Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Mihea
CAP 1
[modifică]
1. Cuvântul Domnului, carele s’au făcut cătră Mihea al lui Morasti, în zilele lui Ioatham și Ahaz și Ezechia, împăraților Iudii, pentru carele au văzut pentru Samaria și pentru Ierusalim.
2. Auziți, năroadele toate, și să ia aminte pământul și toți câți sânt întru el, și fie Domnul voao întru mărturie, Domnul den casa lui cea svântă!
3. Pentru căci, iată, Domnul iase den locul lui și să va pogorî și va încăleca preste înălțimile pământului,
4. Și să vor cutremura munții dedesuptul lui, și văile să vor topi ca ceara de fața focului și ca apa ce pogoară spre pogorâș.
5. Pentru păgânătatea lui Iacov –toate aceastea, și pentru păcatul casei lui Israil. Carea e necurăția casei lui Iacov? Nu iaste Samaria? Și carele e păcatul casei Iudei? Nu Ierusalimul?
6. Și voiu pune pre Samaria spre cramă țarinei și spre răsăditura viei, și voiu surpa în propastie pietrile ei și temeliile ei voiu descoperi;
7. Și toate cioplitele ei le vor tăia de tot și toate năimirile ei le vor arde cu foc, și toate chipurile ei voiu pune spre stingere; căci den plățile curviei le-au adunat și den plățile curviei au întors! Pentru aceasta plânge-va și tângui-va, mearge-va desculță și goală, face-va tânguire ca a bălaurilor și plângere ca a featelor sirinilor;
8. Că să birui de tot rana ei, pentru căci veni până la Iuda și au atins până la poarta nărodului mieu, până la Ierusalim.
9. Cei den Gheth, să nu vă măriți; cei den Vahim, nu zidiți den casă
10. Râs, pământul surpați, batjocoriia voastră. Lăcuind bine cetățile ei, n’au ieșit cea ce lăcuiaște în Senan; tânguiți-vă, casa ce e lipită de ea, lua-va de la voi rana durerii.
11. Cine au început spre bune la cea ce lăcuiaște dureri? Căci să pogorâră reale de la Domnul preste porțile Ierusalimului,
12. Ropotul carălor și al călăreților. Ceaea ce lăcuiești la Lahis, începătoriul păcatului –preste fata Sionului, căci întru tine s’au aflat necurățiile lui Israil.
13. Pentru aceaea va da pre cei ce să trimit până la moștenirea Ghethii case în deșert; în zadar să făcură împăraților Ierusalimului.
14. Până pre moștenitori voiu aduce ție, lăcuind în Lahis moștenire, până la Odolam va veni mărirea featii Sionului!
15. Rade-te și te tunde asupra fiilor tăi cei gingași, lățeaște rasul tău ca vulturul, căci s’au robit de la tine.
CAP 2
[modifică]
1. Făcură-să socotind osteneale și lucrându reale întru zăcerile lor și odată cu ziua le săvârșiia pre eale, pentru căci n’au rădicat cătră Dumnezeu mânile lor;
2. Și poftiia țarine și jăfuia săracii și case asupriia și jăfuia pre bărbat și pre casa lui, pre bărbat și pre moștenirea lui.
3. Pentru aceaea aceastea zice Domnul: „Eu gândescu asupra neamului acestuia reale, dentru carele nu veți rădica grumazii voștri și nu veți mearge direpți, căci vreamea rea iaste.
4. În ziua aceaea lua-se-va asupra voastră pildă, și să va plânge plângere cu viersu zicând: ‘Cu chin am chinuit! Partea norodului mieu să măsură cu funea, și nu era cine să oprească pre el a să întoarce; țarinele voastre să împărțiră’.
5. Pentru aceaea nu va fi ție luând fune cu sorțu în adunarea Domnului.
6. Nu plângeți cu lacrămi, nici să lăcrămeaze pre aceastea, pentru că nici va izgoni ocărâle.
7. Cela ce zice: ‘Casa lui Iacov mânie pre Duhul Domnului; de sânt aceastea, tocmealele lui sânt? Au nu-s cuvintele lui bune cu el și direapte au mersu?’
8. Înainte norodului mieu spre vrajbă stătu împotrivă; în preajma păcii lui pialea lui o au belitu, ca să ia nădejdile zrobiturilor războiului.
9. Pentru aceaea povățuitorii norodului mieu lepăda-se-vor den casele desfătăciunii lor, pentru ceale reale tocmeale ale lor lepădară-să; apropiați-vă la măguri veacinice.
10. Scoală-te și pasă, că nu iaste ție odihnă, pentru necurăție. V’ați stricat cu stricare,
11. Gonitu-v’ați de nimenea gonindu-vă; duh stătu mincinos, pică ție spre vin și îmbătare. Și va fi den picătura norodului acestuia
12. Adunându-se aduna-să-va Iacov cu toții; așteptând voiu aștepta pre cei rămași ai lui Israil, într’un loc pune-voiu urârea lor; ca oile întru strâmtoare, ca turma în mijlocul zăcerii lor scoate-se-vor den oameni.
13. Suie-te pen ruptură înaintea feații lor, tăiară și trecură poarta și ieșiră pren ea, și ieși și împăratul lor înaintea feații lor“; și Domnul va povățui pre ei.
CAP 3
[modifică]
1. Și va grăi aceastea: „‘Auziți dară, căpeteniile casii lui Iacov și cei rămași ai casii lui Israil! Au nu iaste voao a cunoaște judecata?’
2. Urând ceale bune și cercând ceale reale, jăfuind pieile lor de la ei și cărnurile lor de la oasele lor.
3. În ce chip au mâncat trupurile norodului mieu și pieile lor de la ei le-au belit și oasele lor le-au frânt ca mădularele în căldare și ca cărnurile în oală,
4. Așa vor striga cătră Domnul, și nu va asculta lor; și va întoarce fața lui de cătră dânșii în ziua aceaea, pentru căci au ficlenit întru tocmealele lor.
5. Aceastea zice Domnul asupra prorocilor celora ce rătăcesc pre norodul mieu, pre ceia ce mușcă cu dinții lor și mărturisesc pace asupra lor, și nu s’au dat la gura lor, râdicară asupra lui războiu.
6. Pentru aceaea noapte voao va fi dentru vedeare, și întunearec va fi voao spre vrăji, și va apune soarele preste proroci, și va întuneca preste ei ziua;
7. Și să vor rușina de tot ceia ce văd visele, și să vor batjocori vrăjitorii, și vor grăi asupra lor toți aceștea, pentru căci nu iaste cela ce să asculte pre ei.
8. De nu eu voiu împlea vârtutea cu Duhul Domnului și judecăți și puternicii, ca să vestesc lui Iacov necurățiile lui și lui Israil păcatele lui.
9. Auziți dară aceastea, povățuitorii casii lui Iacov și ceialalți ai lui Israil, ceia ce urăsc judecata și toate ceale direapte întorcând,
10. Ceia ce zidiți Sionul cu sângiuri și Ierusalimul cu strâmbătăți!
11. Povățuitorii lui cu daruri au judecat, și preoții lui cu plată au răspuns, și prorocii lui cu argint vrăjiia, și pre Domnul să odihniia zicând: ‘Au nu Domnul întru noi iaste? Nu vor veni asupra noastră reale!’
12. Pentru aceaea, pentru voi, Sionul ca o țarină să va ara, și Israil cramă va fi, și muntele casii –întru desiș de dumbravă.
CAP 4
[modifică]
1. Și va fi în zilele ceale de apoi arătat muntele Domnului, gata pre vârfurile munților, și să va râdica mai sus de dealuri; și vor sârgui preste eale noroade,
2. Și vor mearge limbi multe și vor grăi: ‘Veniți să ne suim la casa Domnului și la casa Dumnezăului lui Iacov, și vor arăta noao calea lui, și vom mearge întru cărările lui, căci den Sion va ieși leagea și cuvântul Domnului den Ierusalim’.
3. Și va judeca întru mijloc de noroade multe și va dovedi limbi tari până departe; și vor tăia sabiile lor spre pluguri și sulițele lor spre seaceri, și nu va mai râdica încă limbă cătră limbă sabie, și nu să vor mai învăța a da războiu.
4. Și să va odihni fieștecarele supt via lui și fieștecarele supt smochinul lui, și nu va fi cel ce înfricoșază, pentru căci gura Domnului Atotțiitoriului au grăit aceastea.
5. Căci toate noroadele vor mearge fieștecarele în calea sa, iară noi vom mearge întru numele Domnului Dumnăzăului nostru în veac și mai înainte“.
6. „În ziua aceaea –zice Domnul– aduna-voiu pre cea sfărâmată și pre cea izgonită priimi-o-voiu și pre carii am izgonit;
7. Și voiu pune pre cea sfărâmată la rămășiță și pre cea izgonită spre limbă tare, și va împărăți Domnul preste ei în muntele Sionului, de acum până în veaci.
8. Și tu, turnul turmei cel prăhos, fata Sionului, preste tine va veni și va întra începătura cea dentâiu, împărăția de la Vavilon la fata Ierusalimului.
9. Și acum pentru căci cunoscuș reale? Au împărat nu era ție? Au sfatul tău au pierit, căci te biruiră pre tine dureri ca ceaea ce naște?
10. Chinuiaște-te și te îmbărbătează și te apropie, fata Sionului, ca ceaea ce naște, pentru căci acum vei ieși den cetate și vei lăcui în câmp și vei veni până la Vavilon; de acolo te va izbăvi și de acolo te va mântui Domnul Dumnăzăul tău den mâna vrăjmașilor tăi.
11. Și acum să vor aduna asupra ta limbi multe, ceia ce zic: ‘Bucura-ne-vom și vor vedea preste Sion ochii noștri’.
12. Și ei n’au cunoscut gândul Domnului și n’au priceput sfatul lui, că au adunat pre ei ca znopii den arie.
13. Scoală-te și trieră pre ei, fata Sionului, căci coarnele tale pune-le-voiu de fier și copitele tale pune-le-voiu de aramă, și vei potopi cu eale limbi și vei sfărâma năroade multe, și vei pune Domnului mulțimea lor și vârtutea lor la Domnul a tot pământul.
CAP 5
[modifică]
1. Acum să va îngrădi fata cu îngrădire, oprire au rânduit asupra noastră, cu toiag vor lovi preste obraz neamurile lui Israil.
2. Și tu, Vithleaeme, casa lui Efratha, împuținat ești a fi întru miile Iudei; dentru tine va ieși mie ca să fie căpetenie lui Israil și ieșirile lui –de ’nceput, den zilele veacului.
3. Pentru aceaea da-i-va pre ei până la vreamea născătoarei naște-va, și cei rămași ai fraților lor înturna-se-vor asupra fiilor lui Israil.
4. Și va sta și va vedea și va paște turma lui cu vârtute Domnul, și întru mărirea numelui Domnului Dumnezăului lor vor fi, pentru căci acum să vor mări până la marginile pământului.
5. Și va fi lui pace; Assur când va veni preste pământul vostru și când va călca preste țara voastră, și să vor scula 7 păstori și 8 mușcări de oameni,
6. Și vor paște pre Asur cu sabie și pământul lui Nevroth cu șanțul lui; și va mântui den Asur, când va veni pre pământul nostru și când va călca preste hotarăle noastre.
7. Și va fi rămășița lui Iacov întru limbi, în mijloc de năroade multe, ca roua de la Domnul căzând și ca mieii pre troscot, pentru ca să nu să adune nici unul, nici să stea întru fiii oamenilor.
8. Și va fi rămășița lui Iacov întru limbi, în mijloc de năroade multe, ca leul întru dobitoace în dumbravă și ca puiul de leu întru turme de oi, ca când va treace și osebind va răpi și nu va fi cine să scoață.
9. Înălța-se-va mâna ta preste ceia ce te chinuiesc, și toți vrăjmașii tăi vor pieri.
10. Și va fi în ziua aceaea –zice Domnul– și voiu piarde caii den mijlocul tău și voiu piarde carăle tale,
11. Și voiu piarde de tot cetățile pământului tău și voiu rădica toate tăriile tale;
12. Și voiu rădica fărmăcăturile tale den mânile tale, și nu vor fi întru tine răspunzând;
13. Și voiu piarde de tot ceale cioplite ale tale și stâlpii tăi den mijlocul tău, și nu te vei mai închina încă lucrurilor mâinilor tale;
14. Și voiu tăia desișurile den mijlocul tău și voiu stinge cetățile tale;
15. Și voiu face cu urgie și mânie izbândire întru limbi, pentru căci n’au ascultat“.
CAP 6
[modifică]
1. Ascultați dară ceale ce Domnul au zis: „Scoală-te, judecă-te cătră munți, și auză dealurile glasul tău“.
2. Auziț, munți, judecata Domnului, și văile, temeliile pământului, căci judecata Domnului iaste cătră norodul lui, și cu Israil mustra-să-va.
3. „Nărodul mieu, ce am făcut ție, au ce te-am mâhnit pre tine, au ce am dodeit ție? Răspunde-mi!
4. Căci te-am scos den pământul Eghipetului, den casa robiei te-am mântuit, și am trimis înaintea feații tale pre Moisi și pre Aaron și Mariam.
5. Nărodul mieu, adu-ți dară aminte ce-au sfătuit asupra ta Valac, împăratul Moavului, și ce-au răspunsu Valaam lui, feciorul lui Veor, de la funi până la Galgal, pentru ca să să cunoască direptatea Domnului“.
6. „Întru ce voiu priceape pre Domnul, apuca-mă-voiu de Dumnezeul mieu cel Înaltu? Au apuca-voiu pre el cu ardere-de-tot, cu viței de un an?
7. Au priimi-va Domnul întru mii de berbeci, au întru zeci de mii de țapi graș? Au da-voiu ceale dentâiu născute ale meale pentru necurăția, roada pântecelui mieu pentru păcatul sufletului mieu?
8. Au spusu-ț’au ție, omule, ce e bun? sau ce ceare Domnul de la tine, fără numai a face judecată și a iubi mila și gata a fi a mearge cu Domnul Dumnezăul tău?
9. Glasul Domnului pre cetate să va chema, și va mântui pre ceia ce să tem de numele lui: „Ascultă, neamule, și cine va împodobi cetatea?
10. Au focul și casa celui fără de leage adunând avuții fără de leage și cu sămeția strâmbătății?
11. Au îndirepta-se-va în cumpănă cel fără de leage și în cămară cantarele vicleșugului?
12. Dentru carele avuția lor de necurăție împlură, și cei ce lăcuiesc într’însa grăiră strâmbătate, și limba lor să înălță în gura lor.
13. Și încă eu am certat asupra ta, cu stingere pentru păcatele tale.
14. Tu vei mânca și nu te vei sătura; și te voiu scoate întru tine și te vei apuca, și nu vei scăpa; și oricâți vor scăpa, la sabie să vor da.
15. Tu vei sămăna și nu vei secera, tu vei stoarce maslina și nu te vei unge cu untdelemn, și vei face vin și nu vei bea vin,
16. Și să vor stinge legiuirile nărodului mieu. Și păzi direptățile lui Amri și toate lucrurile casei lui Ahaav și ați mers în sfaturile lor, pentru ca să dau pre tine la stingere și pre cei ce lăcuiesc întru ea spre șuierare; și ocărâle năroadelor veți lua“.
CAP 7
[modifică]
1. Vai, căci m’am făcut ca cela ce adună paie la seacere și ca greșitul culesului, nefiind strugur a mânca, ceale dentâiu născute carele au pohtit sufletul mieu. Vai, suflete,
2. Căci au pierit cel smerit de pre pământ, și cel ce isprăveaște întru oameni nu iaste; toți la sângiuri să judecă, fieștecarele pre aproapele său năcăjescu cu năcaz.
3. Spre rău mânile lor gătesc; boiarenul ceare, și judecătoriul împăcătoare cuvinte au grăit, pohta sufletului lui cum iaste; și mă scoate
4. Bunătățile lui ca un cariu mâncând și îmblând spre îndireptare în zilele cercetărilor tale; (vai, vai!) izbândirile tale au venit, acum vor fi plângerile lor.
5. Nu vă încreadeți de tot întru priatini și nu nădejduiți spre povățuitoriu, de cei ce să culcă într’un pat cu tine păzeaște-te de-a pomeni ei ceva,
6. Căci feciorul necinsteaște pre tată, fata să va scula asupra maicii ei, nora preste soacra ei; vrăjmași –toț omului cei den casa lui.
7. Iară eu întru Domnul voiu socoti, îngădui-voiu încă lui Dumnezeu, mântuitoriul mieu, asculta-mă-va Dumnezeul meu.
8. Nu te bucura asupra mea, vrăjmașa mea, căci am căzut; și mă voiu scula, că de voiu ședea întru ’ntunearec, Domnul mieu îm va lumina mie.
9. Urgia Domnului o voiu suferi, căci am greșit lui, până va îndirepta el judecata mea; și va face judecata mea și mă va scoate la lumină, și voiu vedea direptatea lui.
10. Și va vedea vrăjmașa mea și să va îmbrăca cu rușine ceaea ce cătră mine zicea: „Unde iaste Domnul Dumnezeul tău?“ Ochii miei vor vedea pre ea, acum fi-va spre călcare ca tina întru căi.
11. Ziua ungerii cărămizii –stingerea ta; ziua aceaea va lepăda legiuirile tale.
12. Ziua aceaea, și cetățile tale vor veni spre răsipire și spre împărțeala asirianilor, și cetățile tale ceale tari la împărțeală de la Tiru până la râu, și de la mare și de la munte
13. Și va fi pământul spre stingere împreună cu ceia ce lăcuiescu pre el, de roadele tocmealelor lor.
14. Paște norodul tău cu toiagul tău, oile moștenirii tale, sălășluindu deosăbi la dumbrăvi, în mijlocul Carmilului; paște-vor pre Vasanitida și pre Galaaditida, după zilele veacului.
15. Și după zilele ieșirei tale den Eghipet voiu arăta lor minunate.
16. Vedea-vor limbi și să vor rușina dentru toată vârtutea lor, pune-vor mânile preste gura lor, urechile lor vor asurzi.
17. Linge-vor țărâna ca șarpele târând pământul, turbura-să-vor întru închiderea lor; spre Domnul Dumnezăul nostru să vor spământa și să vor teame de tine.
18. Cine e Dumnezeu precum ești tu, scoțând fărădelegi și covârșind strâmbătăți celor rămași dentru moștenirea lui? N’au ținut spre mărturie urgia lui, căci voitoriu de milă iaste.
19. Întoarce-să-va și ne va milui pre noi, afunda-va fărădelegile noastre și să vor lepăda la fundurile mării toate păcatele noastre.
20. Da-vei spre adevărul lui Iacov, milă lui Avraam, în ce chip ai jurat părinților noștri după zilele ceale de mai nainte.
▲ Începutul paginii. |