Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Daniil

 

CAP 1

Tinerii evrei aleși de Navohodonosor păzesc leagea.

1. În anul al treilea al împărăției lui Ioachim, împăratul Iudei, au venit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la Ierusalim și-l încungiură pre el.

2. Și deade Domnul în mâna lui pre Ioachim, împăratul Iudei, și den partea vaselor casii Domnului, și le-au adus pre eale la pământul lui Senaar, casa dumnezăului lui; și vasele le-au descărcat în casa visteriei dumnezăului lui.

3. Și zise împăratul lui Asfanez, celui mai mare preste scopiții lui, să bage den fiii robiei Ierusalimului și den sămânța împărăției și de la forthomin

4. Tinerii la carii nu iaste întru ei prihană, frumoși la chip și pricepători la toată înțelepciunea, și conoscând minte, și cugetând înțelepciune, și la carele iaste vârtute întru ei, a sta în casă înaintea împăratului și a învăța pre ei carte și limba haldeilor.

5. Și au rânduit lor împăratul pre zi de la masa împăratului și de la vinul băuturii lui și să-i hrănească pre ei 3 ani, și după aceaea să stea înaintea împăratului.

6. Și fu întru ei den fiii Iudei: Daniil și Anania și Misail și Azaria.

7. Și au pus lor mai-marele scopiților nume: lui Daniil –Valtasar, și Ananiei –Sedrah, și lui Misail –Misah, și Azariei –Avdenago.

8. Și au pus Daniil în inima lui ca să nu să pângărească cu masa împăratului și cu vinul băuturii lui, și rugă pre cel mai mare preste scopiți ca să nu se pângărească.

9. Și au dat Dumnezău pre Daniil spre milă și îndurări înaintea mai-marelui scopiților.

10. Și zise mai-marele scopiților lui Daniil: „Temu-mă eu de domnul mieu, de împăratul, pre cela ce au rânduit mâncarea voastră și băutura voastră, pentru ca nu cândai va vedea fața voastră mai scăzută decât a copilașilor celor de o vârstă cu voi, și veț face de va fi capul mieu de osândă la împăratul“.

11. Și zise Daniil cătră Amelsal, pre carele au pus cel mai mare preste scopiți preste Daniil și Anania și Misail și Azaria:

12. „Ispiteaște dară pre feciorii tăi 10 zile, și să dea noao den semințele câmpului și să mâncăm și apă să bem.

13. Și să ivească înaintea ta chipurile noastre și chipurile copilașilor celor ce mănâncă den masa împăratului; și în ce chip vei vedea, fă cu slugile tale“.

14. Și au ascultat lor și au ispitit pre ei 10 zile.

15. Și după săvârșitul celor 10 zile, văzutu-s’au chipurile lor bune și vârtoase la trupuri, mai mult decât copilașii cei ce mânca den masa împăratului.

16. Și fu Amelsad luând cina lor și vinul băuturii lor, și le da lor semințe.

17. Și le deade lor Dumnezău înțeleagere și înțelepciune întru toată cărturăria și înțelepciune; și Daniil pricepea în toată videnia și în visuri.

18. Și după săvârșitul zilelor, cărora au zis împăratul să-i bage pre ei, și băgă pre ei cel mai mare preste scopiți înaintea lui Navohodonosor.

19. Și grăi împreună cu ei împăratul, și nu s’au aflat dentru ei dentru toți aseamene cu Daniil și cu Anania și cu Misail și cu Azaria; și au stătut înaintea împăratului,

20. Și întru tot graiul înțelepciunii și științii, câte au cercat de la ei împăratul, aflat-au pre ei cu 10 părți mai vârtos decât toți vrăjitorii și decât toți descântătorii ceia ce era în toată împărăția lui.

21. Și fu Daniil până într’un an al lui Chiros împăratului.

CAP 2

Visul împăratului descoperit de Daniil.

1. În anul al doilea al împărăției lui Navohodonosor visat-au Navohodonosor vis, și s’au spământat duhul lui, și somnul lui să făcu departe de la el.

2. Și zise împăratul: „Chemați pre descântători și pre vrăjitori și pre fărmăcători și pre haldei, ca să spuie împăratului visul lui“. Și veniră și stătură înaintea împăratului.

3. Și zise lor împăratul: „Visat-am, și s’au spământat duhul mieu, a ști visul“.

4. Și grăiră haldeii împăratului siriineaște: „Împărate, în veaci trăiaște! Tu spune visul noao, slugilor tale, și tâlcuirea lui vom spune“.

5. Răspunse împăratul și zise haldeilor: „Cuvântul de la mine s’au depărtat: deci de nu-m veți arăta mie visul și tâlcuirea lui, la pierire veț fi și casele voastre să vor jăhui;

6. Iară de-m veți arăta visul și tâlcuirea lui, dări și daruri și cinste multă veți lua de la mine. Însă visul și tâlcuirea lui spuneți mie!“

7. Răspunseră de al doilea rând și ziseră: „Zică împăratul visul slugilor lui, și asămănarea lui vom spune“.

8. Și răspunse împăratul și zise: „Cu adevărat știu eu că vreame voi răscumpărați, și căci ați văzut că s’au depărtat de la mine graiul;

9. Deci de nu-m veți spune visul, știu că cuvânt mincenos și stricat ați tocmit ca să ziceți înaintea mea, până va treace vreamea. Visul mieu spuneți-mi, și voiu conoaște că și asămănarea lui veți spune mie“.

10. Și răspunseră iarăș haldeii înaintea împăratului, și ziseră: „Nu iaste om pre pământ care graiul împăratului va putea să-l conoască, de vreame ce tot împăratul mare și domnu graiu ca acesta nu întreabă pre vrăjitoriu, haldeu.

11. Căci cuvântul care împăratul întreabă e greu, și altul nu iaste care să spuie pre el înaintea împăratului, fără de numai dumnezăii cărora nu iaste lăcașul cu tot trupul“.

12. Atuncea împăratul, cu mânie și urgie multă, zise să piarză pre toți măiestrii Vavilonului.

13. Și porunca ieși, și măiestrii să omorâia, și cercară pre Daniil și pre priatenii lui să-i omoară.

14. Atuncea Daniil au răspuns sfat și gând lui Arioh, celui mai mare preste bucătarii împăratului, carele au ieșit a omorî pre măiestrii Vavilonului.

15. Și întreba pre el zicând: „Boiarine al împăratului, pentru care lucru au ieșit părearea aceasta nerușinată de la fața împăratului?“

16. Și arătă Arioh graiul lui Daniil. Și Daniil întră și rugă pre împăratul pentru ca să-i dea lui vreame, și tâlcuirea lui va spune împăratului.

17. Și întrând Daniil la casa lui și la Anania și la Misail și la Azaria, priatenii lui, graiul au arătat.

18. Și milosârdii cerea de la Dumnăzăul ceriului pentru taina aceasta, pentru ca să nu piară Daniil și priatenii lui, împreună cu ceialalți măiestri ai Vavilonului.

19. Atuncea lui Daniil, întru vedearea nopții, taină s’au descoperit; și au binecuvântat pre Dumnezăul ceriului Daniil,

20. Și zise: „Să fie numele lui Dumnezău blagoslovit den veac și până în veac, căci înțelepciunea și înțeleagerea a lui iaste.

21. Și El premeneaște vreame și ani, așază împărați și mută, dând înțelepciunea la cei înțelepți și înțelepciune celor ce știu înțeleagerea.

22. Și El descopere adânci și ascunse, conoscând ceale dentru întunearec, și lumina împreună cu El iaste.

23. Ție, Dumnezăul părinților noștri, mă mărturisescu și laud, căci înțelepciune și puteare ai dat mie, și ai arătat mie ceale ce am rugat de la tine, și graiul împăratului ai arătat mie“.

24. Și veni Daniil cătră Arioh, pre carele au pus împăratul să piarză pre măiestrii Vavilonului, și-i zise lui: „Pre măiestrii Vavilonului să nu-i pierzi, ce mă bagă pre mine înaintea împăratului, și tâlcuirea împăratului voiu spune“.

25. Atuncea Arioh de pripă băgă pre Daniil înaintea împăratului și zise lui: „Aflat-am om den fiii robirei jidovimei, care tâlcuirea împăratului va spune“.

26. Și răspunse împăratul și zise lui Daniil, al căruia numele era Valtasar: „De poți, să-m spui mie visul carele am văzut și asămănarea lui!“

27. Și răspunse Daniil înaintea împăratului și zise: „Taina carea împăratul întreabă nu iaste a măiestrilor, vrăjitori, descântători, gazarineani să vestească împăratului.

28. Ce iaste Dumnezău în cer, cela ce descopere taine, și au arătat împăratului Navohodonosor ceale ce trebuie să fie la sfârșitul zilelor. Visul tău și videnia capului tău, pre așternutul tău, acesta iaste:

29. Tu, împărate, gândurile tale pre așternutul tău s’au suit, ce trebuie să să facă după aceasta; și Cel ce descopere taine au arătat ție ceale ce trebuiescu să să facă.

30. Și mie, nu întru măiestria carea iaste întru mine mai vârtos decât toți cei vii taina aceasta s’au descoperit, ce pentru ca să să arate împăratului tâlcuirea, pentru ca gândurile inimii tale să conoști.

31. Tu, împărate, vedeai, și iată un chip mare. Și chipul acela și vedearea lui –preadecovârșită, stând înaintea feații tale, și vedearea lui –înfricoșată.

32. Al căruia chipu era capul de aur curat, mânile și pieptul și brațele lui –de argint, pântecele și coapsele –de aramă,

33. Pulpele –de fier, picioarele –o parte oarece de fieru, și o parte oarece de lut.

34. Vedeai, până unde s’au tăiat piatra den munte fără de mâni și lovi chipul preste picioarele ceale de fier și ceale de lut, și le mărunți pre eale desăvârșitu.

35. Atuncea s’au mărunțit deodată lutul, fierul, arama, argintul, aurul, și s’au făcut ca praful de la arie de vară; și le rădicară pre eale mulțimea duhului, și loc nu s’au aflat lor. Și piatra ceaea ce au lovit chipul să făcu munte mare și împlu tot pământul.

36. Acesta iaste visul; și asămănarea lui vom grăi înaintea împăratului.

37. Tu, împărate, împăratul împăraților, căruia Dumnezău împărăția tare și putearnică și cinstită o au dat,

38. În tot locul, unde lăcuiescu fiii oamenilor și hiarăle țarinii și pasările ceriului și peștii mării au dat în mâna ta și te-au pus pre tine domnu tuturoru, tu ești capul cel de auru.

39. Și denapoia ta să va scula altă împărăție, mai mică decât a ta, și împărăția a treia, carea iaste arama, carea va domni tot pământul,

40. Și împărăția a patra, carea va fi vârtoasă ca fierul; în ce chip fierul măruntează și supune toate, așa toate le va mărunți și le va supune.

41. Și căci ai văzut picioarele și deagetele –o parte oarecarea de lut și o parte oarecarea de fieru, împărăție împărțită va fi, și den rădăcina cea de fieru va fi întru ea, în ce chip ai văzut fierul amestecat cu lutul;

42. Și deagetele picioarelor –o parte oarecarea de fier și o parte oarecarea de lut, și o parte oarecarea de împărăție va fi tare, și dentru ea va fi sfărâmându-se.

43. Căci ai văzut fierul amestecat cu lutul, amestecați vor fi întru sămânța oamenilor și nu vor fi lipindu-se într’acesta chip cu acesta, în ce chip fierul nu se ameastecă cu lutul.

44. Și în zilele împăraților acelora va scula Dumnezăul ceriului împărăție, carea în veaci nu să va strica, și împărăția lui la alt norod nu va rămânea; mărunți-va și va vântura toate împărățiile, și aceasta să va rădica în veaci.

45. În ce chip ai văzut că den munte s’au tăiat piatră fără de mâni și au mărunțit lutul, fierul, arama, argintul, aurul, Dumnezău cel mare au arătat împăratului ceale ce trebuie a să face după aceastea; și adevărat e visul, și crezută e tâlcuirea lui“.

46. Atuncea împăratul Navohodonosor au căzut preste față și lui Daniil s’au închinat, și manaa și bun miros zise să-i toarne lui.

47. Și răspunzându împăratul, zise lui Daniil: „Cu adevărat, Dumnezăul vostru, Acesta e Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, Cel ce descopere taine, căci ai putut a descoperi taina aceasta“.

48. Și au mărit împăratul pre Daniil, și dări mari și multe au dat lui, și l-au pus pre el preste toată țara Vavilonului și domn domnilor, preste toți măiestrii Vavilonului.

49. Și Daniil au cerșut de la împăratul, și au pus preste lucrurile țării Vavilonului pre Sidrah, Misah, Avdenaago; și Daniil era în curtea împăratului.

CAP 3

Chipul cel de aur și cei trei tineri în cuptorul cu foc.

1. În anul al 18 Navohodonosor împăratul au făcut chip de aur, înălțimea lui de 60 de coți, lărgimea lui de 6 coți, și au pus pre el în câmpul lui Deira, în țara Vavilonului.

2. Și au trimis să adune pre veziri și pre voivozi, pre biruitorii locurilor, povățuitori și tirani și pre cei preste biruință și pre toți boiarii țărilor, să vie la înnoirea chipului care au pus Navohodonosor împăratul.

3. Și s’au adunat biruitorii locurilor, vezirii, voivozii, povățuitorii, tiranii cei mari, cei preste biruințe și toți boiarii țărilor la înnoirea chipului care au pus Navohodonosor împăratul, și au stătut înaintea chipului.

4. Și strigătoriul striga cu vârtute: „Voao vă se zice, limbilor, noroadelor, fealiurilor, neamurilor!

5. În care ceas veți auzi glasul trâmbiții, muscalului și alăutei, samvichii și canonului, tocmeala glasului și a tot neamul de cântăreți, căzând închinați-vă chipului celui de aur, care au pus Navohodonosor împăratul;

6. Și carele nu va cădea să să închine, într’acela ceas să va băga în cuptoriul cel de foc, cela ce arde“.

7. Și fu când auziră toate noroadele glasul trâmbiții, muscalului și alăutei, samvichii și canonului, și a tot neamul de musice, căzând toate noroadele, fealiurile, limbile să închina chipului celui de aur care au pus Navohodonosor împăratul.

8. Atuncea au venit bărbați haldei și au pârât pre jidovi.

9. Și răspunzând ziseră lui Navohodonosor împăratului: „Împărate, în veaci trăiaște!

10. Tu, împărate, ai pus poruncă, tot omul carele va auzi glasul trâmbiții și muscalului și alăutei și samvichii și canonului și tocmirea glasului și tot neamul musicilor,

11. Și cel ce nu va cădea să să închine la chipul cel de aur, băga-se-va la cuptoriul focului cel arzătoriu.

12. Sânt dară bărbați jidovi pre carei ai pus preste lucrurile țării Vavilonului –Sedrah, Misah, Avdenago; bărbații aceia n’au ascultat, împărate, porunca ta, și dumnezeilor tăi nu slujăscu, și chipului celui de aur ce ai pus nu să închină“.

13. Atuncea Navohodonosor cu mânie și cu urgie zise să aducă pre Sedrah, Misah și Avdenago; și să aduseră înaintea împăratului.

14. Și răspunse Navohodonosor, și zise lor: „Au adevărat, Sedrah, Misah, Avdenago, dumnezeilor miei nu slujiți și chipului celui de aur, carele am pus, nu vă închinați?

15. Acum dară de sânteți gata, pentru că, deaca veți auzi glasul trâmbiții și alăutei și samvichiii și canonului și tocmeala glasului și a tot neamul de musice, căzând să vă închinați chipului celui de aur, care am pus; iară de nu vă veți închina, într’acesta ceas vă veți băga în cuptoriul focului cel ce arde! Și care iaste dumnezeu care să vă scoață pre voi den mânile meale?“

16. Și răspunse Sedrah, Misah, Avdenago, zicând împăratului Navohodonosor: „N’avem treabă noi pentru graiul acesta a răspunde ție;

17. Pentru că iaste Dumnezeul nostru în ceriuri, căruia noi slujim, putearnic a ne scoate pre noi den cuptoriul focului cel ce arde, și den mânile tale, împărate, mântui-va pre noi.

18. Și de nu, să știi, împărate, că dumnezeilor tăi nu slujim, și chipului celui de aur ce ai pus nu ne închinăm!“

19. Atuncea Navohodonosor s’au împlut de mânie, și vedearea feații lui s’au schimbat spre Sedrah, Misah și Avdenago, și zise să arză cuptoriul cu 7 părți mai mult, până ce va arde desăvârșit;

20. Și bărbați vârtoși la vârtute –zise–legând pre Sedrah, Misah și Avdenago, să-i bage în cuptoriul focului celui ce arde.

21. Atuncea bărbații aceia s’au legat, cu îmbrăcămintea lor și cu chivere și cu nădragii și hainele lor, și s’au băgat în mijlocul cuptoriului focului ce ardea,

22. De vreame ce graiul împăratului prea să întăriia.

23. Și cuptoriul să arse prea de prisosit de 7 părți mai mult,

24. Și acești 3, Sedrah, Misah și Avdenago, au căzut în mijlocul cuptoriului focului ce ardea, legați, și umbla în mijlocul văpăii, lăudând pre Dumnezău.

25. Și Navohodonosor auzi lăudând ei, și să miră; și să sculă cu grabă și zise boiarilor lui: „Au n’am băgat 3 oameni în mijlocul cuptoriului focului, legați?“ Și ziseră împăratului: „Cu adevărat, împărate!“

26. Și zise împăratul: „Aicea eu văzu patru bărbați dezlegați, și în mijlocul focului umblă, și vătămare nu iaste întru ei, și vedearea celui al patrulea aseamene e cu fiiul lui Dumnezău“.

27. Atuncea să apropie Navohodonosor cătră ușa cuptoriului focului ce ardea și zise: „Sedrah, Misah și Avdinago, robii lui Dumnezău celui Preaînalt, ieșiți și veniți!“ Și ieși Sedrah și Misah și Avdinago den mijlocul focului.

28. Și să strânseră craii și voivozii și biruitorii locului și putearnicii împăratului și vedea pre bărbați că n’au stăpânit focul trupul lor și părul capului lor nu s’au pârlit și hainele lor nu s’au schimbat și miros de focu nu era întru ei; și să închină Domnului înaintea lor împăratul.

29. Și răspunse Navohodonosor împăratul și zise: „Binecuvântat e Dumnezăul lui Sedrah, Misah și Avdenago, carele au trimis pre îngerul său și au scos pre slugile lui, căci nădejduia pre El, și graiul împăratului au schimbat și au dat trupurile lor la focu, pentru ca să nu slujască, nici să să închine la tot dumnezăul, fără de numai la Dumnezăul lor.

30. Și eu puiu poruncă: Tot nărodul, neam, limbă, oricarii vor zice hulă asupra Dumnezăului lui Sedrah, Misah și Avdenago, la pierzare vor fi și casele lor la jafu, de vreame ce nu iaste alt dumnezău carele va putea să izbăvească așa“.

31. Atuncea împăratul au îndireptat pre Sedrah, Misah și Avdenago în țara Vavilonului; și crescu pre ei și învrednici pre ei a povățui tuturor jidovilor celor ce era întru împărăția lui.

32. Navohodonosor împăratul, la toate noroadele, fealiurile, limbile ceale ce lăcuiesc întru tot pământul: „Pace voao să să înmulțască!

33. Seamnele și minunile, carele au făcut cu mine Dumnezăul cel Preaînalt, plăcut-au înaintea mea să vestescu voao

34. Câtu-s de mari și putearnice! Împărăția lui împărăție veacinică iaste, și stăpânirea lui –în neam și în neam.

CAP 4

Visul lui Navohodonosor și tâlcuirea lui.

1. Eu, Navohodonosor, bine petrecând eram în casa mea și bine odrăslind pre scaunul miu.

2. Vis am văzut, și m’au înfricoșat, și m’am turburat pre așternutul mieu, și vederile capului mieu m’au turburat pre mine.

3. Și pren mine s’au pus poruncă ca să aducă înaintea mea pre toți măiestrii Vavilonului, pentru ca tâlcuirea visului îm vor cunoaște.

4. Și întra descântătorii, vrăjitorii, gazarineani, haldei, și visul eu am zis înaintea lor, și asămănarea lui n’au cunoscut mie,

5. Până au venit Daniil, căruia e numele Valtasar, după numele dumnezăului mieu, care are Duh Svânt a lui Dumnezău întru sine, și visul înaintea lui am zis:

6. ‘Valtasar, cel mai mare al descântătorilor, pre care am cunoscut că Duh Svânt al lui Dumnezeu iaste întru tine și taina nu-ț iaste cu neputință, auzi vedearea visului mieu, carele am văzut, și asămănarea lui spune-m mie!

7. Și vederile capului mieu pre așternutul mieu: Vedeam, și iată copaciu în mijlocul pământului, și înălțimea lui –multă.

8. Și să mări copaciul și să întări, și înălțimea lui au ajuns până la ceriu și tulpina lui la marginele a tot pământul.

9. Frunzele lui –frumoase, și roada lui –multă, și hrană tuturor –întru el; și dedesuptul lui sălășluia hiarăle ceale sălbateci, și întru crangile lui lăcuia pasările ceriului, dentr’însul să hrăniia tot trupul.

10. Vedeam întru vedearea nopții pre patul mieu, și, iată, ir și svânt den ceriu să pogorî

11. Și strigă cu vârtutea și așa zise: ‘Tăiaț copaciul și zmulgeți cranghinile lui și scuturați frunzele lui și răsipiți roadă lui; clătească-se hiarăle dedesuptul lui și pasările de la ramurile lui;

12. Fără numai odrasla rădăcinilor lui în pământ lăsați, și în legătură de fier și de aramă și în pajiștea cea de afară; și în roua ceriului va mânea, și cu hiarăle –partea lui, în buruianul pământului.

13. Inema lui de la oameni să va schimba, și inemă de hiară să va da lui, și șapte vremi să vor premeni preste el.

14. Pren asămănarea lui ir e cuvântul și graiul svinților e întrebarea, pentru ca să cunoască cei ce trăiesc căci Domnul iaste Cel Preaînalt al împărăției oamenilor, și oricăruia i să va părea va da pre ea, și ocara oamenilor va rădica asupra ei.

15. Acesta e visul carele am văzut eu, împăratul Navohodonosor, și tu, Valtasar, tâlcuirea zi, căci toți măiestrii împărăției meale nu pot asămănarea lui a arăta, și tu, Daniile, poți, căci Duhul lui Dumnezeu cel Svânt e întru tine’“.

16. Atuncea Daniil, al căruia numele era Valtasar, să năuci ca un ceas, și gândurile lui turbura pre el. Și răspunse împăratul și zise: „Valtasare, visul și tâlcul lui să nu te sârguiască!“

17. Răspunse Valtasar și zise: „Doamne, fie visul acesta celor ce urăsc pre tine și asămănarea lui vrăjmașilor tăi!

18. Copaciul carele ai văzut, cel ce s’au mărit și s’au întărit, a căruia înălțimea au ajuns la ceriu și tulpina lui la tot pământul și frunzele lui bine înverzite și roada lui multă și hrana tuturor întru el, dedesuptul lui lăcuia hiarăle ceale sălbateci și în crangile lui lăcuia pasările ceriului,

19. Tu ești, împărate, căci te-ai mărit și te-ai întărit și mărimea ta să mări și ajunse la ceriu și stăpânirea ta la marginile pământului.

20. Și cum că au văzut împăratul ir cel svânt pogorându-se den ceriu, și zise: ‘Zmulgeți copaciul și stricați pre el, fără numai odrasla rădăcinelor lui în pământ lăsați cu legătură de fier și de aramă și cu pajiște cea denafară, și în roua ceriului va petreace, și cu hiarăle sălbatece va fi partea lui, până să vor premeni preste el vremi’,

21. Aceasta e asămănarea lui, împărate, și asămănarea Celui Preaînalt aceasta iaste, carele au ajuns preste domnul mieu, preste împăratul,

22. Și pre tine te vor goni de la oameni, și cu hiarăle sălbatece va fi lăcașul tău, și cu iarbă ca pre un bou te vor hrăni, și den roua ceriului vei petreace, și șapte vremi să vor premeni preste tine, până unde vei conoaște că biruiaște Cel Nalt împărăția oamenilor, și căruia i se va părea o va da pre ea.

23. Și căci au zis: ‘Lăsați odrasla rădăcinelor copaciului în pământ’, împărăția ta ție rămâne, dentru carea ai conoaște biruința cea cerească.

24. Pentru aceaea, împărate, sfatul mieu placă ție, și păcatele tale cu milostenie le răscumpără și strâmbătățile întru îndurările measerilor, cândai va fi Dumnezău mult-îngăduitoriu greșalelor tale“.

25. Aceastea toate s’au stricat asupra lui Navohodonosor împăratul.

26. După 12 luni, la beseareca împărăției lui, în Vavilon îmblând,

27. Răspunse împăratul și zise: „Nu acesta iaste Vavilonul cel mare, care eu am zidit spre casa împărăției în tăria puterii meale, spre cinstea măririi meale?“

28. Încă cuvântul în gura împăratului fiind, glas den ceriu să făcu: „Ție să zice, Navohodonosore împărate, împărăția ta au trecut de la tine,

29. Și de la oameni pre tine vor goni, și cu hiarăle sălbatece –lăcuința ta, și cu iarbă ca pre un bou te vor hrăni, și 7 vremi să vor premeni preste tine, până unde vei cunoaște că biruiaște Cel Înalt împărăția oamenilor,și la care-i va părea va da pre ea“.

30. Într’acesta ceas cuvântul s’au plinit asupra lui Navohodonosor, și de la oameni s’au gonit, și iarbă mânca ca un bou, și den roaua ceriului trupul lui s’au văpsit, până unde perii lui ca ai leilor s’au mărit și unghele lui ca ale pasărilor.

31. „Și după săvârșitul zilelor, eu, Navohodonosor, ochii la ceriu râdicaiu, și crierii miei spre mine să întoarseră, și pre Cel Preaînalt binecuvântaiu și pre Cel Viu în veaci lăudaiu și am mărit, căci biruința lui e biruință veacinică și împărăția lui –în neam și în neam,

32. Și toți ceia ce lăcuiesc pământul întru nemica s’au socotit, și după voia lui face în sila ceriului și în lăcașul pământului, și nu iaste cine să stea împotriva mânii lui și să grăiască lui: ‘Ce ai făcut?’

33. Într’aceasta vreame creierii miei s’au întors asupră-mi, și la cinstea împărăției meale am venit, și chipul mieu s’au întors asupra mea, și tiranii miei și măriții miei cerca pre mine, și pre împărăția mea m’am întărit, și mărire mai multă să adaose mie.

34. Acum dară eu, Navohodonosor, laud și preaînalțu și măresc pre Împăratul ceriului, căci toate lucrurile lui sânt adevărate și cărările lui –judecăți, și pre toți ceia ce merg cu mândrie poate să-i smerească“.

CAP 5

Ospățul lui Valtazar, scrierea minunată și tâlcuirea ei.

1. Valtasar împăratul făcu cină mare celor de cinste ai lui, la 1000 de oameni, și sta în preajma celor o mie vinul.

2. Și bând, Valtasar zise la gustarea vinului ca să aducă vasele ceale de aur și ceale de argint, carele au scos Navohodonosor, tatul lui, den beseareca cea den Ierusalim, și să bea cu eale împăratul și boiarii lui și țiitorile lui și cealea ce să culca lângă el.

3. Și aduseră vasele ceale de aur și ceale de argint, carele au scos den beseareca lui Dumnezău den Ierusalim, și bea cu eale împăratul și boiarii lui și țiitorile lui și ceale ce să culca lângă el.

4. Bea vin și lăuda pre dumnezăii cei de aur și de argint și de aramă și de fier și de lemn și de piatră, și pre Dumnăzăul cel Veacinic nu l-au binecuvântat, cela ce are biruința duhului lor.

5. Într’acest ceas ieșiră deagete de mână omenească și scriia în preajma făcliii, preste spoiala păreatelui casii împăratului, și împăratul vedea încheieturile mânii ceii ce scriia.

6. Atuncea fața împăratului să schimbă, și gândurile lui turburară pre el, și legăturile mijlocului lui să dezlega, și genuchile lui să izbiia.

7. Și strigă împăratul cu tărie ca să aducă vrăjitori, haldei, gazareani; și răspunse împăratul și zise măiestrilor Vavilonului: „Oricine va ceti scrisoarea aceasta și tâlcuirea ei îm va arăta, cu porfira se va îmbrăca, și lanțul cel de auru –preste grumazii lui, și al treilea întru împărăția mea va domni“.

8. Și întra toți măiestrii împăratului și nu putea scrisoarea să cetească, nici tâlcul să arate împăratului.

9. Și împăratul Valtasar s’au turburat, și chipul lui s’au premenit asupra lui, și boiarii lui să turburară.

10. Și au întrat împărăteasa la casa băuturii, și răspunse împărăteasă și zise: „Împărate, în veacu trăiaște! Nu te turbure pre tine gândurile tale, și chipul tău nu să schimbe!

11. Iaste om întru împărăția ta, întru carele e Duhul lui Dumnezău,

12. Și în zilele tătâni-tău privegheare și înțeleagere s’au aflat întru el; și împăratul Navohodonosor, tată-tău, mai-mare descântătorilor, vrăjitorilor, haldeilor, gazareanilor l-au pus pre el,

13. Căci duhu mult –întru el și înțelepciune și înțeleagere, tâlcuind vise și vestind ceale oprite și dezlegându legăturile, Daniil, și împăratul i-au pus lui numele Valtasar. Acum dară cheame-se, și tâlcuirea lui va spune ție“.

14. Atuncea Daniil să aduse înaintea împăratului, și zise împăratul lui Daniil: „Tu ești Daniil cel den fiii robirii, ai jidovimei, care i-au adus împăratul, tată-mieu?

15. Auzit-am pentru tine că Duhul lui Dumnezău iaste întru tine, și deșteptare și înțeleagere și măiestrie multă s’au aflat întru tine.

16. Și acum au întrat înaintea mea cei înțelepți, vrăjitori, gazareani, pentru ca scrisoarea aceasta să o cetească mie, și n’au putut să-mi spuie.

17. Și eu am auzit pentru tine că poți tâlcuiri a tâlcui;

18. Acum dară, de vei putea scrisoarea aceasta a ceti și asămănarea ei să-mi arăți mie, cu mohorât te vei îmbrăca, și lanțul cel de auru va fi preste grumazii tăi, și al treilea întru împărăția mea vei domni“.

19. Și zise Daniil înaintea împăratului: „Dările tale ție fie, și darul casii tale altuia dă.

20. Iară eu scrisoarea o voiu ceti împăratului și asămănarea ei arăta-voiu ție. Împărate, Dumnezău cel Preaînalt împărăția și mărirea și cinstea au dat lui Navohodonosor, tătâne-tău;

21. Și de mărimea care au dat lui, toate noroadele, fealiurile, limbile era tremurând și temându-se de cătră fața lui; pre carele vrea el omorâia, și pre carele vrea el bătea, și pre carele vrea el înălța, și pre carele vrea el smeriia.

22. Și când să înălță inima lui și duhul lui s’au întărit a să mândri, pogorâtu-s’au den scaunul împărăției și cinstea s’au luat de la el,

23. Și de la oameni s’au izgonit, și inima lui cu hiarăle s’au dat, și cu măgarii sălbatici –lăcuința lui, și cu iarbă ca pre un bou hrăniia pre el, și den roua ceriului trupul lui s’au văpsit, până unde au conoscut că biruiaște Domnul Dumnezău cel Preaînalt împărăția oamenilor, și căruia i să va părea o va da pre ea.

24. Și tu dară, fiiul lui, Valtasar, n’ai smerit inima ta înaintea lui Dumnezău; nu aceastea toate le-ai știut?

25. Și preste Domnul Dumnezăul ceriului te-ai înălțat, și vasele casii lui le-ai adus înaintea ta, și tu și boiarii tăi și țiitoarele tale și ceale ce să culcă lângă tine vin beați cu eale, și pre dumnezeii cei de auru și de argint și de fieru și de lemnu, de piatră, carii nu vădu, nici audu, și nu cunoscu, ai lăudat, și pre Dumnezău, care suflarea ta iaste în mâna lui și toate căile tale, pre el nu l-ai mărit.

26. Pentru aceaea de la fața lui s’au trimis o închietură de mână și scrisoarea aceasta au pus.

27. Și aceasta e scrisoarea cea rânduită: Mani, thechil, fares.

28. Aceasta e asămănarea graiului: Mani –măsurat-au Dumnezău împărăția ta, și o plini pre ea;

29. Thechil –stătu întru cumpănă, și să află lipsind;

30. Fares –să despărți împărăția ta, și să deade midilor și persilor“.

31. Și zise Valtasar și îmbrăcară pre Daniil cu mohorât și lanțul cel de aur pusără-l prejur grumazii lui, și strigă pentru el să fie el biruitoriu al treilea întru împărăție.

32. Într’această noapte s’au omorât Valtasar, împăratul haldeul.

33. Și Darii Midul au luat împărăția, fiind de ani 62.

CAP 6

Daniil în groapa leilor și scăparea lui.

1. Și plăcu înaintea lui Darii, și au pus preste împărăție domni 120, ca să fie ei întru toată împărăția lui,

2. Și preste dânșii rânduitori 3, dentru carii era Daniil unul dentru ei, ca să dea lor domnii cuvânt, pentru ca împăratul să nu să dodeiască;

3. Și era Daniil preste ei, căci duh de prisosit era întru el, și împăratul l-au pus pre el preste toată împărăția lui.

4. Și rânduitorii și domnii cerca vină să afle asupra lui Daniil; și toată vina și greșala și păcat nu s’au aflat asupra lui, căci credincios era.

5. Și ziseră rânduitorii: „Nu vom afla asupra lui Daniil vină, fără numai întru legile Dumnezăului lui“.

6. Atuncea rânduitorii și domnii stătură înaintea împăratului și ziseră lui: „Darie împărate, să trăiești în veaci!

7. Sfătuitu-s’au toți ceia ce-s preste împărăția ta voivozi și domni, ispravnicii și biruitorii locurilor, ca să întărească cu întăritură împărătească și să întărească poruncă, cum carele va ceare cearere de la tot dumnezăul și de la oameni până în zile 30, fără de numai de la tine, împărate, să să bage în groapa leilor;

8. Acum dară, împărate, întăreaște porunca, pentru ca să nu schimbe porunca persilor și a midilor“.

9. Atuncea împăratul Darie porunci a să scrie porunca.

10. Și Daniil, când au conoscut că s’au rânduit porunca, au întrat în casa lui, și ferestrile –deșchise lui la cerdacuri în preajma Ierusalimului, și 3 vremi de zi era plecându-se pre genuchile lui și rugându-se și mărturisându-se înaintea Dumnăzăului lui, în ce chip era făcând și mai nainte.

11. Atuncea bărbații aceia au păzit și au aflat pre Daniil rugându-se și umilindu-se Dumnezăului lui.

12. Și mergând ziseră împăratului: „Împărate, au n’ai pus poruncă ca tot omul carele va ceare de la tot dumnezăul și de la om cearere până la 30 de zile, fără numai de la tine, împărate, să să bage în groapa leilor?“ Și zise împăratul: „Adevărat –cuvântul, și porunca midilor și persilor nu va treace!“

13. Și atuncea răspunseră și ziseră înaintea împăratului: „Daniil, cel dentru fiii robirii Iudii, nu s’au supus poruncii tale și în trei vremi ziua ceare de la Dumnezăul lui cearerile lui“.

14. Atuncea împăratul, deaca auzi graiul, mult s’au mâhnit asupra lui și pentru Daniil s’au nevoit ca să-l scoață pre el, și până în sară era nevoindu-se ca să-l scoață pre el.

15. Atuncea bărbații aceia ziseră împăratului: „Conoaște, împărate, căci porunca iaste la midi și la persi ca toată porunca și starea, carea împăratul va pune, nu trebuie a să premeni!“

16. Atuncea împăratul zise și aduseră pre Daniil și-l băgară pre el în groapa leilor; și zise împăratul lui Daniil: „Dumnezăul tău, căruia tu slujești neîncetat, Acesta te va scoate pre tine!“

17. Și au adus o piatră și au pus preste gura gropii, și au pecetluit împăratul cu inelul lui și cu inelul boiarilor lui, pentru ca să nu să premenească vrun lucru întru Daniil.

18. Și s’au dus împăratul la casa lui, și au dormit necinat, și bucate n’au adus lui, și somnul s’au depărtat de la el. Și încuie Dumnăzău gurile leilor, și n’au bântuit pe Daniil.

19. Atuncea împăratul s’au sculat dimeneața cu lumină și cu sârguială au venit la groapa leilor;

20. Și apropiindu-se el de groapă, pre Daniil cu glas tare au strigat: „Daniile, robul lui Dumnezău celui Viu, Dumnezău căruia tu slujești nepreastano, putut-au să te scoață den gura leilor?“

21. Și zise Daniil împăratului: „Împărate, în veaci trăiaște!

22. Dumnezăul mieu au trimis pre îngerul lui, și au astupat gurile leilor, și nu m’au stricat pre mine, căci înaintea lui direptate să află întru mine; și înaintea ta, împărate, greșală n’am făcut“.

23. Atuncea împăratul mult să îmbună spre el, și pre Daniil zise să-l scoață den groapă; și să scoase Daniil den groapă, și toată stricarea nu s’au aflat întru el, căci au crezut în Dumnezăul lui.

24. Și zise împăratul, și aduse pre bărbații ceia ce au pârât pre Daniil, și la groapa leilor s’au băgat, ei și fiii lor și muierile lor; și n’au ajuns la fundul gropii, până ce i-au fărâmat leii pre ei și toate oasele lor le-au mărunțit.

25. Atuncea Darie împăratul au scris la toate năroadele, neamurile, limbile, celor ce lăcuiescu în tot pământul: „Pace voao să să înmulțască!

26. Denaintea feații meale s’au pus poruncă ca întru toată stăpânirea împărăției meale să fie cutremurându-se și temându-se de cătră fața Dumnezăului lui Daniil, căci Acesta e Dumnezăul cel Viu și rămâne în veaci, și împărăția lui nu se va strica, și biruința –până la săvârșit;

27. Sprejeneaște și mântuiaște și face seamne și minuni în ceriu și pre pământ, carele au scos pre Daniil den gura leilor“.

28. Și Daniil să îndireptă întru împărăția lui Darie și întru împărăția lui Chir Persului.

CAP 7

Videnia lui Daniil pentru cele patru hiare.

1. În anul dentâiu a lui Valtasar, împăratul haldeilor, Daniil văzu vis, și vederile capului lui pre patul lui, și visul lui au scris. Începătura cuvintelor lui:

2. „Eu, Daniil, vedeam întru vedearea nopții, și iată patru vânturi ale ceriului loviră la marea cea mare.

3. Și patru hiară mari să suia den mare, nu toate fiind într’un chip.

4. Cea dentâiu –ca o leoaie, și aripile ei –ca ale vulturului; vedeam, până unde s’au zmult aripile ei, și să rădică de la pământ și pre picioare de om au stătut, și inimă de om s’au dat ei.

5. Și iată altă hiară, aseamene cu ursoaia, și în vremi au stătut, și 3 coaste era în gura ei, în mijlocul dinților ei, și așa zicea ei: ‘Scoală-te și mănâncă trupuri multe!’

6. Denapoia aceștiia vedeam, și iată altă hiară, ca un pardos, și la ea era 4 aripi de pasăre deasupra ei, și patru capete avea hiara, și volnicie să deade ei.

7. Denapoia aceștiia vedeam, și iată a patra hiară, groaznică, ciudată și vârtoasă de prisosit, și dinții ei mari de hieru, mâncând și sfărâmând, și ce rămânea cu picioarele ei le călca; și aceasta avea osebire multă decât toate hiarăle ceale denaintea ei, și avea zeace coarne.

8. Socotiiam la coarnele ei, și iată alt cornu lipit să sui în mijlocul lor, și 3 coarne de ceale denaintea ei s’au dezrădăcinat de cătră fața ei; și iată ochi ca ochii omului în cornul acesta și gură grăind mari, și făcea războiu cătră sfinți.

9. Vedeam până ce s’au pus scaunele, și șăzu Cel Vechiu de zile; și îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada, și părul capului lui ca o lână curată, scaunul lui –pară de focu, roatele lui –foc arzătoriu.

10. Râu de foc să târâia ieșind denaintea lui, mii de mii slujiia lui și întuneareci de întuneareci stătură înaintea lui; judecata au șăzut și cărțile s’au deșchis.

11. Vedeam atuncea de cătră glasul cuvintelor celor mari, carele cornul acela grăiia, până s’au omorât hiara și au pierit și trupul ei s’au dat la ardere de focu.

12. Și a celoralalte hiară s’au mutat biruința, și îndelungare de viață s’au dat lor până la an și vreame.

13. Vedeam întru vedearea nopții, și iată, cu norii ceriului și ca un Fiiu al Omului era viind; și până la Cel Vechiu de zile au sosit, și înaintea lui s’au adus.

14. Și lui să deade stăpânirea și cinstea și împărăția, și toate noroadele, fealiurile și limbile lui vor sluji; biruința lui –biruință veacinică, carea nu va treace, și împărăția lui nu să va strica.

15. Îngrozitu-s’au duhul mieu, eu, Daniil, în firea mea, și vederile capului mieu împreună mă turburară.

16. Și m’am apropiat la unul den cei ce sta, și adevărul cercam de la el pentru toate aceastea; și zise mie cercetarea și asămănarea cuvintelor îm arătă:

17. ‘Aceastea hiară mari, ceale 4 –patru împărății să vor rădica pre pământ, care să vor rădica;

18. Și vor lua împărăția svinții Celui Înalt și vor ținea pre ea până în veacul veacurilor’.

19. Și cercam pre amăruntul pentru hiara ceaea a patra, căci era osebită decât toată hiara, hiară groznecă foarte, dinții ei de fier și unghile ei de aramă, mâncând și mărunțindu, și ce rămânea cu picioarăle ei călca,

20. Și pentru ceale 10 coarne den capul ei și pentru celalalt ce să suia și au scuturat den ceale de mai nainte 3, cornul acela la care era ochii și gura grăind mari, și vedearea lui mai mare e decât a celoralalte.

21. Vedeam, și cornul acela făcea războiu cu svinții și să întări preste ei,

22. Până ce au venit Cel Vechiu de zile, și judecata au dat svinților Celui Înalt, și vreamea au sosit și împărăția o ținură svinții.

23. Și zise: ‘Hiara a patra –împărăția a patra va fi pre pământ, care va covârși toate împărățiile și va mânca tot pământul, și va călca pre el și-l va tăia de tot.

24. Și ceale zeace coarne ale lui –zeace împăraț să vor râdica; și denapoia lor să va rădica altul, carele va covârși (pre răii) pre toți cei denainte, și trei împărați va smeri.

25. Și cuvinte cătră Cel Înalt va grăi, și pre cei svinți ai Celui Înalt va înșăla; și va cugeta a premeni vremile și leagea, și să va da în mâna lui până la vreame și vremi și jumătate de vreame.

26. Și judecată va șădea și domnia vor muta, a atinge și a piarde până la săvârșit.

27. Și împărăția și biruința și mărimea împăraților celor dedesuptul a tot ceriul datu-s’au svinților Celui Înalt; și împărăția lui –împărăție veacinică, și toate stăpânirile la El vor sluji și vor asculta’“.

28. Până aici e săvârșitul cuvântului. Eu, Daniil, gândurile meale mă turburară, și fața mea să schimbă asupra mea, și graiul în inema mea am păzit.

CAP 8

Videnia berbeacelui și a țapului.

1. În anul al treilea al împărăției lui Valtasar împăratului, vedeare s’au ivit cătră mine, eu, Daniil, după ce s’au ivit mie la început.

2. Și eram în Susa la vari, care iaste țara Elamului, și văzuiu întru vedeare și eram la Uval.

3. Și rădicaiu ochii miei și văzuiu, și iată un berbeace stând înaintea lui Uval, și avea coarne, și coarnele nalte, și unul mai nalt decât altul, și cel mai nalt să suia de margine.

4. Și văzuiu berbeacele împungând spre mare și crivăț și austru, și toate hiarăle nu vor sta înaintea lui, și nu era cine să scoață den mâna lui, și făcu după voia lui și să mări.

5. Și eu eram înțelegând, și iată, un țap de capre veniia de la liva preste fața a tot pământul, și țapul avea cornu văzut între ochii lui.

6. Și au venit până la berbeacele cela ce avea coarnele, unde am văzut stând înainte la Uvaal, și au alergat cătră el cu pornirea vârtutei lui.

7. Și am văzut pre el ajungând până la berbeace, și să sălbătăci cătră el și lovi pre berbeace și zdrobi amândoao coarnele lui, și nu era vârtute la berbeace ca să stea înaintea lui; și-l trânti în pământ și-l călcă, și nu era cine să-l scoață pre berbeace den mâna lui.

8. Și țapul caprelor să mări foarte, și întărindu-se el să zdrobi cornul lui cel mare, și să suiră alte patru coarne dedesuptul lui la ceale 4 vânturi ale ceriului.

9. Și dentru unul dentr’însele ieși un cornu vârtos și să mări multu cătră austru și cătră răsărit;

10. Și să mări până la putearea ceriului, și au căzut pre pământ de la putearea ceriului și de la steale, și le călcă pre eale împreună,

11. Și până unde voivodul va mântui robia, și pentru el jârtva s’au turburat, și să făcu și să spori la el, și cel sfânt să va pustii;

12. Și să deade preste jârtvă păcatu, să lepădă jos direptatea, și făcu și să spori.

13. Și am auzit un sfânt grăind, și zise un sfânt lui felmoni celui ce grăiia deasupra: „Până când vedearea va sta, jârtva cea ce s’au rădicat și păcatul cel ce s’au dat pustiirei, și cel sfântu și putearea să va călca împreună?“

14. Și zise lui: „Până în sară și dimeneață zile 2300, și să va curăți cel sfânt“.

15. Și fu deaca am văzut eu, Daniil, vedearea și cercam înțeleagerea, și iată, stătu înaintea mea ca o vedeare de bărbat.

16. Și am auzit glas de bărbat între Uval, și chemă și zise: „Gavriile, fă pre acela să înțeleagă vedearea!“

17. Și veni și stătu alăturea cu starea mea, și venindu el m’am spământat și căzuiu preste fața mea, și zise cătră mine: „Înțeleage, fiiul omului, pentru că încă la săvârșitul vremii iaste vedearea!“

18. Și grăind el cu mine, căzuiu preste fața mea pre pământ; și să atinse de mine și m’au pus în picioare,

19. Și zise: „Iată, eu arăt ție ceale ce vor să fie la ceale de apoi ale urgiei, pentru că încă la săvârșitul vremii.

20. Berbeacele carele ai văzut, cela ce avea coarnele –împăratul midi lor și al persilor.

21. Țapul caprelor –împăratul elinilor; și cornul cel mare, care era între ochii lui, acesta iaste împăratul cel dentâi.

22. Și celui ce s’au zdrobit, căruia au stătut patru coarne dedesupt –4 împărați den limba lui să vor rădica, și nu întru putearea lui.

23. Și la ceale de apoi ale împărăției lor, plinindu-se păcatele lor, scula-să-va împărat fără de rușine la obraz și înțelegând pilde.

24. Și putearea lui –tare, și nu în putearea lui, și minunate va strica, și va îndirepta și va face; și va strica pre cei tari și pre norodul cel sfântu.

25. Jugul sarcinii lui va îndirepta; vicleșug –în mâna lui, și în inima lui mări-să-va, și cu vicleșugul va strica pre mulți; și spre pierzarea a multora va sta (și preste Stăpânitoriul stăpânitorilor va sta), și ca oaole în mână va zdrobi.

26. Și vedearea cei de sară și cei de dimineață, ce s’au grăit, adevărată iaste; și tu pecetluiaște vedearea, căce în zile multe va fi“.

27. Și eu, Daniil, adormiiu, și am bolit zile, și mă sculaiu și făceam faptele împăratului; și mă minunam de vedeare, și nu era cel ce pricepea.

CAP 9

Rugăciunea lui Daniil și prorocia celor șaptezeci de săptămâni de ani.

1. În anul dentâiu al lui Darie, fiiul lui Asuir dentru semenția mideanilor, care au împărățit preste împărăția haldeilor,

2. Într’un an al împărăției lui, eu, Daniil, am înțeles den cărți: numărul anilor, care s’au făcut cuvântul Domnului cătră Ieremia prorocul, spre plinirea pustiirii Ierusalimului –70 de ani.

3. Și am dat fața mea cătră Domnul Dumnezău a cerca rugăciune și umilință, cu postiri și sac și cenușă.

4. Rugatu-m’am cătră Domnul Dumnezeul mieu și m’am ispoveduit și ziș: „Doamne, Dumnezăul cel Mare și Minunat, cel ce păzești făgăduința ta și mila celor ce te iubescu și celor ce păzescu poruncile tale,

5. Păcătuit-am, făcut-am strâmbătate, păgânit-am –de la poruncile tale și de la judecățile tale,

6. Și n’am ascultat pre robii tăi, prorocii, carii grăiia întru numele tău cătră împărații noștri și boiarii noștri și părinții noștri și cătră tot nărodul pământului.

7. Ție, Doamne –direptatea ta, și noao –rușinea obrazului, ca în ziua aceasta la bărbatul Iudei și celor ce lăcuiescu în Ierusalim și la tot Israilul, celor de aproape și celor de departe, în tot pământul unde ai răsipit pre ei acolo întru defăimarea lor carea au defăimat pre tine.

8. Doamne, noao rușinea obrazului și împăraților noștri și boiarilor noștri și părinților noștri, carii am greșit ție.

9. Domnului Dumnezăului nostru –milosârdiile și curățiile, căci ne-am depărtat de la Domnul

10. Și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru; meargeți în legile lui, carele au dat cătră fața noastră în mâinile robilor lui prorocilor.

11. Și tot Israilul au călcat leagea ta și s’au abătut ca să nu auză glasul tău, și veni preste noi osânda și jurământul cel ce e scris în leagea lui Moisi, robul lui Dumnezău, căci am greșit lui.

12. Și au întărit cuvintele lui carele au grăit asupra noastră și asupra judecătorilor noștri, carii ne-au judecat pre noi, a aduce preste noi răutăți mari, ca carele nu s’au făcut supt tot ceriul ca cealea ce s’au făcut în Ierusalim.

13. În ce chip iaste scris în leagea lui Moisi, toate răutățile aceastea au venit preste noi; și nu ne-am rugat feații Domnului Dumnezăului nostru, să ne întoarcem de la strâmbătățile noastre și a înțeleage întru tot adevărul.

14. Și au privegheat Domnul Dumnezăul nostru preste răutatea noastră și o au adus preste noi, căci dirept e Domnul Dumnezăul nostru preste toată facerea lui care au făcut, și n’am ascultat glasul lui.

15. Și acum, Doamne Dumnezăul nostru, carele ai scos pre nărodul tău den pământul Eghipetului cu mână tare și ai făcut ție nume ca în ziua aceasta, păcătuit-am, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.

16. Doamne, întru toată milostenia ta, întoarcă-se dară mânia ta și urgia ta de la cetatea ta, Ierusalimul, măgura cea sfântă a ta, căci am greșit întru strâmbătățile noastre și ale părinților noștri –Ierusalim și nărodul tău spre ocară s’au făcut întru toți cei de premprejurul nostru.

17. Și acum ascultă, Doamne Dumnezăul nostru, rugile robului tău și rugăciunile lui, și arată fața ta preste sfințenia ta cea pustie pentru tine.

18. Pleacă, Dumnezăul mieu, ureachea ta, și auzi, deșchide ochii tăi, și vezi stingerea noastră și a cetății tale în carea s’au chemat numele tău întru ea; căci nu pre direptățile noastre noi aruncăm îndurarea noastră înaintea ta, ce spre îndurările tale ceale multe.

19. Doamne, ascultă! Doamne, curățeaște! Doamne, ia aminte! Doamne, fă, și nu zăbovi! Pentru tine, Doamne Dumnezăul mieu, căci numele tău s’au chemat preste cetatea ta și preste norodul tău!“

20. Și eu încă grăind și rugându-mă și mărturisind păcatele meale și păcatele norodului mieu, lui Israil, și aruncând mila mea înaintea Domnului Dumnezăului mieu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezăului mieu,

21. Și eu încă grăind la rugă, și iată bărbatul Gavriil, pre carele am văzut întru vedeare întru începătură, zburând, și să atinse de mine, ca în ceasul jârtvei de sară.

22. Și mă învăță și grăi cu mine și zise: „Daniil, acum am ieșit să te îndireptezu.

23. La începutul rugii tale ieși cuvântul, și eu am venit să-ț spuiu ție, căci bărbatul poftelor ești tu; și gândeaște întru graiu și priceape întru vedeare!

24. Șaptezeci de săptămâni s’au tăiat preste nărodul tău și preste cetatea cea sfântă, ca să să săvârșască păcatul, și a pecetlui păcatele și a stinge fărădelegile și a curăți strâmbătățile și a aduce direptate veacinică; și a pecetlui vedeare și prorocul a unge pre Sfântul sfintelor.

25. Și vei cunoaște și vei priceape: de la ieșirea cuvântului a răspunde și a zidi Ierusalimul până la Povățuitoriu uns –săptămâni 7 și săptămâni 62; și se va întoarce și se va zidi larg și cu zidu împregiur, și să vor deșărta vremile.

26. Și după ceale 62 de săptămâni va pieri de tot Unsoarea, și judecată nu va fi întru El; iară cetatea și cel sfânt va strica cu povățuitoriul cel viitoriu, și să vor tăia întru potop, și până la săvârșitul războiului celui tăiat va rândui la stingeri.

27. Și va întări făgăduința la mulți, o săptămână; și jumătate de săptămână va înceta jârtăvnicul și jârtvele, și aripă de stingere, și până la săvârșit și cu sârguire va rândui spre stingere. Și va întări făgăduință la mulți, o săptămână; și întru cea jumătate de săptămână să va râdica jârtva și turnarea, și preste sfințire urâciunea pustiirilor va fi, și până la săvârșitul vremii săvârșit să va da spre pustiire“.

CAP 10

Urmarea videniilor.

1. În anul al treilea al lui Chiros, împăratul persilor, cuvânt s’au descoperit lui Daniil, căruia numele s’au chemat Valtasar, și adevărat era cuvântul, și puteare mare și înțeleagere s’au dat lui întru vedeare.

2. „În zilele acealea, eu, Daniil, eram plângând 3 săptămâni de zile;

3. Pâine de poftă n’am mâncat, și carne și vin n’au întrat în gura mea, și cu unsoare nu m’am uns până la plinirea a trei săptămâni de zile.

4. În ziua a 24 a lunii dentâiu, și eram eu țiindu-mă de râul cel mare –acesta iaste în Dechel.

5. Și râdicaiu ochii miei și văzuiu, și iată un bărbat îmbrăcat cu vaddin, și mijlocul lui încins cu aur ofaz,

6. Și trupul lui ca tharsis, și fața lui ca vedearea fulgerului, și ochii lui ca făcliile focului, și brațurile lui și coapsele lui ca vedearea arămii ce sclipeaște, și glasul cuvintelor lui ca glasul gloatei.

7. Și văzuiu eu, Daniil, sângur vedearea, și bărbații cei ce era împreună cu mine n’au văzut vedearea, ce numai spământare mare au căzut preste ei și au fugit cu frică;

8. Și eu rămaș singur și văzuiu vedearea cea mare aceasta, și nu rămase în mine vârtute, și mărirea mea să premeni spre stricăciune, și n’am ținut cu tărie.

9. Și auziiu glasul cuvintelor lui, și când auziiu glasul graiurilor lui eram umilit, și fața mea pre pământ.

10. Și iată mână atingându-se de mine, și râdică pre genuchile meale și pre palmele mânilor meale.

11. Și zise cătră mine: ‘Daniile, bărbatul poftelor, înțeleage în cuvintele carele eu grăiesc cătră tine, și stăi pre starea ta, că acum sânt trimes cătră tine!’ Și grăind el cătră mine cuvântul acesta, sculaiu-mă îngrozit.

12. Și zise cătră mine: ‘Nu te teame, Daniil! Căci den ziua dentâiu carea ai dat inima ta a înțeleage și a te chinui înaintea Domnului Dumnezăului tău, auzitu-s’au cuvintele tale și eu am venit întru cuvintele tale.

13. Și boiarenul împărăției persilor sta den preajma mea 21 de zile, și iată Mihail, unul den boiarii cei de frunte, veni să-mi ajute mie; și pre el l-am lăsat acolo, cu boiarenul împărăției perșilor,

14. Și am venit să-ți spuiu câte să vor întâmpla norodului tău în zilele ceale de apoi, căci încă vedearea e la zile’.

15. Și grăind el cu mine după cuvintele aceastea, dat-am fața mea pre pământ și m’am umilit.

16. Și iată, ca asămănarea fiiului omului s’au atins de buzele meale; și deșchișu gura mea de grăiiu și zișu cătră cela ce sta înaintea mea: ‘Doamne, întru vedearea ta întoarseră-se ceale denlăuntrul mieu în mine, și n’am avut vârtute;

17. Și cum va putea sluga ta, Doamne, a grăi cu domnul mieu acesta? Și de acum nu va sta în mine vârtute, și suflare n’au rămas în mine’.

18. Și adaose și să atinse de mine ca o vedeare de om, și mă întări.

19. Și-m zise mie: ‘Nu te teame, bărbatul poftelor, pace ție! Îmbărbătează-te și te întăreaște!’ Și grăind el cu mine, m’am întărit și am zis: ‘Grăiască domnul mieu, căci ai întărit pre mine!’

20. Și zise: ‘De știi pentru ce veniiu cătră tine? Și acuma mă voiu întoarce a darea războiu cu biruitoriul persilor; și eu ieșiiam, și biruitoriul elinilor veniia.

21. Ce numai voiu spune ție cel ce e rânduit cu scrisoare de adevericiune; și nu iaste unul sprejenindu-se cu mine pentru aceastea, fără numai Mihail, boiarenul nostru;

CAP 11

Prorocie despre împărații Persiei, Eghipetului și Siriei.

1. Și eu, în anul cel dentâiu a lui Chiros, stătuiu la vârtute și tărie.

2. Și acum adevărăciune voiu vesti ție. Iată, încă 3 împărați să vor scula la Persida, și al patrulea să va îmbogăți cu avuție mare mai mult decât toți; și, după ce va birui el avuția lui, să va rădica asupra tuturor împărățiilor elinești.

3. Și să va scula împărat tare, și va stăpâni stăpânire multă și va face după voia lui.

4. Și după ce va sta împărăția lui, sfărâma-să-va și să va împărți la ceale 4 vânturi ale ceriului; și nu la ceale de apoi ale lui, nici după domnia lui, carea au domnit, căci să va zmulge împărăția lui, și altora, afară dentru aceștea, să va da.

5. Și să va întări împăratul austrului; și unul den boiarii lui să va întări asupra lui și va domni domnie multă, preste oblăduirea lui.

6. Și după anii lui amesteca-să-vor, și fata împăratului austrului va întra cătră împăratul crivățului, ca să facă tocmeale cu el; și nu va birui vârtutea brațului și nu va sta sămânța lui, și să va da ea și ceia ce aduc pre ea și fecioara și cel ce întăreaște pre ea.

7. Și întru vremi scula-să-va întru floarea rădăcinii ei asupra gătirii lui, și va veni spre puteare și va întra cătră întăriturile împăratului crivățului, și va face întru ei și să va întări.

8. Și încă pre dumnezeii lor, cu topitorii lor, tot vasul poftit al lor de argint și de aur, cu robire va aduce la Eghipet; și el va sta mai mult decât împăratul crivățului.

9. Și va întra la împărăția împăratului austrului, și să va înturna la pământul lui.

10. Și fiii lui vor aduna gloată de puteri multe, și va veni venindu, înecând, și va treace și va ședea și împreună înainte să va încleșta, până la vârtutea lui.

11. Și să va sălbătăci împăratul austrului și va ieși și să va bate cu împăratul crivățului; și va pune gloată multă, și să va da gloata în mâna lui;

12. Și va lua gloata, și să va înălța inima lui, și va oborî zeci de mii și nu să va întări.

13. Și să va înturna împăratul crivățului și va aduce gloată mai multă decât întâiu, și la săvârșul vremilor veni-vor întrări cu puteare mare și cu aveare multă.

14. Și în vremile acealea mulți să vor rădica asupra împăratului austrului; și fiii omorâtorilor norodului tău rădica-se-vor a întări vedeare, și vor slăbi.

15. Și va întra împăratul crivățului și va vărsa turnare de pământ și va lua cetăți tari, și brațurile împăratului austrului nu vor sta, și să vor scula aleșii lui, și nu va fi puteare a starea.

16. Și va face cel ce întră cătră el după voia lui, și nu va fi să stea înaintea feații lui; și va sta în pământul savirului, și să va săvârși în mâna lui.

17. Și va pune fața lui să între cu vârtutea a toată împărățiia lui, și direptate toate împreună cu el va face; și fata muierilor va da lui, să o strice pre ea, și nu va rămânea și nu va fi a lui.

18. Și va întoarce fața lui la ostroave și va lua multe și va înceta pre boiari de ocara lor, însă ocara lui întoarce-să-va la el.

19. Și va întoarce fața lui la putearea pământului lui, și va slăbi și va cădea și nu să va afla.

20. Și să va scula den rădăcina lui odraslă de împărăție preste gătirea lui îndireptând, făcând mărirea împărăției; și în zilele acealea surpa-se-va, și nu întru obraze, nici cu războiu.

21. Sta-va pre gătirea lui, ocărâtu-s’au, și n’au dat asupra lui mărire de împărăție; și va veni cu bună tocmeală și va întări împărățiile cu alunecări.

22. Și brațurile celui ce îneacă să vor îneca de cătră fața lui și să vor zdrobi, și povățuitoriul făgăduinții;

23. Și dentru amestecătură va face hicleșug tătâni-său, și să va sui și să va întări preste el cu puțină limbă.

24. Și cu bună tocmeală și întru ceale de aproape țări va veni, și va face carele n’au făcut părinții lui și părinții părinților lui –prade și pleanuri, și avearea lor va răsipi, și preste Eghipet va gândi gândurile lui până la o vreame.

25. Și să va rădica putearea lui și inima lui preste împăratul austrului cu puteare mare, și împăratul austrului va da războiu și cu puteare mare și tare foarte; și nu va sta, căci vor gândi asupra lui gânduri;

26. Și vor mânca ceale ce trebuiescu ale lui și vor sfărâma pre el, și puteri va acoperi, și vor cădea răniți mulți.

27. Și amândoi împărații –inimile lor spre viclenie, și la o masă minciuni vor grăi, și nu să va îndirepta, căci sfârșitul va fi la vreame.

28. Și să va întoarce la pământul lui cu aveare multă, și inima lui –spre făgăduința cea sfântă, și va face și să va înturna la pământul lui.

29. La vreame să va înturna și va veni la austru, și nu va fi ca cea dentâiu și ca cea de apoi.

30. Și vor întra întru el cei ce ies chitii, și să va smeri, și să va întoarce și să va mânia pre făgăduința cea sfântă, și va face; și să va întoarce și va înțeleage preste ceia ce părăsescu făgăduința cea sfântă.

31. Și brațuri și semințe dentru el se vor scula, și vor spurca sfințirea puterniciei și vor muta neîncetarea și vor da urâciunile celor stinși.

32. Și cei ce fac fărădelegile făgăduința vor aduce întru alunecări, și noroade ce cunoscu pre Dumnezăul lui să vor întări și vor face.

33. Și cei pricepuți ai norodului priceape-să-vor la multe; și vor slăbi cu sabie și cu văpaie și cu robime și cu jah de zile.

34. Și slăbindu ei, să vor ajuta ajutoriu mic, și să vor adaoge preste ei mulți întru alunecări.

35. Și den cei ce înțeleg vor slăbi a lămuri pre ei și a-i aleage și a-i înălbi, până la sfârșitul vremii; căci la vreame va fi.

36. Și va face după voia lui, și împăratul să va înălța și să va mări preste tot dumnezeul, și preste Dumnezeul dumnezeilor, și va grăi cu semeție; și va bine-îndărepta, până unde să va săvârși urgia, pentru că la săvârșire și sârguială să face.

37. Și preste toți dumnezeii părinților lui nu va înțeleage, și pohta muierilor, și preste tot dumnezeul nu va înțeleage, căci preste toți să va mări;

38. Și pre dumnezeul (maozin) pre locul lui va mări, și pre dumnezeul carele nu l-au cunoscut părinții lui mări-l-va cu aur și cu argint și cu pietri scumpe și cu pohte.

39. Și va face aceastea ca să întărească tăriile cu dumnezeu striin, căruia va cunoaște, și va înmulți mărirea, și va supune lor mulți, și pământul va împărăți cu daruri.

40. Și la sfârșitul vremii să va împunge cu împăratul austrului, și să va aduna cătră el împăratul crivățului cu cară și cu călăreți și cu corăbii multe, și va întra în țară și va sfărâma și va treace.

41. Și va întra la pământul savain, și mulți vor slăbi; și aceștea vor scăpa den mâna lui: Edomul și Moavul și biruința fiilor lui Amon.

42. Și va întinde mâna lui preste pământ, și pământul Eghipetului nu va fi spre mântuire.

43. Și va domni întru ceale ascunse ale aurului și argintului și întru toate pohtele Eghipetului și ale livilor și ale ethiopilor întru tăriile lor.

44. Și auziri și sârguiale turbura-vor pre el de la răsărituri și de la crivățu, și va veni cu mânie multă ca să stingă și să proclețească pre mulți.

45. Și va întinde cortul lui la afadanon între mări, la muntele savain cel svânt; și va veni până la partea lui, și nu va fi cel ce mântuiaște pre el.

CAP 12

Videnie despre învierea morților și despre antihrist.

1. Și în vreamea aceaea scula-se-va Mihail, boiarenul cel mare, cela ce stă preste fiii norodului tău, și va fi vreame de necaz carea nu s’au făcut ca aceaea de când s’au făcut limbă pre pământ până la vreamea aceaea; și în vreamea aceaea mântui-se-va norodul tău, tot cela ce s’au aflat scris în carte.

2. Și mulți dentru cei ce dormiia în țărâna pământului să vor scula, unii la viață veacinică, și unii la ocară și la rușine veacinică.

3. Și ceia ce înțeleg vor lumina cu lumina întăriturii, și dentru direpții cei mulți –ca stealele în veac și încă.

4. Și tu, Daniile, astupă cuvintele și pecetluiaște cartea până la vreamea săvârșirei, până să vor învăța mulți și să va înmulți mintea’.

5. Și văzuiu eu, Daniil, și iată, alți 2 sta, unul dencoace de marginea râului, și unul dencolea de marginea râului.

6. Și ziș bărbatului celui îmbrăcat cu vadin, carele era deasupra apei râului: ‘Până când va fi săvârșitul minunilor celora ce ai zis?’

7. Și auziiu pre omul cel îmbrăcat cu ceale de vadin, carele era deasupra apei râului, și înălță direapta lui și stânga lui la ceriu și să jură întru Cel ce trăiaște în veac, că ‘În vreame și vremi și jumătate de vreame; când să va săvârși răsipirea mânii norodului celui svințit cunoaște-vor toate’.

8. Și eu auziiu și nu înțeleș, și ziș: ‘Doamne, ce-s ceale de apoi ale acestora?’

9. Și zise: ‘Vino, Daniile, căci astupate și pecetluite sânt cuvintele, până la vreamea săvârșirii;

10. Aleage-se-vor, înălbi-se-vor și să vor lămuri și să vor svinți mulți, și vor nelăgiui cei fără de leage; și nu vor înțeleage toți cei fără de leage, și cei înțelepți vor înțeleage.

11. Și de la vreamea premenirii neîncetării și a să darea urâciunea pustiirii –zile 1290. Fericit cela ce îngăduiaște și au ajunsu la zile 1335.

12. Și tu pasă și te odihneaște, pentru că încă zile și ceasuri sânt spre plinirea săvârșirii, și te vei odihni și te vei scula la sorțul tău, la săvârșirea zilelor’“.

▲ Începutul paginii.