânt, în toată țara bate;

52. Și norilor, când să va porunci de la Dumnezău să meargă preste toată lumea, săvârșesc rânduiala; și focul, trimițându-se de sus să topească munți și codri, face rânduiala;

53. Iară aceastea, nici cu chipurile, nici cu puterile lor sânt asămănate. Pentru aceaea, nici să să socotească, nici să să cheame a fi ei dumnăzăi, nefiind ei putincioș nici judecată a judeca, nici a face bine oamenilor.

54. Cunoscând dară că nu sânt dumnezăi, nu vă teameți de ei!

55. Pentru că nice pre împărați vor blestema, nici vor blagoslovi, și seamne întru limbi și în ceriu nu vor arăta,

56. Nici ca soarele nu vor străluci, nici vor lumina ca luna.

57. Hiarăle sânt decât ei mai bune, care pot fugi la acoperemânt, să-ș folosască lor.

58. Nici într’un chip dară iaste noao dovedit cum sânt dumnezăi, pentru aceaea să nu vă teameți de dânșii!

59. Pentru că, precum la o grădină cu crastaveți iaste un semn de deochiu nimica păzând, așa bozii lor sânt, de lemn, și ferecați cu aur și cu argint.

60. Într’acestaș chip iaste și la cel den grădină mărăcini, pre carele toată pasărea șade desupra, așijderea iară și cu mortul aruncat întru întunearec să aseamănă bozii lor cei de lemn, și ferecați cu aur și cu argint.

61. De pre cel mohorât și de pre marmura ceaea ce putrezeaște pre dânșii, veț cunoaște că nu-s dumnezei; și ei mai pre urmă să vor mânca, și va fi ocară în țară.

62. Deci mai bun iaste omul dirept, neavând idoli, pentru că va fi departe de ocară.

▲ Începutul paginii.