Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/A Maccaveilor întâia carte

 

CAP 1

Antioh Epifan după ce a bătut Eghipetul, venind asupra Ierusalimului, jefuiaște besearica, tirăneaște norodul, și-l sileaște să părăsească legile părintești.

1. Și fu după ce lovi Alexandru Machidoneanul, cel al lui Filip, carele au ieșit den pământul Hettiimului; și au lovit pre Darie, împăratul persilor și al midilor, și împărăți în locul lui întâiu preste grecime.

2. Și făcu războaie multe, și au biruit cetăți multe, și au jungheat împărați ai pământului.

3. Și au trecut până la margenile pământului, și au luat prăzi de la mulțime de limbi, și încetă pământul înaintea lui.

4. Și să înălță, și să râdică inima lui, și adună puteare vârtoasă foarte

5. Și domni țări și limbi și tirani, și fură lui spre bir.

6. Și după aceasta căzu pre așternut și conoscu că va să moară.

7. Și chemă pre slugile lui ceale cinstite, cei crescuți cu el den tinereațe, și împărți lor împărăția lui, încă viu fiind el.

8. Și împărăți Alexandru ani 12 și muri.

9. Și biruiră slugile lui fieștecarele la locul lui.

10. Și puseră toți steme, după ce au murit el, și fiii lor după dânșii, ani mulți, și să înmulțiră răutățile pre pământ.

11. Și ieși dentr’înșii rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, feciorul lui Antioh împăratul, carele era zălog la Roma. Și au împărățit în anul 137 de împărăția grecilor.

12. În zilele acealea ieșit-au den Israil fii fără de leage și au îndemnat pre mulți, zicând:

13. „Să meargem și să punem făgăduință cu limbile ceale demprejurul nostru, căci, den care zi ne-am despărțit de ei, ne-au aflat pre noi răutăți multe“.

14. Și fu bun cuvântul înaintea ochilor lor.

15. Și s’au îndemnat oarecarii den nărod și au mers cătră împăratul și au dat lor biruință a face direptățile limbilor.

16. Și zidiră școală în Ierusalim după legiuirile limbilor.

17. Și-ș făcură lor neobrezuire, și s’au depărtat de făgăduința cea sfântă, și să alăturară limbilor și să vândură a face răul.

18. Și să găti împărăția înaintea lui Antioh și gândi să împărățască Eghipetul, ca să împărățască preste amândoao împărățiile.

19. Și întră la Eghipet cu gloată grea, cu cară și pili, și cu călăreți, și cu stol mare.

20. Și împreună războiul cătră Potolomeiu, împăratul Eghipetului, și să înfrânse Potolomeiu de cătră fața lui și fugi, și căzură răniț mulți.

21. Și cuprinseră cetățile ceale tari în pământul Eghipetului și luo prăzile pământului Eghipetului.

22. Și să întoarse Antioh, după ce au lovit Eghipetul, întru 143 de ani,

23. Și să sui asupra lui Israil și Ierusalimului cu gloată grea. Și întră la sfințenie cu mândrie și luo jârtăvnicul cel de aur, și sfeașnicul luminii, și toate vasele ei, și masa punerii înainte, și căușăle, și năstrăpile, și cădelnițele ceale de aur, și catapeteazma, și cununile, și podoaba cea de aur cea de cătră fața besearicii, și le sfărâmă toate.

24. Și luo argintul, și aurul, și vasele ceale pohtite; și au luat visteriile ceale ascunse, care le-au aflat; și luând toate, să duse la pământul lui.

25. Și făcu ucidere de oameni și grăi mândrie mare.

26. Și să făcu jale mare asupra lui Israil în tot locul.

27. Și suspinară boiarii și bătrânii; fecioarele și tinerii au slăbit, și frumuseațele muierilor s’au schimbat.

28. Tot ginerele au luat plângere; ceaea ce șădea în cămară măritată s’au făcut în jale.

29. Și să clăti pământul pentru cei ce lăcuia pre dânsul, și toată casa lui Iacov s’au îmbrăcat cu rușine.

30. După doi ani de zile trimis-au împăratul pre vestitoriul cel mare la cetățile Iudei; și veni la Ierusalim cu gloată grea.

31. Și grăi lor cuvinte de pace, cu vicleșug, și să încrezură lui.

32. Și căzu asupra cetății fără de veaste și lovi pre ea lovitură mare și pierdu nărod mult dentru Israil.

33. Și luo prăzile cetății, și o arse pre ea cu foc, și surpă casele ei și zidirile ei premprejur.

34. Și robiră muierile și fiii, și dobitoacele moșteniră.

35. Și zidiră cetatea lui David cu zid mare și tare, cu turnuri tari, și să făcu lor spre margine.

36. Și puseră acolo limbă păcătoasă, bărbați fără leage, și să întăriră întru ea.

37. Și puseră arme și hrană și, adunând prăzile Ierusalimului, le-au pus acolo.

38. Și să făcură întru mare laț, și să făcu spre vicleșug sfințeniei și spre diavol rău lui Israil pururea.

39. Și au vărsat sânge nevinovat împrejurul sfințeniei și au pângărit sfințenia.

40. Și au fugit ceia ce lăcuia Ierusalimul, pentru ei, și să făcu lăcuință streinilor; și s’au făcut streină cu roadele ei, și fiii ei au părăsit pre ea.

41. Sfințirea ei pustiitu-s’au ca pustiiul, praznicele ei s’au întors spre jale, sâmbetele ei spre ocară, cinstea ei spre defăimare.

42. După mărirea ei s’au mulțit necinstea ei, și mulțimea ei s’au întorsu spre plângere.

43. Și au scris împăratul la toată împărăția lui să fie toți într’un nărod și să părăsească fieștecarele legiuirile lui.

44. Și au priimit toate limbile după cuvântul împăratului.

45. Și mulți den Israil s’au voit la slujba lui și au jârtvuit idolilor și au pângărit sâmbăta.

46. Și au trimis împăratul cărți, cu mâinile solilor, la Ierusalim și cetățile Iudei, să umble după legiuirile ceale streine ale pământului

47. Și să oprească arderile-de-tot și jârtva și turnarea den svințenie,

48. Și să pângărească sâmbetele și sărbătorile,

49. Și să pângărească svințenia și svinții;

50. Să zidească cuptoare, și capiști, și casă de idoli, și să jârtvuiască de porc și de dobitoace de obște,

51. Și să lase pre fiii lor neobrezuiți, să spurce sufletele lor în toată necurățenia, și să-i spurce pre ei, ca să uite leagea și să primenească toate îndireptările;

52. Și carele nu va face după graiul împăratului, va muri.

53. După toate cuvintele aceastea au scris la toată împărăția lui și au făcut socotitori preste tot norodul.

54. Și au poruncit cetățeanilor Iudei să jârtvuiască den cetate în cetate.

55. Și s’au adunat de la norod cătră ei mulți, tot cela ce au părăsit leagea, și au făcut răotăț pre pământ.

56. Și au pus pre Israil întru ascuns, în toată scăparea lor.

57. Și în 15 zile ale lui haselef, întru 145 de ani, zidit-au spurcăciunea pustiirei asupra jârtăvnicului, și în cetățile Iudii împrejur au zidit capiști.

58. Și preste ușile caselor și în ulițe tămâia.

59. Și cărțile legii, care le-au aflat, le-au arsu cu foc, spărgându-le de tot.

60. Și unde să afla lângă cineva Cartea făgăduinței și cine să ținea de leage, porunca împăratului, îl omorâia pre el cu putearea lor.

61. Făcea așa lui Israil, celor ce să afla în toată luna și luna în cetăți.

62. Și în 25 ale lunii –jârtvuind preste cuptoriul carele era preste jârtăvnic.

63. Și pre muierile cealea ce au obrezuit pruncii lor le-au omorât, după porunci,

64. Și au spânzurat pruncii de grumazii lor, și casele lor au prădat; și pre cei ce au obrăzuit, pre ei i-au omorât.

65. Și mulți întru Israil s’au întărit și să întemeiară întru dânșii, ca să nu mănânce de obște.

66. Și priimiră a muri, ca să nu să pângărească cu mâncările și să nu spurce făgăduința cea svântă; și au murit.

67. Și să făcu urgie mare preste Israil foarte.

CAP 2

Mattathias preotul cu fiii săi împotrivindu-se tirăniei lui Antioh, și ducându-se în muntele Modin adună oștire; care murind, îndeamnă pre fiii săi spre râvnirea legilor părintești.

1. În zilele acealea sculatu-s’au Mattathias al lui Ioan al lui Simeon preotul, den fiii lui Ioariv, de la Ierusalim și șăzu în Modin.

2. Și el avea 5 feciori: pre Ioanan, cel ce să porecliia Gaddis,

3. Simon, cel ce să chema Thasi,

4. Iuda, cel ce să porecliia Maccavei,

5. Eleazar, cel ce să chema Annaran, Ioanathan, cel ce să porecliia Apfus.

6. Și văzu blestemile cealea ce s’au făcut în Iuda și în Ierusalim

7. Și zise: „Vai! Pentru căci aceasta, de mă născuiu a vedea zdrobirea nărodului mieu și zdrobirea cetății cei svinte, și a șădea acolo, dându-se ea în mâna vrăjmașilor

8. Și svințenia în mâna striinilor? Făcutu-s’au beseareca ei ca un bărbat neslăvit.

9. Vasele mărirei ei robite s’au dus, omorâtu-s’au pruncii ei în ulițe, tinerei ei –cu sabia lui.

10. Care limbă n’au moștenit împărăție și n’au biruit prăzile ei?

11. Toată podoaba ei s’au luat; în loc de slobodă s’au făcut roabă.

12. Și iată, svintele noastre și frumuseațea noastră și mărirea noastră s’au pustiit, și le-au spurcat pre eale limbile.

13. Pentru ce iaste noao a mai trăi?“

14. Și rumpse Mattathias și fiii lui hainele lor și să îmbrăcară cu saci și plânseră foarte.

15. Și veniră cei de la împăratul, cei ce îndemna împărechearea la Modin cetatea, pentru ca să facă jârtvă.

16. Și mulți den Israil au mers cătră ei; și Matathias și fiii lui s’au adunat.

17. Și răspunseră cei de la împăratul și ziseră Mattathiei zicând: „Boiariu mare ești și slăvit în cetatea aceasta și întărit întru fii și fraț.

18. Acum dară, vino întâiu și fă porunca împăratului, în ce chip au făcut toate limbile și bărbații Iudii și cei ce au rămas în Ierusalim, și vei fi tu și casa ta dentru priatenii împăratului, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu tremiteri multe“.

19. Și răspunse Mattathia și zise cu glas mare: „Toate limbile cealea den casa împărății împăratului de vor asculta lui, să să depărteaze fieștecarele de cătră închinăciunea părinților lui și au ales întru poruncile lui,

20. Iară eu și feciorii miei și frații miei vom mearge întru făgăduința părinților noștri.

21. Blând fie noao ca să lăsăm leagea și direptățile.

22. Cuvintele împăratului nu vom asculta, a treace slujba noastră în direapta au în stânga“.

23. Și deaca tăcu grăind cuvintele aceastea, să apropie un bărbat jidov, înaintea tuturor să facă jârtvă în capiștea cea den Modin, după porunca împăratului.

24. Și văzu Mattathias și râvni și să cutremurară rănichii lui și scoase mânie după judecată și alergându îl junghe pre el pre cuptoriu.

25. Și pre omul împăratului, pre cel ce îndemna a jârtvui, l-au omorât în vreamea aceaea și cuptoriul surpă.

26. Și râvni legii, în ce chip au făcut Finees lui Zamvri, fiiul lui Salom.

27. Și strigă Mattathias în cetate, cu glas mare zicându: „Tot cela ce va râvni legii și va întări făgăduința, iasă după mine!“

28. Și fugiră el și fiii lui la munți și au lăsat câte au avut în cetate.

29. Atuncea s’au pogorât mulți cercând direptatea și judecata la pustiiu,

30. Să șază acolo ei și fiii lor, și muierile lor, și dobitoacele lor, căci s’au înmulțit preste ei răutățile.

31. Și s’au spus oamenilor împăratului și puterilor carele era în Ierusalim, cetatea lui David, că s’au pogorât oamenii carii au răsipit porunca împăratului pren ascunzători în pustii.

32. Și alergară după dânșii mulți și, ajungându-i pre ei, tăbărâră asupra lor și întăriră asupra lor războiu în ziua sâmbetelor;

33. Și ziseră cătră ei: „Până acum destul e! Ieșiți și faceți după cuvântul împăratului și veți trăi“.

34. Și zisără: „Nu vom ieși, nici vom face cuvântul împăratului, ca să spurcăm ziua sâmbetelor“.

35. Și sârguiră asupra lor cu războiu.

36. Și n’au răspunsu lor, nici piatră au zvârlit într’înșii, nici au astupat ascunzătorile, zicând:

37. „Să murim toți întru prostimea noastră, mărturiseaște asupra noastră ceriul și pământul că fără judecată piardeți pre noi“.

38. Și să sculară asupra lor cu războiu în sâmbete și muriră ei, și muierile lor, și fiii lor, și dobitoacele lor, ca la 1000 de suflete de oameni.

39. Și înțelease Matathia și priatenii lui și plânsără de ei foarte.

40. Și zise om cătră aproapele lui: „De vom face toți în ce chip au făcut frații noștri și nu vom da războiu cătră limbi pentru sufletele noastre și pentru direptăți acum, mai curând pre noi ne vom piarde de pre pământ“.

41. Și să sfătuiră în ziua aceaea zicând: „Tot omul carele va veni cătră noi spre războiu în ziua sâmbetelor, să dăm războiu împotriva lui și să nu murim toți în ce chip au murit frații noștri în ascunzători“.

42. Atuncea s’au adunat cătră ei adunarea asideilor, vârtoși la puteare den Israil, tot cela ce să voia legii.

43. Și toți ceia ce pribegiia să adaosără la ei și să făcu lor întru întărire.

44. Și întăriră putearea și loviră pre cei păcătoși cu urgia lor și pre oamenii cei fără de leage cu mânia lor, și cei rămași fugiră la limbi să scape.

45. Și încunjură Matathias și priatenii lui și surpară cuptoarele.

46. Și obrezuiră pre copilașii cei neobrăzuiți, câți au aflat în hotarăle lui Israil cu vârtute,

47. Și au gonit pre fiii trufiei, și să spori lucrul în mâna lor.

48. Și să apucară de leage den mâna limbilor și den mâna împăraților și n’au dat cornu păcătosului.

49. Și s’au apropiat zilele Mattathiei să moară. Și zise fiilor lui: „Acum s’au întărit mândria și mustrarea și vreamea sfârșitului și urgia mâniei.

50. Și acum, fiilor, râvniți legii și dați sufletele voastre pentru făgăduința părinților noștri.

51. Aducețe-vă aminte de lucrurile părinților noștri, ceale ce au făcut în neamurile lor, și priimiți mărire mare și nume veacinic.

52. Avraam au nu cu ispită să află credincios și să socoti lui întru direptate?

53. Iosif, în vreamea strânsorii lui, păzi porunca și să făcu domn Eghipetului.

54. Finees, tatăl nostru, râvni râvnire, au luat făgăduința preoției cei veacinice.

55. Isus, plinind cuvântul, făcutu-s’au judecătoriu în Israil.

56. Halev, pentru căci au mărturisit în adunare, au luat moștenirea pământului.

57. David, cu mila lui, au moștenit scaunul împărăției în veacul veacului.

58. Ilie, râvnind râvnirea legii, să luo în sus până la ceriu.

59. Ananie, Azarie, Misail, crezând, mântuitu-s’au den para focului.

60. Daniil, cu prostimea lui, să izbăvi den gurile leilor.

61. Și așa v’aț socotit după neam și neam că toți ceia ce nădejduiesc pre El nu vor slăbi.

62. Și de cuvintele omului păcătos să nu vă teameț, căci mărirea lui iaste în gunoiu și în viermi.

63. Astăz să va rădica, și mâine nu se va afla, căci s’au întors la țărâna lui, și gândirea lui au pierit.

64. Și voi, fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătaț în leage, că întru ea vă veț mări.

65. Și iată, Simeon, fratele vostru, știu că om de sfat iaste; de el să ascultați toate zilele; acesta voao va fi în loc de părinte.

66. Și Iuda Macaveul, acesta e vârtos la puteare și den tinereațele lui; acesta voao va fi căpetenie oștii și veț bate războiul năroadelor.

67. Și voi apropiați cătră voi pre toți făcătorii legii și izbândiț izbânda nărodului vostru.

68. Răsplătiț răsplătirile limbilor și luați aminte la poruncile legii“.

69. Și blagoslovi pre ei, și să adaose cătră părinții lui; și muri întru 146 de ani.

70. Și-l îngropară pre el fiii lui în mormânturile părinților lor, în Modin, și-l plânsără pre el tot Israilul plângere mare.

CAP 3

Războaiele lui Iuda Macaveul cu Apolonie și cu Siron povățuitorii oștilor lui Antioh.

1. Și să sculă Iuda cela ce să chema Macaveu, fiiul lui, în locul lui; și ajutoriia lui toți frații lui

2. Și toți câț s’au lipit de părintele lui, și bătea războiul lui Israil cu veselie.

3. Și au lărgit mărire nărodului lui, și să îmbrăcă cu za ca un uriaș și să încinse cu armele lui ceale de războiu și războaie au întărit, acoperind tabăra cu sabie.

4. Și să asămănă cu leul în lucrurile lui și ca puiul de leu izbucnind la vânat.

5. Și au gonit pre cei fără de leage, cercetându-i, și pre cei ce turbura pre norodul lui i-au ars cu văpaie.

6. Și să zgârciră cei fără de leage de frica lor și toți lucrătorii fărădelegii împreună s’au turburat; și să spori mântuirea în mâna lui.

7. Și amărî pre împărați mulți, și veseli pre Iacov cu faptele lui; și până în veac pomenirea lui –spre bună-cuvântare.

8. Și trecu în cetățile Iudei și pierdu de tot pre cei păgâni dentr’însele și întoarse urgia den Israil.

9. Și să numi până la marginea pământului, și adună pre cei pierduți.

10. Și adună Apolonie limbi, și de la Samaria puteare mare, ca să dea războiu cătră Israil.

11. Și cunoscu Iuda, și ieși în timpinarea lui și-l lovi pre el; și-l omorî pre el, și căzură răniț mulți; și ceialalți au fugit.

12. Și luo prăzile lor, și sabia lui Apolonie luo Iuda și era dând războiu cu ea, toate zilele.

13. Și auzi Siron, biruitoriul puterii Siriei, că au strâns Iuda adunare, și adunarea credincioșilor cu el și celor ce ies la războiu,

14. Și zise: „Face-m-voiu mie nume și mă voiu mări întru împărăție: și voiu bate pre Iuda, și pre cei ce-s împreună cu el, și pre ceia ce defaimă cuvântul împăratului“.

15. Și adaose a să sui, și să sui cu el tabăra celor necurați tare să ajute lui și să facă izbânda întru fiii lui Israil.

16. Și să apropie până la suirea Vethoronului, și ieși Iuda întru întimpinarea lui cu puțini.

17. Și, deaca văzură tabăra viind întru întimpinarea lor, zisără Iudii: „Ce vom putea, puțini fiind, să dăm războiu cătră atâta mulțime vârtoasă? Și noi am leșinat, nemâncați fiind astăzi“.

18. Și zise Iuda: „Pre lesne iaste a să închide mulți în mâinile celor puțini, și nu iaste osebire înaintea ceriului a mântui întru mulți au întru puțini.

19. Căci nu în mulțimea puterii iaste biruința războiului, ce numai de la ceriu iaste putearea.

20. Ei vin cătră noi cu mulțimea simeției și a fărădelegii, ca să ne rădice pre noi, și pre muierile noastre, și pre fiii noștri, ca să prade pre noi.

21. Iară noi ne batem pentru sufletele noastre și pentru legiuirile noastre.

22. Și însuș Domnul va zdrobi pre ei de cătră fața noastră; și voi nu vă teameț de ei!“

23. Și deaca au tăcut grăind, sări într’înșii fără de veaste; și să surpă Siron și tabăra lui înaintea lui.

24. Și-i goniia pre ei la pogorâșul Vethoronului până la câmp și au căzut dentr’înșii ca vro 800 de oameni, și ceialalți au fugit la pământul Filistiimului.

25. Și au început frica Iudii și a fraților lui și spaima a cădea preste limbile cealea demprejurul lor.

26. Și s’au apropiat până la împăratul numele lui, și pentru rânduialele războiului Iudii povestiia toată limba.

27. Și deaca auzi Antioh împăratul cuvintele aceastea, să urgisi cu mânie și trimise și adună puterile toate ale împărăției lui, tabără tare foarte.

28. Și deșchise cămara lui și au dat lefi puterilor lui de un an și porunci lor într’un an să fie ei gata la toată treaba.

29. Și văzu că s’au sfârșit argintul de la visterii și birurile țării –puține, pentru împărechearea și rana carea au făcut în pământ, ca să rădice legiuirile carele era den zilele ceale dentâiu,

30. Și să temu că doară nu va avea și a doară ca întâiu, la cheltuiale și dările carele le da mai nainte cu mână întinsă și prisosi mai mult decât împărații cei de mainte cu mâna întinsă.

31. Și să miră cu sufletul lui foarte și să sfătui a mearge la Persida și să ia dăjdile țărilor și să adune argint mult.

32. Și lăsă pre Lisia, om slăvit și den neamul împărăției, preste lucrurile împăratului, de la râul Efrathului până la hotarăle Eghipetului,

33. Și a hrăni pre Antioh, feciorul lui, până a să întoarce el.

34. Și i-au dat lui jumătate den puteri, și pilii, și au poruncit lui de toate câte au vrut și, pentru ceia ce lăcuia în Iudea și în Ierusalim,

35. Să trimiță asupra lor puteare ca să zdrobească și să rădice vârtutea lui Israil și rămășița Ierusalimului și să rădice pomenirea lor den loc

36. Și să lăcuiască fii de alt neam în toate hotarăle lor și să le dea cu sorțu pământul lor.

37. Și împăratul au luat jumătate den puterile ceale ce au rămas și s’au sculat de la Antiohia, de la cetatea împărăției lui, în anul 147.

38. Și au trecut apa Efratului și mergea pren țările ceale de sus. Și porunci Lisia lui Potolomeu al lui Dorimen, și lui Nicanor, și Gorghiei, bărbații cei tari dentru priatenii împăratului,

39. Și au trimis împreună cu ei 40000 de bărbați și 7000 de călărime, ca să vie la pământul Iudii și să-l strice de tot pre el, după cuvântul împăratului.

40. Și să sculară cu toată putearea lor și veniră și să tăbărâră aproape de Emmaum, la pământul câmpiei.

41. Și auziră neguțitorii țării numele lor și luară argint și aur, mult foarte, și slugi, și veniră la tabără ca să ia pre fiii lui Israil robi.

42. Și să făcură cătră ei putearea Siriei și a pământului celor striini de fealiu.

43. Și văzu Iuda și frații lui că s’au înmulțit răutățile și puterile tăbărăsc în hotarăle lor și au înțeles cuvintele împăratului, carele au poruncit să facă norodului spre pieire și concenire.

44. Și zise fieștecarele cătră aproapele lui: „Să rădicăm surparea norodului nostru și să dăm războiu pentru norodul nostru și pentru ceale sfinte“.

45. Și să adună adunarea ca să fie gata la războiu și ca să să roage și să ceară milă și îndurări.

46. Și Ierusalimul era nelăcuit ca un pustiiu; nu era cine să între și cine să iasă den rodurile lui, și sfințenia călcându-se de tot, și fiii celor de neam striin –în margine, era sălășluire limbilor; și să rădică bucuria den Iacov, și să sfârși fluier și alăută.

47. Și s’au adunat și au venit la Masifa, în preajma Ierusalimului, căci loc de rugă era la Masifa mai nainte lui Israil.

48. Și au postit în ziua aceaea, și s’au îmbrăcat cu saci, și cenușă –pre capetele lor, și au rumt hainele lor.

49. Și au întins Cartea legii, pentru care cerceta limbile ca să să scrie într’însa închipuirile idolilor lor.

50. Și au adus hainele preoției, și ceale dentâiu născute, și zeciuialele, și au râdicat pre nazirei, carii au împlut zilele.

51. Și au strigat cu glas la ceriu, zicând: „Ce vom face acestora și unde vom duce pre ei?

52. Și sfintele Tale de tot s’au călcat și s’au spurcat; și preoții tăi, cu plângere și smerire.

53. Și iată, limbile s’au adunat preste noi ca să ne râdice pre noi; Tu știi ceale ce gândesc ei asupra noastră.

54. Cum vom putea sta împotrivă de cătră fața lor, de nu tu vei ajuta noao?“ Și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu glas mare.

55. Și după aceasta au pus Iuda povățuitoriu nărodului preste mii și preste sute și preste 50 și preste zeace.

56. Și zise celor ce fac case și celor ce să logodescu cu muieri și răsădesc vii și cei fricoș să să întoarcă fieștecarele la casa lui, după leage.

57. Și să sculă tabăra și să tăbărî spre miazăzi a Emiumului.

58. Și zise Iuda: „Încingeți-vă și vă faceți întru fii tari și fiți gata pre dimeneață ca să dați războiu în limbile aceastea, ceale adunate asupra noastră să rădice pre noi și svintele noastre.

59. Căci noi mai bine să murim la războiu, decât să privim preste răutățile limbii noastre și ale svintelor.

60. Iară precum va fi voia în ceriu, așa va face“.

CAP 4

Alte două războaie ale lui Iuda Macaveu împotriva lui Gorghia și Lisia și biruințele lui. Curățirea besearicii.

1. Și să tăbărî Gorghia cu 5000 de oameni și 1000 de călărime aleasă și să sculă tabăra noaptea,

2. Ca să lovească în tabăra jidovilor și să lovească pre ei fără de veaste; și fiii marginei era lui povățuitori.

3. Și auzi Iuda și să rădică el și cei tari ca să lovească putearea împăratului cea den Emaum

4. Încă până era răsipite puterile de la tabără.

5. Și veni Gorghia la tabăra Iudii noaptea, și pre nimene n’au aflat; și cerca pre ei la munți, căci zise: „Fug aceștea de noi“.

6. Și odată cu ziua, să ivi Iuda la câmpu cu 3000 de oameni, însă platoșă și sabie nu avea, precum vrea.

7. Și văzură tabăra limbilor tare, înzăuată, și călărime încunjurând pre ea, și aceștea învățaț de războiu.

8. Și zise Iuda bărbaților celor ce era cu el: „Nu vă teameți de mulțimea lor și de pornirea lor nu vă sfiiț.

9. Aduceți-vă aminte cum s’au mântuit părinții noștri la Marea Roșie, când au gonit pre ei Faraon cu puteare.

10. Și acum să strigăm la ceriu, cândai va milui pre noi și-Ș va aduce aminte de făgăduința părinților și va zdrobi tabăra aceasta despre fața noastră astăzi.

11. Și vor cunoaște toate limbile că iaste Cela ce mântuiaște și izbăveaște pre Israil.“

12. Și rădicară cei striini de fealiu ochii lor și văzură pre ei viind den preajmă și ieșiră den tabără la războiu.

13. Și trâmbițară cei ce era cu Iuda, și să loviră, și să surpară limbile și fugiră la câmpu; iară cei dendărăt toți căzură în sabie.

14. Și goniră pre ei până la Asarimoth și până la câmpii Idumeii și Azotului și Iamniei.

15. Și căzură dentr’înșii ca la 3000 de bărbaț.

16. Și să întoarse Iuda și putearea de după dânșii de la goană.

17. Și zise cătră nărod: „Să nu pohtiț prăzile, căci războiul iaste în preajma noastră, și Gorghia și putearea –în măgură, aproape de noi;

18. Ce stați acum împotriva vrăjmașilor noștri și le dați războiu lor, și după aceasta veț lua prăzile, cu îndrăznire“.

19. Și încă grăind Iuda aceastea, să ivi o parte oarecare abătându-se den măgură.

20. Și văzu că s’au înfrânt și ard cei ce sânt cu Iuda tabăra, pentru că fumul, văzându-se, arăta cea ce s’au făcut.

21. Și ceia, socotind aceastea, s’au înfricoșat foarte și, văzând împreună și tabăra Iudii la câmpu, gata de războiu,

22. Au fugit toți la pământul celor striini de fealiu.

23. Și s’au întors Iuda spre prada taberei și au luat aur mult, și argint, și vânăt, și mohorât de la mare, și avuție mare.

24. Și întorcându-se, lăuda și binecuvânta la ceriu, căci e bine, căci în veac mila Lui.

25. Și s’au făcut mântuire mare lui Israil în ziua aceaea.

26. Și câți den cei striini de fealiu au scăpat, mergând au spus Lisiei toate câte s’au întâmplat.

27. Și el, auzind, să turbură și să mâhniia că nu precum îi era voia ca acealea s’au făcut lui Israil și nu s’au întâmplat ca ceale ce i-au poruncit împăratul lui.

28. Și în anul cel viitoriu împreună găti Lisia bărbați aleși 60000 și 5000 de călărime, ca să dea războiu Ierusalimului.

29. Și au venit la Idumea și s’au tăbărât la Vethsura; și întimpină pre ei Iuda cu 10000 de bărbați.

30. Și văzu tabăra tare și să rugă și zise: „Binecuvântat ești, Mântuitoriul lui Israil, Cela ce ai zdrobit pornirea celui tare în mâna robului tău David și ai dat tabăra celor de fealiu striin pre mânile lui Ionathan, fiiul lui Saul, și celui ce purta armele lui.

31. Închide tabăra aceasta în mâna norodului tău Israil și să să rușineaze cu putearea și cu călărimea lor.

32. Dă lor spaimă și topeaște dârjirea puterii lor și să să clătească cu zdrobirea lor.

33. Surpă-i pre ei cu sabia celor ce te iubescu și laude pre tine toți ceia ce știu numele tău, cu laude!“

34. Și s’au lovit întru ei și au căzut den tabăra Lisiei ca vro cinci mii de oameni; și căzură den preajma lor.

35. Și văzând Lisia înfrângerea ce s’au făcut a rânduialii lui și îndrăznirea Iudii ce s’au făcut și cum că gata sânt au a trăi au a muri cu vitejia, să duse la Antiohia și adună striini și, mulțind oastea ce s’au făcut, socotiia iarăș să vie la Iudea.

36. Și zise Iuda și frații lui: „Iată, s’au zdrobit vrăjmașii noștri; să ne suim să curățim sfintele și să le înnoim“.

37. Și să adună toată tabăra și să suiră în muntele Sionul.

38. Și văzură sfințenia pustiită și jârtăvnicul pângărit și porțile arse de tot și, în curți, copacii răsăriți ca într’o dumbravă sau ca întru unul den munți, și cămările surpate.

39. Și rupsără hainele lor și să tânguiră tânguire mare și pusără cenușe preste capetele lor

40. Și căzură preste față pre pământ și au trâmbițat cu trâmbițile seamnelor și au strigat la ceriu.

41. Atuncea au rânduit Iuda bărbați ca să bată pre cei de margine până ce va curăți sfintele.

42. Și au ales preoți fără prihană, voitori legii.

43. Și au curățit sfintele și au rădicat pietrile pângăriciunii la locu necuratu.

44. Și s’au sfătuit pentru jârtăvnicul arderii-de-tot, cel pângărit, ce vor face lui.

45. Și căzu la ei sfat bun să-l surpe pre el, ca să nu să facă lor spre ocară, căci au pângărit limbile pre el; și au surpat jârtăvnicul.

46. Și au pus pietrile în măgura casii, în loc iscusit, până a veni prorocu ca să răspunză pentru eale.

47. Și au luat pietri întregi, după leage, și au zidit jârtăvnicul nou, ca și cel de mainte.

48. Și au zidit sfintele și ceale den lăuntrul casii și curțile și toate.

49. Și au făcut vasele ceale sfinte noao și au băgat sfeașnicul și jârtăvnicul arderilor-de-tot și al tămâierilor și masa în besearică.

50. Și au tămâiat preste jârtăvnic și au aprins luminile ceale de pe sfeașnic și lumina în besearecă.

51. Și au pus preste masă pâini și au întinsu catapetazme și au săvârșit toate lucrurile ceale ce au făcut.

52. Și au mânecat dimeneața, în 25 de zile ale lunii a noaolea, aceasta e luna haselef, a anului 148.

53. Și au adus jârtvă, după leage, preste jârtăvnicul arderilor-de-tot cel nou, carele au făcut.

54. După vreame după ziua întru carea au spurcat pre el limbile, întru aceaea s’au înnoit, cu cântări și cu alăute și cu copuze și țimbale.

55. Și căzură tot norodul preste fața lor și să închinară și au binecuvântat la ceriu, pre Cel ce bine au sporit lor.

56. Și au făcut noirea jârtăvnicului, zile 8, și au adus arderi-de-tot cu veselie și au jârtvuit jârtvă de mântuire și de laudă.

57. Și au împodobit fața besearicii cea denainte cu cununi de auru și cu pevecioare și au înnoit porțile și cămările și le-au pus uși lor.

58. Și să făcu veselie mare întru norod foarte și să întoarse ocara limbilor.

59. Și au pus Iuda și frații lui și toată adunarea lui Israil pentru ca să să ție zilele noirei jârtăvnicului, în vremile lor, den an în an, zile 8, de la 25 ale lunii haselef, cu veselie și cu bucurie.

60. Și au zidit în vreamea aceaea muntele Sionul premprejur cu zidu nalt și cu turnuri tari, ca nu cândai mergând limbile le vor călca pre eale, în ce chip au făcut întâiu.

61. Și au rânduit acolo puteare să păzească pre el; și au întărit pre el să păzească Vethsura, ca să aibă norodul întărire de cătră fața Idumeii.

CAP 5

Alte zece biruințe ale lui Iuda Macaveul asupra vrăjmașilor.

1. Și fu când auziră toate limbile demprejur că s’au zidit jârtăvnicul și s’au înnoit sfințenia ca și mai nainte, și să urgisiră foarte;

2. Și sfătuiră ca să râdice neamul lui Iacov, pre cei ce era în mijlocul lor, și au început a omorî întru norod și a-i râdica.

3. Și da războiu Iuda cătră fiii lui Isaf, în Idumea cea den Acravaptin, căci încunjura pre Israil; și i-au lovit pre ei cu rană mare și i-au înfricoșat și au luat prăzile lor.

4. Și ș’au adus aminte de răutatea fiilor lui Vean, carii era norodului spre laț și spre piadecă, păzind ei cu ficleșug la drumuri.

5. Și s’au închis de cătră el în turnuri și s’au tăbărât asupra lor și au proclețit pre ei și au ars turnurile ei cu foc, împreună cu toți ceia ce era înlăuntru.

6. Și au trecut la fiii lui Ammon și află mână tare și norod mult și pre Timothei, povățuitoriul lor.

7. Și lovi cătră ei războaie multe, și să zdrobiră înaintea feații lui, și i-au lovit pre ei.

8. Și au luat pre Iazir și pre featele ei și s’au înturnat la Iudea.

9. Și s’au adunat limbile ceale den Galaad asupra lui Israil, ceia ce era în hotarăle lor, ca să-i rădice pre ei, și au fugit la Dathema cetatea.

10. Și au trimis cărți cătră Iuda și cătră frații lui, zicând:

11. „Adunate sânt asupra noastră limbile cealea ce-s împrejurul nostru, ca să ne rădice pre noi; și să gătesc să vie și să apuce mai nainte cetatea la carea am scăpat; și Timothei povățuiaște taberii lor.

12. Acum dară, viind, scoate-ne den mâna lor, căci au căzut dentru noi mulțime.

13. Și toți frații noștri, ceia ce era întru ai lui Tuvin, s’au omorât; și au robit pre muierile lor, și fiii lor, și agonisealele lor, și au pierdut acolo ca o căpitănie de 1000 de bărbați“.

14. Încă cărțile să cetiia și, iată, alți olăcari au venit de la Galilea, cu hainele rupte, vestind după graiurile aceastea,

15. Zicând: „Adunatu-s’au asupra lor de la Ptolemaida și de la Tir și Sidon și toată Galilea a celor striini de fealiu, ca să ne topească pre noi“.

16. Și deaca auzi Iuda și norodul cuvintele aceastea, să adună adunare mare să să sfătuiască ce vor face fraților lor celor ce-s în nevoie și să bat de ei.

17. Și zise Iuda lui Simon, fratelui lui: „Aleage-ți ție oameni și pasă și mântuiaște pre frații tăi, pre cei de la Galilea, iară eu și Ionathan, fratele mieu, vom mearge la Galaadita“.

18. Și lăsară pre Iosif al Zahariii și pre Asea povățuitori norodului, cu ceialalți ai puterii, în Iudea, spre pază.

19. Și porunci lor, zicând: „Stați înaintea norodului acestuia și să nu dați războiu cătră limbi, până ne vom întoarce noi“.

20. Și să împărțiră: la Simon –bărbați 3000, ca să meargă la Galilea, și la Iuda –bărbați 8000, ca să meargă la Galaadita.

21. Și mearse Simon la Galilea și deade războaie multe cătră limbi și să zdrobiră limbile de cătră fața lui și i-au gonit pre ei până la cetățile Ptolemaidei.

22. Și au căzut den limbi ca vro 3000 de oameni și luo prăzile lor.

23. Și luo pre ei den Galilea și den Arvați, cu muierile și cu fiii lor și toate câte era la ei, și i-au adus la Iudea, cu veselie mare.

24. Și Iuda Macaveul și Ionathan, fratele lui, au trecut Iordanul și au mers cale de 3 zile în pustie.

25. Și s’au întimpinat cu navateii, și i-au întimpinat pre ei cu pace și au povestit lor toate câte s’au întâmplat fraților lor în Galaaditida

26. Și cum că mulți dentru ei prinși sânt la Vosora, și în Vosor, în Alemis, Hascor, Mached și Carnaim; toate cetățile aceastea tari și mari sânt.

27. Și în cealealalte cetăți ale Galaaditidei sânt cuprinși, pre mâine să rânduiesc să tăbărască asupra cetăților și să ia și să râdice pre toți aceștea întru o zi.

28. Și întoarse Iuda și tabăra lui calea spre pustiiu, la Vosora, fără veaste; și luo cetatea și omorî toată partea bărbătească cu gură de sabie și luo toate prăzile lor; și o arse pre ea cu foc.

29. Și să sculă de acolo noaptea și mergea can asupra cetății.

30. Și să făcu dimineața, și rădicară ochii lor și iată, nărod mult, căruia nu era număr, rădicând loitre și meșterșuguri ca să ia cetatea și da războiu lor.

31. Și văzu Iuda că s’au început războiul, și strigarea cetății s’au suit până la ceriu, cu trâmbițe și cu glas mare, și zise bărbaților puterii:

32. „Dați războiu astăzi pentru frații noștri!“

33. Și ieși în trei căpetenii pre denapoia lor și trâmbițară cu trâmbițele și strigară cu rugă.

34. Și cunoscu tabăra lui Timotheu că Macaveu iaste, și fugiră de cătră fața lui; și lovi pre ei rană mare, și căzură dentru ei în ziua aceaea ca vro 8000 de bărbați.

35. Și să abătu la Maafa și o bătu; și o luo și omorî toată partea bărbătească a ei, și luo pleanurile ei, și o arse pre ea cu foc.

36. De acolo s’au rădicat și au luat pre Ahasfon, Mached, Vosor și cealealalte cetăți ale Galaaditei.

37. Și după graiurile aceastea, adunat-au Timotheu altă tabără și s’au tăbărât despre fața Rafonului, decindea de pârâu.

38. Și trimise Iuda să iscodească tabăra și spuseră lui zicând: „Adunate sânt cătră ei toate limbile ceale demprejurul nostru, puteare multă foarte.

39. Și arapi au năimit spre ajutoriu lor și sânt tăbărâți decindea de pârâu, gata a veni asupra ta la războiu“. Și mearse Iuda întru întimpinarea lor.

40. Și zise Timothei boiarilor puterii lui: „Apropiindu-se Iuda și tabăra lui la pârâul apei, de va treace cătră noi mai nainte, nu vom putea să stăm înaintea lui, căci putând va putea spre noi;

41. Iară de se va spământa și va tăbărî decindea de râu, să treacem cătră el și vom putea cătră dânsul“.

42. Și deaca să apropie Iuda la pârâul apei, au pus pre cărturarii norodului la pârâu și porunci lor zicând: „Să nu lăsați tot omul să să tăbărască, ce să vie toți la războiu“.

43. Și trecu asupra lor mai nainte, și tot nărodul lui, denapoia lui; și să înfrânseră înaintea feații lui toate limbile și lepădară armele lor și fugiră la capiște în Carnain.

44. Și luară cetatea, și capiștea au ars cu foc, împreună cu toți ceia ce era într’însa, și să înfrânse Carnaim și nu putea să mai stea înaintea feații Iudei.

45. Și au adunat Iuda pre tot Israilul, pre cei ce era la Galaaditida, de la mic până la mare, și pre muierile lor, și pre fiii lor, și marfa lor, tabără mare foarte, ca să vie la pământul Iudei.

46. Și veniră până la Efron; și aceasta e cetate mare, la întrarea ei foarte tare; nu era a să abate de la ea în direapta au în stânga, ce numai pren mijlocul ei a meargerea.

47. Și i-au închis pre ei cei den cetate.

48. Și au astupat porțile cu pietri.

49. Și au trimis cătră ei Iuda cu cuvinte de pace, zicând:

50. „Treace-voiu pren pământul tău ca să meargem la pământul nostru, și nimeni nu va face rău voao, fără numai cu picioarele vom treace“. Și nu vrea să-i deșchiză lui.

51. Și porunci Iuda să strige în tabără ca să să tăbărască fieștecarele în care loc iaste; și s’au tăbărât bărbații puterii și au dat războiu cetății toată ziua aceaea și toată noaptea, și s’au dat cetatea în mâinile lui.

52. Și au pierdut toată partea bărbătească cu gură de sabie, și o dezrădăcină pre ea, și luo prăzile ei, și trecu pren cetate, deasupra peste omorâți, și au trecut Iordanul la câmpul cel mare, despre fața Vethsanului.

53. Și era Iuda adunând pre cei ce rămânea și mângâind pre nărod, toată calea, până au venit la pământul Iudii.

54. Și să suiră la muntele Sionului, cu veselie și cu bucurie, și au adus arderi-de-tot, căci n’au căzut dentru ei nimelea, până a să întoarce cu pace.

55. Și în zilele care era Iuda și Ionathan la Galaad și Simon, fratele lui, la Galilea, cătră fața Ptolemaidei,

56. Auzi Iosif al Zahariei și Azaria, boiarii puterii, de vitejiile și războiul care au făcut și ziseră:

57. „Să facem și noi noao nume și să meargem să dăm războiu cătră limbile ceale demprejurul nostru“.

58. Și porunciră celor den putearea ce era cu ei și mearseră asupra Iamniei.

59. Și ieși Gorghia den cetate și bărbații lui întru întimpinarea lor la războiu.

60. Și să înfrânse Iosif și Azaria, și s’au gonit până la hotarăle Iudii; și căzură în ziua aceaea den nărodul lui Israil ca vro 2000 de bărbați și să făcu înfrângere mare întru nărodul lui Israil,

61. Căci n’au ascultat pre Iuda și pre frații lui, gândind să facă vitejie.

62. Și ei nu era den sămânța bărbaților acelora cărora s’au dat mântuirea lui Israil pren mânile lor.

63. Și bărbatul Iuda și frații lui să măriră foarte înaintea a tot Israilul și a limbilor tuturor, unde să auziia numele lor,

64. Și să aduna cătră ei lăudând.

65. Și ieșiră Iuda și frații lui și bătea pre fiii lui Isaf, în pământul de cătră amiazăzi, și au lovit pre Hevron și pre featele ei și au surpat tăria ei și turnurile ei au ars împrejur.

66. Și s’au sculat a mearge la pământul celor de fealiu striini, și mergea la Samaria.

67. În ziua aceaea căzură preoții cetăților, vrând ei să facă bărbăție, ieșind ei la războiu fără de sfat.

68. Și să abătu Iuda la Azot, pământul celor striini de fealiu, și au surpat capiștile lor, și cioplitele bozilor lor, și au ars cu foc, și au prădat prăzile cetăților, și s’au întors la pământul Iudii.

CAP 6

Antioh Efpator căzând în grea boală, moare fiind tare chinuit.

1. Și împăratul Antioh mergea la țările ceale de sus și auzi că iaste Elimais la Persida, cetate slăvită cu avuție, cu argint și cu aur,

2. Și beseareca cea dentr’însa bogată foarte, și acolo acoperemânturi de aur, și zale, și arme, carele au lăsat acolo Alexandru al lui Filip, împăratul machidoneanilor, care au împărățit întâi întru elini.

3. Și au venit și cerca să ia cetatea și să o prade pre ea, și n’au putut, căci s’au înțeles cuvântul la cei den cetate.

4. Și să sculară la el spre războiu și fugi și să duse de acolo cu mâhnire mare, întorcându-se la Vavilon.

5. Și veni vestind oarecarele lui la Persida, cum s’au înfrânt taberile ceale ce au mers la pământul Iudii

6. Și au mers Lisia cu puteare tare întâiu, și să înfrânse de cătră fața lor, și s’au întărit cu arme și cu puteare și cu prăzi multe, carele au luat den taberile carele au înfrânt,

7. Și au surpat urâciunea ceaea ce au zidit asupra jârtăvnicului den Ierusalim, și svințenia, ca și întâiu, au încunjurat cu ziduri nalte, și pre Vethsura, cetatea lui.

8. Și fu deaca auzi împăratul cuvintele aceastea, să înspăimă și să turbură tare și căzu pre patu; și au căzut în boală de voie rea, căci nu i s’au făcut lui precum gândiia.

9. Și era acolo zile multe, căci să înnoi asupra lui mâhnire mare și gândi că va muri.

10. Și chemă pre toți priatenii lui și zise cătră ei: „Luatu-s’au somnul de la ochii miei și am scăzut cu inema, de grijă.

11. Și ziș inemii: ‘Până la ce năcaz am venit și furtună mare întru carea acum sânt? Căci bun și îndrăgit eram întru biruința mea;

12. Și acum îm aduc aminte de răutățile carele am făcut la Ierusalim și am luat toate vasele ceale de aur și ceale de argint, ceale dentr’însul, și am trimis ca să rădice pre ceia ce lăcuiescu Iudea, în deșărt.

13. Cunoscuiu că pentru aceastea m’au aflat răutățile aceastea și, iată, pieru cu voie rea mare și în pământ striin’“.

14. Și chemă pre Filip, care era unul den priatenii lui, și-l puse pre el preste toată împărăția lui,

15. Și-i deade lui stema și veșmântul lui și inelul, ca să aducă pre Antioh, fiiul lui, și să-l crească pre el, ca să împărățească.

16. Și muri acolo Antioh împăratul, în anul 149.

17. Și cunoscu Lisia că au murit împăratul și au pus pre Antioh a împărăți, feciorul lui, în locul lui, pre carele au crescut tinirel și au numit numele lui Efpator.

18. Și cei de la margine era închizând pre Israil împrejurul sfintelor, și cercând răutățile în toată vreamea, și întărirea limbilor.

19. Și gândi Iuda să-i rădice pre ei și adună tot norodul ca să șază împrejurul lor.

20. Și să adunară împreună și șăzură împrejurul lor, anii 150, și au făcut asupra lor stare de săgeți și meșterșuguri.

21. Și ieșiră dentr’înșii de la închisoare și să lipiră lângă ei o samă den cei necredincioși den Israil; și mearsără cătră împăratul și zisără:

22. „Până când nu vei face leage și vei izbândi pre frații noștri?

23. Noi binevom să slujim tătâne-tău și să umblăm întru ceale zise de el și să urmăm poruncilor lui; căci cei ce sânt ai norodului acestuia

24. Pentru aceasta să înstriina de la noi. Afară den câți să afla dentru noi, să omorâia, și moștenirele noastre să jăhuia.

25. Și nu preste noi numai întinsără mâna, ce și preste toate hotarăle lor.

26. Și iată, s’au tăbărât astăzi asupra marginii în Ierusalim ca să-l ia pre el; și sfințenia și pre Vethsura au întărit.

27. Și de nu vei apuca înainte pre ei cu sârguiala, mai mari decât aceastea vor face și nu vei putea să-i biruiești pre ei“.

28. Și să scârbi împăratul, deaca auzi, și adună pre toți priatenii lui, pre domnii puterii lui și pre cei ce era preste călăreți.

29. Și de la alți împărați, și de la ostroavele mărilor venit-au cătră el puteri năimite.

30. Și era numărul puterii lui 100000 de pedestri, și 20000 de călărime, și pili 32, învățați la războiu.

31. Și au venit pren Idumea și s’au tăbărât asupra Vethsurii și s’au bătut în zile multe și au făcut meșterșuguri; și ieșiră și le arsără pre eale cu focu și deaderă războiu bărbăteaște.

32. Și să sculă Iuda de la margine și să tăbărî la Veth-Zaharia, în preajma taberii împăratului.

33. Și mânecă împăratul dimineața și rădică tabăra întru pornirea ei despre calea Veth-Zahariei; și s’au răsipit puterile la războiu și au trâmbițat cu trâmbițile.

34. Și pililor au arătat sânge de strugur și de mure, ca să-i tocmească pre ei la războiu.

35. Și au împărțit hiarăle la stoluri și au pus lângă fieștecare pil 1000 de bărbați înzăuați cu lanțuri, și coifuri de aramă peste capetele lor, și 500 de călărime rânduiți la toată hiara aleasă.

36. Aceștea, mai nainte de vreame, oriunde era hiara, era și ei, și oriunde mergea, mergea împreună, nu să despărțiia de ea.

37. Și turnuri de lemnu preste eale, tari, acoperindu-se preste fieștecare hiară, încinsă preste ea cu meșterșuguri, și pre fieștecare, bărbați 32, cei ce da războiu preste ei, și indianul ei.

38. Și ceaealaltă călărime dencoace și dencolea au pus, de amândoao părțile taberii, clătinându-se și astupându-se în văi.

39. Și când luciia soarele preste pavezile ceale de aur, sclipiia măgurile de eale și străluciia ca făcliile de foc.

40. Și să întinse o parte oarecarea den tabăra împăratului preste măgurile ceale înalte și unii preste ceale mai de jos, și veniia întemeiat și rânduit.

41. Și să cutremura toți ceia ce auziia glasul mulțimei lor și călătoria mulțimei și izbiturile armelor, pentru că era tabăra mare foarte și vârtoasă.

42. Și să apropie Iuda și tabăra lui spre rânduială și căzură den tabăra împăratului 600 de bărbați.

43. Și văzu Eleazar Avaranul una den fiară, înzăuată cu za împărătească, și era covârșind toate fiarăle, și i să păru că întru aceaea iaste împăratul.

44. Și deade pre sine, ca să mântuiască pre nărodul lui și să-ș câștige lui nume veacinic.

45. Și alergă la ea cu dârjie, în mijlocul stolului, și omoriia și în direapta și în stânga și să desfăcea de el dencoace și dencolea.

46. Și să vârî supt elifand și să puse supt el și-l omorî pre el; și căzu pre pământ deasupra lui și muri acolo.

47. Și văzu putearea împărăției și pornirea puterilor și să abătură de la ei, și cei den tabăra împăratului să suia întru întimpinarea lor la Ierusalim.

48. Și să tăbărî împăratul la Iudea și la măgura Sionului.

49. Și făcu pace cu cei den Vethsura și ieșiră den cetate, căci nu era lor acolo hrană ca să să închiză într’însa, căci sâmbătă era pământului aceluia.

50. Și luo împăratul Vethsura și rândui acolo pază, ca să o păzască pre ea.

51. Și tăbărî asupra sfințeniei zile multe și au pus acolo stare de săgeți, și meșterșuguri, și aruncătoare de foc, și zvârlituri de pietri, și scorpidii, ca să zvârlească săgeți, și praștii.

52. Și au făcut ei meșterșuguri cătră meșterșugurile lor, și au dat războiu zile multe.

53. Și bucate nu era în vase, pentru că al șaptelea an era, și cei ce scăpa la Iudea de la limbi au mâncat rămășița punerii.

54. Și au rămas întru ceale sfinte bărbați puțini, căci au biruit pre ei foametea și s’au răsipit fieștecarele la locul lui.

55. Și auzi Lisia cum că Filip, pre care au pus împăratul Antioh, încă fiind viu el, să crească pre Antioh, fiiul lui, ca să împărățască pre el,

56. S’au întors de la Persida și Midia, și puterile ceale ce au mers ale împăratului –cu el, și cum că cearcă să ia lucrurile,

57. Și sârguia și să învita de margine ca să meargă și să zică cătră împăratul și cătră povățuitorii puterii și bărbații: „Ne sfârșim în toate zilele, și hrana noastră e puțină, și locul unde sântem tăbărâț iaste tare, și sânt asupra noastră grijile împărăției.

58. Acum dară, să dăm direapta oamenilor acestora și să facem pace cu ei și cu toată limba lor;

59. Și să întărim lor ca să meargă după legile lor, ca și mai înainte, că pentru legiuirile lor, carele am răsipit, s’au urgisit și au făcut toate aceastea“.

60. Și plăcu cuvântul înaintea împăratului și a boiarilor, și au trimis cătră ei să să împace și au priimit.

61. Și s’au jurat lor împăratul și boiarii; asupra acestora au ieșit den cetate.

62. Și au întrat împăratul la muntele Sionului și au văzut tăria locului; și au călcat jurământul carele au jurat și au poruncit și au surpat zidul împrejur.

63. Și să sculă de sârg și să întoarse la Antiohia; și află pre Filip domnind cetatea și deade războiu cătră el și luo cetatea cu sila.

CAP 7

Continuarea luptelor Macaveilor; biruința lui Iuda asupra lui Nicanor.

1. În anul 151, ieșit-au Dimitrie al lui Selefcu den Râm și să sui cu oameni puțini la o cetate de pre lângă mare și împărăți acolo.

2. Și fu deaca mergea la casa împărăției părinților lui, prinsără puterile pre Antioh și pre Lisia să-i ducă pre ei la el.

3. Și să arătă lui lucrul și zise: „Nu-mi arătați obrazele lor“.

4. Și-i omorâră pre ei puterile și șăzu Dimitrie în scaunul împărăției lui.

5. Și veniră cătră el toți bărbații cei fără de leage și necurați den Israil, și Alchimu povățuiia pre ei, vrând să preoțască,

6. Și au pârât pe nărod cătră împăratul, zicând: „Pierdut-au Iuda și frații lui pre toți priatinii tăi, și pre noi ne-au răsipit de la pământul nostru.

7. Acum, dară, trimite un om pre carele vei creade și, mergând, să vază toată pieirea aceasta carea au făcut noao și țării împăratului și să-i cearte pre ei și pre toți ceia ce ajută lor“.

8. Și au ales împăratul pre Vacchidu, priatenul împăratului, domnind decindea de râu, și mare întru împărăție, și credincios împăratului,

9. Și au trimis pre el și pre Alchim păgânul, și au întărit lui preoția, și au poruncit lui să facă izbânda întru fiii lui Israil.

10. Și să duseră și veniră cu puteare multă la pământul Iudii și au trimis soli cătră Iuda și cătră frații lui, cu cuvinte de pace, cu ficleșug.

11. Și n’au luat aminte la cuvintele lor, pentru că au văzut că au venit cu puteare multă.

12. Și să adunară cătră Alchim și Vacchid adunare de cărturari, să cerceteaze ceale direapte.

13. Și întâiu asideii era întru fiii lui Israil, și cerea de la ei pace,

14. Pentru că au zis: „Om preot den semenția lui Aaron au venit cu puterile și nu ne va face strâmbătate noao“.

15. Și grăi cu ei cuvinte de pace și să jură lor zicând: „Nu vom cerceta voao rău și priatenilor voștri“.

16. Și s’au încrezut lui, și au prins dentru ei 60 de bărbaț și au omorât pre ei într’o zi, după cuvintele carele au scris:

17. „Trupurile sfinților tăi și sângiurile lor au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era la ei cine să-i îngroape“.

18. Și au căzut frica lor și cutremurul preste tot norodul, căci au zis că: „Nu iaste la ei adevăr și judecată, pentru că au călcat starea și jurământul carele au jurat“.

19. Și s’au sculat Vacchidu de la Ierusalim și s’au tăbărât la Vizeth și au trimis și au prins pre mulți den oamenii cei ce era împreună cu el, carei de bunăvoie au venit, și pre o samă den norod, și i-au junghiat pre ei la fântâna cea mare.

20. Și au așăzat țara pe sama lui Alchim și au lăsat cu el puteare ca să-i ajute lui și să duse Vacchid cătră împăratul.

21. Și să nevoi Alchim pentru arhierie;

22. Și s’au adunat cătră el toți ceia ce turbura norodul lor, și au biruit pământul Iudii și au făcut rană mare în Israil.

23. Și văzu Iuda toată răutatea carea o au făcut Alchim și cei ce era cu el întru fiii lui Israil, mai mult decât limbile.

24. Și ieși la toate hotarăle Iudeii împrejur și au făcut izbândă întru bărbații cei ce au mers de bunăvoie și s’au oprit a mearge în țară.

25. Și deaca au văzut Alchim că s’au întărit Iuda și cei ce era cu el și conoscu că nu va putea să le stea împotrivă, și să întoarse cătră împăratul și făcu pârâre asupra lor.

26. Și au trimis împăratul pre Nicanor, unul den boiarii lui cei slăviți, care avea pizmă și vrăjmășie asupra lui Israil, și porunci lui să rădice norodul.

27. Și veni Nicanor la Ierusalim cu puteare multă și trimise cătră Iuda și cătră frații lui, cu vicleșug, cuvinte de pace, zicând:

28. „Să nu fie vrajbă în mijlocul nostru și al vostru, voiu veni cu oameni puțini ca să văzu feațele voastre cu pace“.

29. Și veni cătră Iuda și să sărutară unii cu alții cu pace, și vrăjmașii era gata să hrăpească pre Iuda.

30. Și să conoscu cuvântul la Iuda că cu vicleșug au venit asupra lui, și să temu de cătră el și nu vru a-i mai vedea obrazul.

31. Și conoscu Nicanor că s’au descoperit sfatul lui și ieși întru întimpinarea Iudii, despre Farsarama, la războiu.

32. Și căzură den cei ce era cu Nicanor ca vro 500 de bărbați și fugiră la cetatea lui David.

33. Și după cuvintele aceastea, suitu-s’au Nicanor la muntele Sionul; și au ieșit dentru preoți, de la ceale sfinte, și den cei bătrâni ai norodului, să i se închine lui cu pace și să-i arate lui arderea cea de tot care să aduce pentru împăratul.

34. Și batjocori pre ei și-i măscări pre ei și pângări pre ei și grăi mândru.

35. Și să jură cu mânie zicând: „De nu se va da Iuda și tabăra lui în mânile meale acum, și va fi de mă voiu întoarce cu pace, voiu arde casa aceasta!“ Și ieși cu mânie mare.

36. Și întrară preoții și stătură despre fața jârtăvnicului și a besearecii și plânsără și zisără:

37. „Tu ai ales casa aceasta, să să numească numele tău într’însa, să fie casă de rugă și de umilință norodului tău.

38. Fă izbândă la omul acesta și în tabăra lui, și să cază în sabie; adu-ț aminte de hulele lor și nu le da lor îngăduială!“

39. Și ieși Nicanor den Ierusalim și să tăbărî la Vethoron și-l întimpină pre el putearea Siriei.

40. Și Iuda să tăbărî în Adasa cu 3000 de oameni; și să rugă Iuda și zise:

41. „Cei de la împăratul, când au blestemat, au ieșit îngerul tău și au lovit dentru ei 185 de mii.

42. Așa zdrobeaște tabăra aceasta înaintea noastră astăzi, și să cunoască cei rămași că au grăit rău asupra svintelor tale; și-l judecă pre el după răutatea lui!“

43. Și să loviră taberile spre războiu în 13 ale lunii lui adar și să zdrobi tabăra lui Nicanor și căzu el întâiu la războiu.

44. Și deaca văzu tabăra lui că au căzut Nicanor, lepădându-ș armele lor, fugiră.

45. Și goniia pre ei cale de o zi, de la Adasa până a veni la Gasira, și au trâmbițat denapoia lor cu trâmbițile sămnărilor.

46. Și au ieșit den toate satele Iudii demprejur și covârșiia pre ei. Și să întoarseră ceia cătră ceia și au căzut toți de sabie și n’au rămas dentr’înșii nici unul.

47. Și au luat prăzile și pleanul, și capul lui Nicanor au luat, și direapta lui, carea o au întins cu mândrie, și o au adus și o au întins lângă Ierusalim.

48. Și s’au veselit nărodul foarte și au adus ziua aceaea zi de veselie mare.

49. Și au pus ca să ție preste tot anul ziua aceasta, a 13 a lui adar.

50. Și să ostoi pământul Iudii puțineale zile.

CAP 8

Despre legătura lui Iuda cu romanii.

1. Și auzi Iuda numele râmleanilor, că sânt tari la vârtute și sânt voitori de bine tuturor celora ce să lipesc lângă ei și, câți vor veni la ei, întăresc lor prieteșug și cum că sânt tari la vârtute.

2. Și au povestit lui războaiele lor și vitejiile carele au făcut întru franțozi și cum i-au biruit pre ei și i-au adus pre ei supt dajde.

3. Și câte au făcut în țara Șpaniei a birui băile ceale de argint și ceale de aur de acolo.

4. Și au biruit locul tot cu sfatul lor și cu răbdarea mâniei, și locul era departe de la ei foarte; și împărații ceia ce au venit asupra lor de la marginea pământului până au zdrobit pre ei și au lovit întru ei rană mare; și ceialalți dau lor bir preste an.

5. Și pre Filip și pre Perseia, împăratul chiteanilor, și pre cei rădicaț asupra lor i-au zdrobit pre ei cu războiu și au biruit pre ei.

6. Și pre Antioh cel Mare, împărat al Asiei, cela ce au mersu asupra lor spre războiu, având 120 de pili, și călărime, și cară, și puteare multă foarte, și să zdrobi de dânșii.

7. Și-l prinsără pre el viu și au tocmit lor să le dea, și el și cei ce vor împărăți după el, bir mare, să dea zăloage și usebire,

8. Și țara Indiii, și Midia, și Lidia, și de la ceale mai bune țări ale lor și, luându-le pre eale de la el, le-au dat pre eale lui Evmeni împăratului.

9. Și cum că cei den grecime s’au sfătuit să meargă și să rădice pre ei, și să înțelease cuvântul la ei

10. Și au trimis asupra lor pre un voivod și au dat războiu cătră ei și au căzut dentru ei răniț mulți și au robit pre mulți, pre muierile lor, și pre fii lor, și i-au prădat pre ei și au biruit pământul lor și au surpat tăriile lor și i-au jăfuit pre ei și i-au robit de tot pre ei, până în ziua aceasta.

11. Și cealealalte împărății și ostroave, câți oarecând s’au împoncișat lor, i-au stricat și i-au robit pre ei.

12. Iară cu priatenii lor și cu cei ce să odihnesc cu ei au păzit prieteșugul, și au biruit împărățiile ceale de aproape și ceale de departe, și câți auziia numele lor, să temea de cătră ei.

13. Și la câți vor să ajute și să împărățască [împărățesc]; și pre carii vor îi mută; și s’au înălțat foarte.

14. Și întru toate aceastea n’au pus nimeni dentru ei stema și nu s’au îmbrăcat cu mohorât ca să să mărească întru ea.

15. Și ca să dea sfatu ș’au făcut lor, și în toate zilele să sfătuia 320, sfătuindu-să pururea pentru mulțime ca să-i bine-împodobească pre ei.

16. Și-ș încred domnia lor asupra unui om pre an și a stăpâni tot pământul lor și toți ascultă de unul și nu iaste zavistie, nici râvnire întru ei.

17. Și alease Iuda pre Efpolem, feciorul lui Ioan al lui Accos, și pre Iason, fiiul lui Eleazar, și au trimis pre ei la Râm, să le întărească lor prieteșug și ajutoriu

18. Și ca să rădice jugul de la ei, căci văzură împărăția grecilor robind pre Israil cu robie.

19. Și mearsără la Râm, și calea era multă foarte, și întrară la sfat și răspunsără și zisără:

20. „Iuda Macaveul și frații lui și mulțimea jidovilor ne-au trimis pre noi cătră voi, să întărim împreună cu voi ajutoriu și pace și să ne scriem noi ajutori și priateni voao“.

21. Și plăcu cuvântul înaintea lor.

22. Și acesta e izvodul cărții, carele s’au izvodit pre table de aramă și au trimis la Ierusalim, să fie lângă ei acolo, pomenire de pace

23. Și ajutoriu: „Cu bine să fie râmleanilor și limbii jidovești, pre mare și pre uscat, în veac, și sabie și vrăjmașu să să depărteaze de la dânșii.

24. Iară de să va întâmpla războiu în Râm mai nainte, sau tuturor ajutorilor lor întru toată domnia lor,

25. Să ajutorească limba jidovilor, precum vreamea li să va scrie lor, cu inimă plină.

26. Și celor ce să vor bate nu le vor da, nici le vor ajutori cu grâu, cu arme, cu argint, cu vase; în ce chip s’au părut râmleanilor, și vor păzi pazele lor, neluând nimica.

27. Și, aseamene, de să va tâmpla la limba jidovilor mai nainte războiu, vor ajutori râmleanii den suflet, precum lor vreamea să va scrie.

28. Și celor ce vor ajutori nu se va da grâu, arme, argint, vase; precum s’au părut Râmului, și vor păzi pazele aceastea, și nu cu viclenie.

29. După cuvintele aceastea au întărit râmleanii norodului jidovilor.

30. Iară după cuvintele aceastea, de vor vrea aceștea și aceia să adaogă sau să scază, vor face dentru aleagerea lor; și ce vor adaoge au vor scădea, vor fi chiară.

31. Și pentru răutățile carele împăratul Dimitrie face la ei, scris-am lui zicând: ‘Pentru ce ai îngreuiat jugul tău preste priatenii noștri, ajutori jidovi?

32. Deci, de vor mai jelui de tine, vom face lor judecată și vom da războiu ție și pre mare și pre uscat’“.

CAP 9

Războaiele lui Iuda și moartea lui. Ionathan urmează în locul lui și face războiu.

1. Și auzi Dimitrie că au căzut Nicanor și puterile lui în războiu și adaose a mai trimite pre Vacchid și pre Alchim, de al doilea rând, la pământul Iudii, și cornul cel dirept împreună cu ei.

2. Și mearsără pe calea cea despre Galgala și să tăbărâră la Mesaloth cea den Arvila și au luat pre ea și au pierdut suflete de oameni multe.

3. Și în luna dentâiu, la anul 152, să tăbărâră asupra Ierusalimului.

4. Și să sculară și mearsără la Verea cu 20000 de bărbați și 2000 de călăreți.

5. Și Iuda era tăbărât în Eleasa, și 3000 de bărbați aleși –împreună cu el.

6. Și văzură mulțimea puterilor că mulți sânt și să temură foarte și fugiră mulți den tabără, n’au rămas dentru ei fără numai 800 de bărbați.

7. Și văzu Iuda că s’au răsipit tabăra lui și războiul îl grăbiia pre el, și să sfărâma cu inima, căci nu avea vreame să-i strângă pre ei, și să slăbi.

8. Și zise celor rămași: „Să ne sculăm, și să ne suim asupra împrotivnicilor noștri, dară de-i vom putea să-i batem pre ei“.

9. Și-l întoarsără pre el, zicând: „Nu vom putea, ce numai să mântuim ale noastre suflete; acum te întoarce, că frații noștri s’au răsipit; și să dăm războiu cătră dânșii, și noi sântem puțini“.

10. Și zise Iuda: „Să nu-m fie mie să fac lucrul acesta, să fug de la ei, și vreamea noastră s’au apropiat, și să murim vitejaște pentru frații noștri și să nu lăsăm vină mărirei noastre“.

11. Și să sculă putearea de la tabără și stătură întru întimpinarea lor; și să împărți călărimea în doao părți, și prăștiiașii și arcașii mergea înaintea puterii, și cei de frunte războinici, toți cei tari.

12. Și Vacchid era în cornul cel dirept și să apropie stolul dentru amândoao părțile și striga cu trâmbițele.

13. Și trâmbițară cei de la Iuda și ei cu trâmbițele și să clăti pământul de glasul taberelor și să făcu războiul împreunat de dimineață până în sară.

14. Și văzu Iuda că Vacchid și tăria taberei era în cei den direapta și veniră împreună cu el toți cei tari de inimă.

15. Și să zdrobi cornul cel dirept de la dânșii și goniia denapoia lor, până la măgura Azotului.

16. Și cei den cornul stâng văzură că s’au zdrobit cornul cel dirept și să întoarsără după Iuda și după cei ce era împreună cu el pre den dos.

17. Și să îngreuie războiul și căzură răniț mulți, și den ceia și den ceia.

18. Și Iuda căzu, și ceialalți fugiră.

19. Și râdicară Ioanathan și Simon pre Iuda, fratele lor, și-l astrucară pre el în groapa părinților lui, în Modiim.

20. Și-l plânsără pre el și-l tânguiră pre el tot Israilul tânguire mare, și jăliia zile multe, și ziseră:

21. „Cum căzu cel tare, care au mântuit pre Israil?“

22. Și ceale mai multe ale cuvintelor Iudei și ale războaielor și ale vitejiilor care au făcut și ale mărimei lui nu s’au scris, pentru că multe era foarte.

23. Și fu, după moartea Iudei, plecară cei fără de leage în toate hotarăle lui Israil și răsăriră toți ceia ce fac strâmbătatea.

24. În zilele acealea să făcu foamete mare foarte și de bunăvoie să deade țara împreună cu ei.

25. Și alease Vacchid pre oamenii cei necredincioși și puse pre ei domni țării.

26. Și cerceta și iscodiia pre priatinii Iudei și aducea pre ei cătră Vacchid și-ș izbândiia întru dânșii și-i batjocuriia pre ei.

27. Și să făcu necaz mare în Israil, carele nu s’au făcut den ziua carea nu s’au ivit proroc întru ei.

28. Și să adunară toți priatinii Iudei și ziseră lui Ioanathan:

29. „De când fratele tău Iuda au murit, și om aseamenea lui nu iaste, să iasă cătră vrăjmași și cătră Vacchid și întru cei ce pizmuiesc limbii noastre,

30. Acum dară, pre tine te-am ales astăzi ca să ne fii în locul lui noao căpetenie și povățuitoriu, ca să bați războiul nostru“.

31. Și priimi Ioanathan în vreamea aceaea povățuirea și să sculă în locul Iudei, fratelui lui.

32. Și înțelease Vacchid și cerca pre el să-l omoară.

33. Și află Ioanathan și Simon, fratele lui, și toți cei ce era cu el și fugiră la pustiiul lui Thecoe și să tăbărâră la apa lacului Asfarului.

34. Și află Vacchid, în ziua sâmbetelor, și veni el și toată oastea lui, decindea de Iordan.

35. Și trimise pre fratele lui, povățuitoriu gloatei, și au rugat pre navatei, priatinii lui, să puie la ei unealtele ceale multe.

36. Și ișiră fiii lui Iambri de la Midava și prinsără pre Ioan și toate câte avea și să duseră cu eale.

37. Și după cuvintele aceastea, vestiră lui Ioanathan și lui Simon, fratele lui, că fiii lui Iamvri fac nuntă mare și aduc nevasta de la Nadavath, fata unui boiariu den cei mari ai hananeilor, cu pompă mare.

38. Și-ș aduse aminte de Ioan, fratele lui, și să suiră și să ascunseră supt acoperemântul muntelui.

39. Și râdicară ochii lor și văzură și iată, gâlceavă și gloată și povară multă, și ginerile au ieșit, și priatenii lui și frații lui, întru timpinarea lor, cu tâmpene și cu muzice și cu arme multe.

40. Și să sculară asupra lor de unde era ascunși cei ai lui Ioanathan și uciseră pre ei și căzură răniți mulți, și cei rămași au fugit la munte; și luară toate prăzile lor.

41. Și să întoarse nunta spre plângere și glasul muzicelor lor spre jale.

42. Și au izbândit izbândirea sângelui fratelui lor și s’au întors la băhnișul Iordanului.

43. Și auzi Vacchidu și veni în ziua sâmbetelor până la mătcile Iordanului cu puteare multă.

44. Și zise Ioanathan celor de lângă el: „Să ne sculăm acum și să dăm războiu pentru sufletele noastre, pentru că nu iaste astăzi ca ieri și ca alaltaieri.

45. Că iată, războiul iaste în preajma noastră și denapoia noastră, și apa Iordanului dencoace și dencolea, și băhniș și dumbravă, nu iaste loc de-a ne abate.

46. Acum dară, strigați la ceriu pentru ca să scăpați den mâna vrăjmașilor noștri“. Și să împreună războiul.

47. Și întinse Ioanathan mâna lui să lovească pre Vacchidu și să deade de la el înapoi.

48. Și sări Ioanathan și cei ce era cu el în Iordan și înotară până decindea, și ceia n’au trecut Iordanul asupra lor.

49. Și căzură de la Vacchidu în ziua aceaea ca vro 1000 de bărbați.

50. Și să înturnă la Ierusalim și zidi cetăți tari în Iudea: întărirea cea den Iereho, și pre Emmaum, și pre Vethoron, și pre Vethil, și pre Thamnatha, Farathoni, și pre Tefon, cu ziduri nalte și porți și zăvoară.

51. Și puse strajă într’însele, ca să fie cu vrăjmășie spre Israil.

52. Și au întărit cetatea cea den Vethsura, și pre Gazara, și marginea, și au pus într’însele puteri și puneri de mâncări.

53. Și au luat pre fiii povățuitorilor țării zăloage și au pus pre ei la margine, în Ierusalim, în pază.

54. Și în anul 153, în luna a doua, porunci Alchim să surpe zidul curții sfintelor cei mai denlăuntru; și surpă lucrurile prorocilor și începu a surpa.

55. În vreamea aceaea, rănitu-s’au Alchim și să conteniră lucrurile lui și să astupă gura lui și să slăbi și nu mai putea grăi cuvânt și a porunci pentru casa lui.

56. Și muri Alchim în vreamea aceaea cu muncă mare.

57. Și văzu Vacchidu că au murit Alchim, și să înturnă cătră împăratul și să ostoi pământul Iudii ani 2.

58. Și să sfătuiră toți cei fără de leage zicând: „Iată, Ionathan și cei ai lui cu liniște lăcuiesc, nădejduind; acum dară, să aducem pre Vacchidu și va prinde pre ei toți într’o noapte“.

59. Și mergând, s’au sfătuit cu el.

60. Și să sculă a veni cu puteare multă și au trimes cărți pre ascuns la toți ajutorii lui cei den Iudea ca să prinză pre Ionathan și pre cei ce-s cu el; și nu putea, căci s’au înțeles lor sfatul lor.

61. Și au prins den bărbații țării, den căpeteniile răutății, ca vro 50 de bărbați și i-au omorât pre ei.

62. Și să osebi Ionathan și Simon și cei ce era cu el la Vethvasi cea den pustiiu și zidi ceale surpate ale ei și au întărit pre ea.

63. Și află Vacchidu și adună toată mulțimea lui și celor den Iudea porunci.

64. Și viind, să tăbărî asupra Vethvasiei și au bătut pre ea zile multe și au făcut meșteșuguri.

65. Și au lăsat Ionathan pre Simon, fratele lui, în cetate și ieși în țară; și ieși cu număr.

66. Și lovi pre Odomira și pre frații lui și pre fiii lui Faseron la lăcașurile lor și începu a bate și să sui cu puteri.

67. Și Simon și cei ce era cu el ieșiră den cetate și arsără meșterșugurile.

68. Și deaderă războiu cătră Vacchid și să zdrobi de cătră ei și-l năcăjiia pre el foarte, căci era sfatul lui și venirea lui deșartă.

69. Și să urgisi cu mânie asupra bărbaților celor fără de leage, celor ce au sfătuit pre el ca să vie în țară, și au omorât dentru ei mulți; și să sfătui ca să meargă la pământul lui.

70. Și înțelease Ionathan și trimise cătră el soli, ca să tocmească cătră el pace și să le dea lor robimea.

71. Și au priimit și au făcut după cuvintele lui; și i să jură lui cum nu-i va mai cerca răul în toate zilele vieții lui.

72. Și i-au dat lui robimea carea au robit mai nainte den pământul Iudii și, înturnându-se, să duse la pământul lui și n’au mai adaos încă a veni la hotarăle lor.

73. Și să ostoi sabia den Israil; și au lăcuit Ionathan în Mahmas, și începu Ionathan a judeca pre nărod, și au stins pre cei necuraț den Israil.

CAP 10

Prietenia lui Ionathan cu împăratul Alexandru.

1. Și în anul 160, suitu-s’au Alexandru al lui Antioh Epifan și au luat Ptolemaida și l-au priimit pre el și au împărățit acolo.

2. Și auzi Dimitrie împăratul și adună putearea multă foarte și ieși în timpinarea lui la războiu.

3. Și au trimis Dimitrie cătră Ionathan cărți cu cuvinte de pace, ca să-l mărească pre el, pentru că zise:

4. „Să apucăm a pune pace cu ei mai nainte decât a pune el cu Alexandru împotriva noastră.

5. Pentru că-ș va aduce aminte toate răutățile carele am făcut cătră el, și la frații lui, și la limba lui“.

6. Și-i deade lui volnicie să adune puteri și să facă arme și să fie el ajutoriu lui, și pre cei zălojiț, ce era la margine, zise să-i dea lui.

7. Și veni Ionathan la Ierusalim și au citit cărțile la auzirea a tot nărodul și celor den margine.

8. Și să temură cu frică mare când auziră că i-au dat lui împăratul volnicie să adune puteri.

9. Și au dat cei den margine lui Ionathan pre cei zălojiț, și i-au dat pre ei părinților lor.

10. Și lăcui Ionathan în Ierusalim și începu a zidi și a înnoi cetatea.

11. Și zise cătră ceia ce fac lucrurile să zidească zidurile și muntele Sionului, premprejur, den pietri cu patru muchi, întru întărire; și au făcut așa.

12. Și au fugit cei striini de fealiu, cei ce era în tăriile carele au zidit Vacchid,

13. Și au lăsat fieștecarele locul lui și s’au dus la pământul lui.

14. Fără numai în Vethsura au rămas oarecarii den ceia ce au lăsat leagea și poruncile, pentru că le era lor scăpare.

15. Și auzi Alexandru împăratul făgăduialele câte au trimis Dimitrie lui Ionathan, și i-au povestit lui războaiele și vitejiile care au făcut el și frații lui, și trudele carele au avut, și zise:

16. „Au afla-vom noi un bărbat ca acesta? Și acum să-l facem pre el priaten și ajutoriu noao“.

17. Și au scris cărți și au trimis lui, după cuvintele aceastea zicând:

18. „Împăratul Alexandru, fratele, lui Ionathan –bucurie!

19. Auzit-am de tine cum că ești bărbat vârtos cu puteare și iscusit ești a fi noao priaten.

20. Și acum te-am pus astăzi pre tine arhiereu limbii tale și priaten împăratului să te chemi (și trimise lui mohorât și coroană de aur) și să socotești ceale ce sânt ale noastre și să păzești prieteșug cătră noi“.

21. Și să îmbrăcă Ionathan cu svântul vășmânt, în a șaptea lună, în anul 160, în praznicul facerii colibilor, și au adunat puteare și au făcut arme multe.

22. Și auzi Dimitrie cuvintele aceastea și să mâhni și zise:

23. „Pentru ce am făcut aceasta, de au apucat mai nainte de noi Alexandru a pune prieteșug cu jidovii spre întărire?

24. Scrie-voiu și eu lor cuvinte de mângâiare și de înălțime și de dări, ca să fie împreună cu mine spre ajutoriu“.

25. Și au trimis lor după cuvintele aceastea: „Împăratul Dimitrie, neamului Iudeilor, să să bucure!

26. De vreame ce ați păzit ceale cătră noi tocmeale și ați stătut întru prieteșugul nostru și nu v’ați lipit lângă vrăjmașii noștri, auzit-am și ne-am bucurat.

27. Și acum, rămâneți încă a păzi cătră noi credință, și vom răsplăti voao bune pentru carele faceți cu noi.

28. Și vom lăsa voao lăsări multe și vom da voao dări.

29. Și acum, slobozescu pre voi și lasu voao pre toți jidovii de biruri și de prețul sării și de cununi; și pentru întreiala seminții

30. Și pentru jumătatea de roada cea de lemn, ce mi să vine mie a lua, iert de astăzi înainte a nu mai lua den țara Iudii și de la ceale 3 legi ce s’au adaos ei, de la Samaritida și Galilea, și den ziua de astăzi și până în veac.

31. Și Ierusalimul fie sfânt și iertat, și hotarăle lui, zeciuialele și vămile.

32. Lasu și biruința marginii ceii den Ierusalim și o dau arhiereului, ca să puie într’însa bărbați, pre care ar aleage el, a o păzi pre ea.

33. Și tot sufletul jidovilor, ce s’au robit de la pământul Iudii la toată împărăția mea, îl lasu slobodu în dar; și toți să lase birurile lor și ale dobitoacelor lor.

34. Și toate sărbătorile, și sâmbetele, și lunile noao, și zilele ceale dovedite, și 3 zile mai nainte de sărbătoare, și 3 zile după sărbătoare, fie toate zilele slobode și iertare la toți jidovii ceia ce sânt întru împărăția mea.

35. Și nu va avea volnicie nimeni să facă și să dodeiască pre neștine dentru ei, pentru tot lucrul.

36. Și să să scrie den jidovi la puterile împăratului la 30000 de bărbați și să vor da lor lefi, cum să cuvine la toate puterile împăratului.

37. Și să voru pune dentru ei întru tăriile ceale mari ale împăratului și dentru aceștea să vor pune preste trebile împărăției care sânt de credință și căpeteniile carii vor fi preste ei să fie dentru ei și să umble după legile lor, precum au și poruncit împăratul în pământul Iudii.

38. Și ceale 3 legi [ce] s’au adaos la Iudea de la țara Samariei, să să adaogă la Iudea, ca să să socotească să fie supt unul, ca să nu asculte de altă biruință fără numai de arhiereu.

39. Ptolemaida și ceaea ce e alăturea cu ea am dat-o dar sfinților celor den Ierusalim, la cheltuiala cea ce să cuvine la ceale sfinte.

40. Și eu dau pre anu 15000 de sicle de argint den viniturile împăratului, de la locurile ceale ce să cuvin.

41. Și tot cel ce prisoseaște, care n’au fost dând cei ce era preste trebi, ca în anii cei dentâiu, de acum vor da la lucrurile Casii.

42. Și, preste aceastea, 5000 de sicle de argint, carii lua de la trebi, ca în anii cei de mai nainte, ai Sfântului, den venit pre an, și aceștea să lase, pentru că să cadu aceastea preoților celor ce slujăscu.

43. Și oricâți ari fugi la besearica cea den Ierusalim și în toate hotarăle ei, fiind datori împărătești și tot lucrul, să să slobozească, și toate câte sânt lor, întru împărăția mea.

44. Și a să zidi și a să înnoi lucrurile sfintelor, și cheltuiala să va da den venitul împăratului.

45. Și să să zidească zidurile Ierusalimului și să le întărească împrejur, și cheltuiala să va da den venitul împăratului; și să să zidească zidurile ceale den Iudea“.

46. Și deaca auzi Ionathan și norodul cuvintele aceastea, nu le-au crezut, nici le-au priimit, căci ș’au adus aminte de răutatea cea mare carea o au făcut în Israil și au năcăjit pre ei foarte.

47. Și să voiră bine cu Alexandru, căci el s’au făcut lor începătoriu de cuvinte de pace și era lui într’ajutoriu în toate zilele.

48. Și adună Alexandru împărat puteri mari și să tăbărî împotriva lui Dimitrie.

49. Și deaderă războiu acești doi împărați; și fugi tabăra lui Dimitrie și goni pre el Alexandru.

50. Și să întări preste ei și întări războiul foarte, până au apus soarele, și căzu Dimitrie, în ziua aceaea.

51. Și au trimis Alexandru cătră Potolomeu, împăratul Eghipetului, soli, după cuvintele aceastea zicând:

52. „De vreame ce m’am înturnat la pământul împărăției meale și am șăzut în scaunul părinților miei și am biruit putearea și am înfrânt pre Dimitrie și am biruit țara noastră

53. Și dedeiu cu dânsul războiu și să înfrânse el și tabăra lui de noi și am șăzut pre scaunul împărăției lui,

54. Și acum, să întărim între noi prieteșug: și acum dă-m pre fata ta să o iau muiare, și voiu fi ginere ție și voiu da ție dări și ei, vreadnice ție“.

55. Și răspunse Potolomeu împăratul zicând: „Bună zi, în carea te-ai întors la pământul părinților tăi și ai șăzut în scaunul împărăției lor.

56. Și acum voiu face ție ceale ce ai scris; ce vino să ne tâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voiu face ginere precum ai zis“.

57. Și ieși Ptolemeu den Eghipet, el și Cleopatra, fata lui, și veniră la Ptolemaida, în anul 162.

58. Și să întimpină cu Alexandru împăratul și-i deade pre Cleopatra, fata lui, și-i făcu nunta ei la Ptolemaida, precum fac împărații, cu slavă mare.

59. Și scrise Alexandru împăratului Ioanathan să vie întru întimpinarea lui.

60. Și mearse cu mărire la Ptolemaida și să întimpină cu cei 2 împărați și deade lor argint și aur, și priatinilor lor dări multe, și află har înaintea lor.

61. Și să adunară asupra lui bărbați ucigași den Israil, oameni fără de leage, să-l pârască pre el, și nu-i băgă în seamă împăratul.

62. Și porunci împăratul și dezbrăcară pre Ioanathan de hainele lui și-l îmbrăcară pre el cu mohorât; și făcu așa.

63. Și-l puse împăratul de șăzu cu el și zise boiarilor lui: „Ieșiț cu el la mijlocul cetății și strigați ca nimeni să nu să roage împotriva lui, pentru nici un lucru, și nimeni să nu-l dodeiască, pentru tot cuvântul“.

64. Și fu deaca văzură cei ce-l pârâia mărirea lui, precum au strigat, văzându-l îmbrăcat și cu mohorât, fugiră toți.

65. Și-l mări pre el împăratul și-l scrise pre el den priatinii cei den frunte și-l puse pre el voivod și părtașu domnilor.

66. Și să întoarse Ioanathan la Ierusalim cu pace și cu veselie.

67. Și, în anul 165, veni Dimitrie, feciorul lui Dimitrie de la Crit, la pământul părinților lui.

68. Și auzi Alexandru împărat și să mâhni foarte și să întoarse la Antiohia.

69. Și puse Dimitrie pre Apolonie, pre cela ce era la Chili-Siria, și adună puteare mare; și s’au tăbărât la Iamnia și au trimis cătră Ionathan arhiereul, zicând:

70. „Tu însuți te rădici asupra noastră? Și eu m’am făcut de batjocură și de ocară pentru tine; și pentru căci biruiești preste noi în munți?

71. Acum dară, de te nădejduiești pre puterile tale, pogoară-te cătră noi la câmpu și să ne lovim amândoi acolo, căci cu mine iaste putearea cetăților.

72. Întreabă și află cine sânt; și ceialalți carii ajută noao. Și zic: ‘Nu iaste voao stare de picioru de cătră fața noastră, căci de doao ori s’au înfrânt părinții tăi în pământul lor’.

73. Și acum nu vei putea să stai înaintea călărimei și a unii puteri ca aceștiia la câmpu, unde nu iaste piatră, nici pietricică, nici loc de fugă“.

74. Și deaca auzi Ionathan cuvintele lui Apolonie, s’au pornit cu cugetul și au ales 10000 de bărbați și ieși den Ierusalim și-l întimpină Simon, fratele lui, spre ajutoriul lui.

75. Și să tăbărî la Iopi și-l închiseră pre el den cetate, căci straja lui Apolonie era la Ioppa, și o bătură pre ea.

76. Și temându-se, deșchiseră cei den cetate și stăpâni Ionathan Ioppa.

77. Și auzi Apolonie și să tăbărî aproape cu 3000 de călărime și puteare multă și mearse la Azot, ca cum ar călători, și împreună să apropie la câmp, pentru căci avea el mulțime de călărime și să nădejduia pre dânsa.

78. Și goni Ionathan denapoia lui la Azot și să loviră taberele denapoia lui spre războiu.

79. Și lăsă Apolonie 1000 de călărime pre ascuns denapoia lor.

80. Și află Ionathan că iaste ficleșug denapoia lui și au încungiurat tabăra lui; și scuturară săgețile la norod de dimeneață până înde sară.

81. Iară norodul sta precum poruncise Ionathan și osteniră caii lor.

82. Și trase Simon putearea lui și să lovi cu stolul, pentru că călărimea slăbise, și să zdrobiră de el și fugiră.

83. Și călărimea s’au răsipit la câmp și au fugit la Azot și întrară la Vithdagon, capiștea lor, ca să scape.

84. Și au ars Ionathan Azotul și cetățile ceale demprejurul ei, și luo prăzile lor, și beseareca Dagonului și pre cei ce au fugit într-însa i-au ars cu foc.

85. Și să făcură cei ce au căzut de sabie, împreună cu ceia ce s’au ars, ca 8000 de oameni.

86. Și să sculă Ionathan de acolo și să tăbărî la Ascalon și ieșiră cei den cetate spre timpinarea lui, cu mărire mare.

87. Și să înturnă Ionathan la Ierusalim, împreună cu ceia de lângă el, având prăzi multe.

88. Și fu deaca auzi Alexandru împăratul cuvintele aceastea, și adaose a mări pre Ionathan.

89. Și trimise lui paloș de aur, precum iaste obiceaiul a să da rudelor împăraților, și-i deade lui pre Accaron și toate hotarăle ei spre dare de sorțu.

CAP 11

Alexandru învins și omorât în Aravia. Împărăția lui Dimitrie. Cinstea lui Ionathan înaintea împăraților.

1. Și împăratul Eghipetului au adunat puteri multe, ca năsipul de la țărmurile mării, și corabii multe, și cercă să biruiască de tot împărăția lui Alexandru, cu vicleșug, și să adaogă pre ea la împărăția lui.

2. Și ieșiră la Siria cu cuvinte de pace și deșchidea lui cei den cetăți și-l întimpina pre el, căci porunca împăratului Alexandru era să iasă întru timpinarea lui, căci îi era lui socru.

3. Și deaca întra la cetățile Ptolemaidei, au rânduit puterile și strajă în fieștecare cetate.

4. Și deaca să apropie la Azot, arătă lui beseareca lui Dagon arsă, și Azotul și împrejururile ei surpate, și trupurile lepădate, și pre cei arși, pre carii au ars la războiu, pentru că au făcut stoguri de ei în calea lui.

5. Și povestiră împăratului ceale ce au făcut Ionathan, ca să-l defaime pre el, și tăcu împăratul.

6. Și întimpină Ionathan pre împăratul la Ioppa cu mărire și să sărutară împreună și au dormit acolo.

7. Și mearse Ionathan cu împăratul până la râul ce să cheamă Elether și să întoarse la Ierusalim.

8. Și împăratul Potolomeu birui cetățile ceale de pre lângă mare până la Selevchia cea de pre lângă mare și socotiia pentru Alexandru gânduri reale.

9. Și trimise soli cătră Dimitrie împăratul zicând: „Vino să punem între noi legătură și voiu da ție pre fata mea, carea ține Alexandru, și vei împărăți împărăția tătâne-tău,

10. Pentru că m’am căit căci i-am dat lui fata mea, că au cercat să mă omoară“.

11. Și l-au hulit pre el pentru că au poftit el împărăția lui.

12. Și luându-ș fata, o deade lui Dimitrie; și să streină Alexandru și să arătă vrajba lor.

13. Și întră Potolomeu la Antiohia și puse 2 steme în capul lui: și a Asiei și a Eghipetului.

14. Și Alexandru împăratul era în Chilichia în vremile acealea, căci să viclenise cei de la locurile acealea.

15. Și auzi Alexandru și veni asupra lui cu războiu; și ieși Potolomeu și-l întimpină pre el cu mână tare și-l înfrânse pre el.

16. Și fugi Alexandru la Aravia, ca să să acopere el acolo, și împăratul Potolomeu s’au înălțat.

17. Și luo Zavdiil arapul capul lui Alexandru și-l trimise lui Potolomeu.

18. Și împăratul Potolomeu muri a treia zi și cei ce era în cetăți pieriră de cei ce era într’însele.

19. Și împărăți Dimitrie în anul 167.

20. În zilele acealea adună Ioanathan pre cei den Iudea ca să bată marginea cea den Ierusalim, și făcu asupra ei meșterșuguri multe.

21. Și mearseră oarecarii, carii urâia limba lor, bărbați fără de leage, cătră împăratul și vestiră lui că Ionathan șade împrejurul marginei;

22. Și auzând, să mânie și, deaca auzi, îndată purcegând, au venit la Ptolemaida și au scris lui Ionathan să nu șază împrejur și ca să-l întimpine el pre dânsul la Ptolemaida, cât de curând, să să împreune.

23. Și deaca auzi Ionathan, porunci să șază împrejur și alease den cei mai bătrâni ai lui Israil și den preoți și deade pre sine la primejdie.

24. Și luând argint și aur și îmbrăcăminte și alte daruri mai multe, au mers cătră împăratul la Ptolemaida și află har înaintea lui.

25. Și făcea pâră asupra lui oarecarii fără de leage den jidovi,

26. Și au făcut lui împăratul precum au făcut lui și cei mai nainte de el și-l înălță pre el înaintea tuturor priatenilor lui.

27. Și întări lui vlădicia și altele câte avea mai nainte cinstite și l-au făcut pre el a povățui pre cei de frunte priateni.

28. Și să rugă Ionathan împăratului să facă Iudea fără de bir, și ceale trei diregătorii ale locurilor, și pre Samaria, și-i făgădui lui talanzi trei sute.

29. Și plăcu împăratului, și scrise lui Ionathan cărți pentru toate aceastea, scriind într’acesta chip:

30. „Împăratul Dimitrie –lui Ionathan fratelui bucurie, și limbii jidovilor!

31. Izvodul cărții care am scris lui Lasten, rudii noastre, pentru voi, scris-am și cătră voi care să știț:

32. ‘Împăratul Dimitrie –lui Lastin tatălui, să să bucure!

33. Limbii iudeilor, priatenilor noștri și carii păzescu ceale ale noastre direptăți, am ales a le face bine, pentru cea de la ei bună voie cătră noi.

34. Le-am întărit lor și hotarăle Iudei și ceale trei legi danie, și Lida și Ramathem, carele s’au adaos la Iudea de la Samaritida, și toate câte să hotărăsc cu eale; și tuturor celor ce fac jârtvă la Ierusalim, pentru ceale împărătești carele lua împăratul de la ei mai nainte pre an, den roadele pământului și den roadele pomilor,

35. Și cealealalte care ni să cad noo de acum înainte ale zeciuialelor și ale vămilor celor ce ni să cad noao, și iazerile sării, și cealea ce ni să cade cununi, toate de ajutoriu le iertăm lor.

36. Și nu să va călca nici una dentru aceastea, de acum preste toată vreamea’

37. Acum dară, nevoiți ca să faceț acestora izvod, și să să dea lui Ionathan și să să puie în muntele cel svânt, la locu însămnat“.

38. Și văzu Dimitrie împăratul că au încetat pământul înaintea lui și nimica lui nu să împoncișa, și au slobozit toate puterile lui, pre fieștecarele la locul său, afară den puterile ceale striine, carele le-au adunat de la ostroavele limbilor; și pizmuiră lui toate puterile ceale de la părinți.

39. Și Trifon era den cei de la Alexandru mai nainte, și văzu că toate puterile răpștescu asupra lui Dimitrie și mearse cătră Simalcue arapul, carele hrăniia pre Antioh, copilașul lui Alexandru,

40. Și șădea lângă el, ca să-l dea pre el lui, să-l puie împărat în locul tătâne-său. Și spuse lui câte au făcut Dimitrie, și vrajba care au cu el puterile lui, și rămase acolo zile multe.

41. Și trimise Ionathan cătră Dimitrie împăratul ca să scoață pre cei den margine den Ierusalim și pre cei den tării, pentru că era dând războiu lui Israil.

42. Și trimise Dimitrie cătră Ionathan, zicând: „Nu numai aceastea voiu face ție și limbii tale, ce cu mărire voiu mări pre tine și limba ta, de voiu nemeri vreame bună.

43. Acum dară, pre direptate vei face de-m vei trimite oameni carii îm vor ajuta, căci mi s’au ficlenit toate puterile meale“.

44. Și au trimis Ionathan lui 3000 de voinici aleș la Antiohia; și veniră cătră împăratul și să veseli împăratul de vinirea lor.

45. Și să adunară cei den cetate în mijlocul cetății, ca vro 120000 de bărbați, și vrea să omoară pre împăratul.

46. Și fugi împăratul la curte, și au apucat cei den cetate răspântiile cetății și au început a da războiu.

47. Și au chemat împăratul pre jidovi spre ajutoriu, și să adunară cătră el toți împreună și s’au râsipit în cetate.

48. Și au omorât în cetate în ziua aceaea ca vro 100000, și au ars cetatea, și au luat prăzi multe într’acea zi, și au mântuit pre împăratul.

49. Și văzură cei den cetate că au biruit de tot jidovii cetatea precum au vrut, și au slăbit cu cugetele lor și au strigat cătră împăratul, cu rugăciune zicând:

50. „Dă-ne noao direaptele, și să contenească jidovii bătând pre noi și cetatea“.

51. Și lepădară armele și făcură pace și să măriră jidovii înaintea împăratului și înaintea tuturor celor de la împărăția lui; și să întoarseră la Ierusalim având prăzi multe.

52. Și șăzu Dimitrie împăratul în scaunul împărăției și încetă pământul înaintea lui.

53. Și minți de toate câte zise și s’au înstreinat lui Ionathan și n’au răsplătit după pohtele ceale bune, carele au răsplătit lui, și-l necăjiia pre el foarte.

54. Și după aceastea să înturnă Trifon, și Antioh cu el, copilaș tinerel; și împărăți și puse stemă.

55. Și să adunară cătră el toate puterile carele au răsipit Dimitrie și deaderă războiu cătră el; și fugi și să birui.

56. Și luo Trifon fiarăle și birui de tot pre Antiohia.

57. Și scrise Antioh cel mai tânăr lui Ionathan, zicând: „Întărescu-ți ție vlădicia și pun pre tine preste ceale patru legi, ca să fii tu den priatinii împăratului“.

58. Și au trimis lui daruri de aur, și slujbă, și-i deade lui volnicie a bea cu aur și a fi cu mohorât și a avea paloș de aur.

59. Și pre Simon, fratele lui, l-au pus voivod de la laturea Tirului până la hotarăle Eghipetului.

60. Și ieși Ionathan și mergea decindea de râu și pre la cetăți și să adunară cătră el toate puterile Siriei, spre ajutoriu; și veni la Ascalon și-i ieșiră întru întimpinarea lui cei den cetate cu slavă.

61. Și să duse de acolo la Gaza și șăzu împrejurul ei și arse premprejururile ei și le prădă pre eale.

62. Și rugară cei de la Gaza pre Ionathan și deade lor direaptele; și luo pre feciorii boiarilor zăloage și-i trimise pre ei la Ierusalim, și trecu pren țară, până la Damasc.

63. Și auzi Ionathan că era boiarii lui Dimitrie la Cadis cea den Galilea, cu puteare multă, vrând să-l mute pre el den țară.

64. Și să întimpină cu ei, și pre frate-său Simon îl lăsă în țară.

65. Și să tăbărî Simon la Vethsura și bătea pre ea zile multe și o închise pre ea.

66. Și-l rugară pre el ca să ia direapte, și le deade lor; și-i scoase pre ei de acolo, și luo cetatea și puse într’însa pază.

67. Și Ionathan și tabăra lui s’au tăbărât la apa Ghenisarului și mânecară demineața la câmpul Nasorului.

68. Și iată, tabăra celor streini de fealiu întimpina pre el la câmp, și puseră oaste ascunsă asupra lui în munți, și ei îl timpinară den preajmă.

69. Și oastea cea ascunsă s’au sculat den locurile lor și au dat războiu.

70. Și fugiră cei de lângă Ionathan toți, nici unul n’au rămas dentru ei, afară de Matathia al lui Avesalom și Iuda al lui Halfi, căpeteniile oștii puterilor.

71. Și rupse Ionathan hainele lui și puse pământ pre capul lui și să rugă.

72. Și să întoarse cătră ei cu războiu și înfrânse pre ei și fugiră.

73. Și văzură cei ce fugiia de la el și să întoarseră cătră el; și goniia cu el până la Cadis, până la tabăra lor, și s’au tăbărât acolo.

74. Și au căzut den cei streini de fealiu, în ziua aceaea, ca vro 3000 de bărbați și să întoarse Ionathan la Ierusalim.

CAP 12

Legătura cea înnoită a lui Ionathan cu romanii și spartanii. Trifon omoară cu vicleșug pre Ionathan.

1. Și văzu Ionathan că vreamea îi pristăneaște și alease bărbați și trimise la Râm să întărească și să înnoiască cătră ei prieteșug.

2. Și la spartani și alte locuri au trimis cărți ca aceastea.

3. Și mearseră la Râm și întrară la sfat și zisără: „Ionathan arhiereul și limba jidovilor au trimis pre noi să înnoim prieteșugul la ei și ajutoriul, ca și mai nainte“.

4. Și deaderă cărți lor cătră ei pre alocurea, ca să-i petreacă pre ei la pământul Iudii cu pace.

5. Și acesta e izvodul cărților cărora au scris Ionathan spartanilor:

6. „Ionathan arhiereul și bătrânimea limbii și preoții și celalalt norod al jidovilor –la spartanii frați, să să bucure!

7. De vreame ce mai nainte s’au trimis cărți cătră Onia arhiereul, de la Darie, cel ce împărățeaște întru voi, că sânteți frații noștri, precum iaste scris izvodul,

8. Și au priimit Onia pre bărbatul cel trimis cu cinste și au luat cărțile întru carele să arăta pentru ajutoriu și pentru prieteșug.

9. Și noi dară, nelipsiți de aceastea fiind, mângâiare având cărțile ceale sfinte, care sânt în mânule noastre,

10. Ne-am ispitit a trimite cea cătră voi frăție și prieteșug a ’nnoi, ca să nu ne înstreinăm de cătră voi, pentru că multe vremi au trecut de când ați trimis cătră noi.

11. Noi dară în toată vreamea neîncetat, și la sărbători, și la cealealalte cuviitoare zile, vă pomenim pre voi [la] preste carele aducem jârtve și la rugi, precum să cade și să cuvine să pomenim pre frați,

12. Și ne veselim spre mărirea voastră.

13. Și pre noi ne-au încunjurat multe scârbe, și războaie multe, și ne-au dat războiu noao împărații cei demprejurul nostru.

14. Și nu vream dară să vă dodeim pre voi și pre ceialalți ajutori și priateni ai noștri întru războaiele aceastea,

15. Pentru că avem cel de la ceriu ajutoriu ajutorind noao și ne-am mântuit de cătră vrăjmașii noștri și s’au plecat vrăjmașii noștri.

16. Ales-am dară pre Numiniu al lui Antioh și pre Andepatru al lui Iasson, și am trimis cătră râmleani să înnoim cel cătră noi prieteșug și ajutoriul cel mai den nainte.

17. Și am poruncit dară lor și cătră voi să vie, și să să închine voao și să vă dea voao ceale de la noi cărți pentru noirea și frăția noastră.

18. Și acum bine veț face, răspunzind noao cătră aceastea“.

19. Și acesta e izvodul cărților carele au trimis Oniaris:

20. „Împăratul spartanilor –lui Onia, preotului celui mare, să să bucure!

21. Aflatu-s’au în scrisoare pentru spartani și pentru jidovi cum sânt frați și cum sânt den neamul lui Avraam.

22. Și acum, de când am cunoscut aceastea, bine veți face scriind noao pentru pacea voastră.

23. Și noi răspundem cu scrisoarea voao, dobitoacele voastre și avearea voastră ale noastre sânt, și ceale ale noastre ale voastre sânt; poruncim dară ca să vă vestească voao ca aceastea“.

24. Și auzi Ionathan că s’au întorsu boiarii lui Dimitrie cu puteare multă decât mai nainte, ca să dea războiu cătră el.

25. Și să sculă de la Ierusalim și să întimpină cu ei la țara Amathitei, pentru că n’au dat lor îngăduială să calce în țara lui.

26. Și au trimis iscoade la tabăra lui și s’au întorsu și au vestit lui că așa să rânduiescu, să cază preste ei noaptea.

27. Și deaca apuse soarele, porunci Ionathan celor de lângă el a priveghea și să fie asupra armelor și să să gătească de războiu toată noaptea; și scoase strajă înainte împrejurul taberii.

28. Și auziră nepriatenii că s’au gătit Ionathan și cei de lângă el de războiu și să temură și să întristară cu inima lor; și au ars focuri în tabăra lor.

29. Și Ionathan și cei de la el n’au știut până dimeneața, pentru că ei vedea focurile arzând.

30. Și goni Ionathan denapoia lor, și nu i-au apucat pre ei, pentru că au fost trecut râul Elefterului.

31. Și să abătu Ionathan spre arapii ceia ce să cheamă zavedii și lovi pre ei și luo prăzile lor.

32. Și purcegând, veni la Damasc și îmblă în toată țara.

33. Și Simon ieși și îmblă până la Ascalon și la ceale de aproape cetăți, și să abătu la Iopa și o apucă mai nainte pre ea,

34. Pentru că auzi că vor să dea cetatea celor de la Dimitrie; și puse acolo pază ca să o păzască pre ea.

35. Și să întoarse Ionathan și adună pre cei bătrâni ai norodului și să sfătui cu ei ca să zidească tării în Iudea

36. Și să înalțe zidurile Ierusalimului și să înalțe înălțime mare în mijlocul margenii și al cetății, ca să o osebească pre ea de cătră cetate, ca să fie ea osebită, ca nici să cumpere, nici să vânză.

37. Și să adunară a zidi cetatea, și căzu zidul pârâului celui de cătră Apiliot; și tocmiră ceale ce să cheamă Hafenatha.

38. Și Simon au zidit pre Adida, la Sefila, și au întărit uși și zăvoară.

39. Și cercă Trifon să împărățască Asia și să puie stema și să-ș tinză mâna preste Antioh împăratul.

40. Și să sfii, ca nu cândai nu-l va lăsa pre el Ionathan și ca nu cândai va da războiu cătră el; și cerca prileju ca să prinză pre Ionathan, ca să-l piarză pre el. Și sculându-se, veni la Vethsan.

41. Și ieși Ionathan întru timpinarea lui cu 40000 de bărbați aleși spre rânduială și veni la Vathsan.

42. Și văzu Trifon că au venit cu puteare multă și a tinde mânile asupra lui să temu.

43. Și l-au priimit pre el cu mărire, și l-au împreetenit pre el cu toți priatenii lui, și i-au dat lui dări, și porunci priatenilor lui și puterilor lui să asculte de el ca și de dânsul.

44. Și zise lui Ionathan: „Pentru ce ai ostenit tot norodul acesta, nefiind între noi războiu?

45. Și acum, trimite pre ei la casele lor și aleage ție bărbați puțini carii vor fi împreună cu tine și vino cu mine la Ptolemaida și-ț voiu da ție pre dânsa și cealealalte întăriri, și puterile cealealalte, și pre toți cei ce sânt preste trebi; și întorcându-mă, mă voiu duce înapoi, că pentru aceasta am venit“.

46. Și încrezându-se lui, au făcut cum au zis; și trimise puterile și mearseră la pământul Iudii.

47. Și lăsă cu el bărbați 3000, dentru carii 2000 au lăsat în Galileea și 1000 au mers cu el împreună.

48. Și deaca au întrat Ionathan la Ptolemaida, au închis ptolemaianii porțile și prinseră pre el, și pre toț ceia ce au întrat împreună cu el i-au omorât cu sabia.

49. Și au trimis Trifon puteri și călărime la Galilea și la câmpul cel mare, ca să piarză pre toți ceia de la Ionathan.

50. Și aflară că s’au prins Ionathan și au pierit și cei ce era cu el și să mângâiară pre sine și mergea înturnându-se, gata fiind de războiu.

51. Și văzură ceia ce goniia că pentru sufletul lor sânt a să bate și să întoarseră.

52. Și veniră toți cu pace la pământul Iudii și plânseră pre Ionathan și pre cei ce era cu el și să temură foarte și jeliră tot Israilul jale mare.

53. Și cercară toate limbile ceale de premprejurul lor ca să-i surpe pre ei, pentru că ziseră:

54. „N’au căpetenie și ajutoriu, acum dară să-i batem pre ei și să râdicăm den oameni pomenirea lor“.

CAP 13

Murind Ionathan a rămas în locul său Simon, și acesta războindu-se împotriva lui Trifon, a biruit și a curățit cetatea Ierusalimului.

1. Și auzi Simon că au adunat Trifon puteare multă ca să vie la pământul Iudii și ca să-l surpe pre el.

2. Și văzu nărodul că iaste plin de frică și plin de teamere, și să sui la Ierusalim și adună nărodul.

3. Și mângâia pre ei și zise lor: „Voi știț câte eu și frații miei și casa tătâne-mieu am făcut pentru legi și pentru svinte, și războaiele și nevoile care am văzut.

4. Pentru aceasta au pierit frații miei toți, pentru Israil, și rămaș eu sângur.

5. Și acum, să nu dea Dumnezeu ca să-m cruț eu sufletul în toată vreamea necazului, pentru că nu sânt mai bun decât frații miei,

6. Însă voiu izbândi pentru leagea mea și pentru ceale svinte, și pentru muieri și fiii noștri, căci s’au adunat toate limbile să ne surpe pre noi, pentru vrăjmășia“.

7. Și s’au învitat duhul nărodului îndată ce au auzit cuvintele aceastea și răspunseră cu glas mare, zicând:

8. „Tu ești noao povățuitoriu în locul Iudii și Ionathan, fratelui tău.

9. Bate războiul nostru, și toate, oricâte vei zice noao, vom face“.

10. Și adună toți bărbații cei de războiu și grăbi a săvârși zidurile Ierusalimului și-l întări pre el premprejur.

11. Și au trimis pre Ionathan al lui Avesalom, și cu dânsul puteare destulă, la Ioppa și au scos pre cei ce era acolo și au rămas acolo într’însa.

12. Și s’au sculat Trifon de la Ptolemaida, cu puteare multă, să între la pământul Iudii; și Ionathan era împreună cu el la pază.

13. Și Simon s’au tăbărât la Adidus, despre fața câmpului.

14. Și înțelease Trifon că s’au sculat Simon în locul lui Ionathan, fratelui său, și cum va să dea cu el războiu, și cătră el au trimis soli zicând:

15. „Pentru argintul ce era datoriu Ionathan, fratele tău, la treaba împărătească, pentru trebile care au avut, îl ținem pre el.

16. Și acum trimite 100 de talanzi de argint și pre doi den fiii lui, zăloage, ca nu cândai, slobozându-se, să va vicleni cătră noi, și-l vom lăsa pre el“.

17. Și cunoscu Simon că cu vicleșug grăiescu cătră el, și trimise argintul și copilașii, ca nu cândai să rădice vrajbă mare cătră nărod, zicând:

18. „Căci nu i-am trimis lui argintul și copilașii, au pierit“.

19. Și au trimis copilașii și cei 100 de talanzi; și au mințit și n’au slobozit pre Ionathan.

20. Și după aceaea veni Trifon ca să calce în țară și să o surpe pre ea, și încungiură calea cea despre Adora; și Simon și tabăra lui mergea în preajma lui, la tot locul, oriunde mergea.

21. Iară cei den margine trimitea spre Trifon soli, sârguind pre el ca să vie cătră ei pren pustiiu și să le trimiță lor hrană.

22. Și găti Trifon toată călărimea lui să vie în noaptea aceaea, și era zăpadă multă foarte și n’au venit, pentru zăpadă, și să sculă și veni la Galaadita.

23. Și deaca să apropie la Vascama, au omorât pre Ionathan; și să îngropă acolo.

24. Și să înturnă Trifon și să duse la pământul lui.

25. Și au trimis Simon și au luat oasele lui Ionathan, fratelui lui, și l-au îngropat pre el în Modin, cetatea părinților lui.

26. Și l-au plâns pre el tot Israilul plângere mare și l-au jelit pre el zile multe.

27. Și au zidit Simon preste mormântul tatălui lui și al fraților lui, și-l înălță pre el cu vedearea, cu piatră cioplită, pre denainte și dendărăt.

28. Și au pus preste eale șapte turnuri, unul în preajma unuia; tatălui, și maicei, și celor patru frați.

29. Și acestora le-au făcut meșterșuguri, puind împrejur stâlpi mari, și au făcut preste stâlpi toată armarea, spre nume veacinic, și lângă arme corăbii cioplite, ca să să vază de cătră toți ceia ce îmblă pre mare.

30. Acesta e mormântul carea au făcut în Modin, până în ziua aceasta.

31. Iară Trifon umbla cu vicleșug cu Antioh, împăratul cel tânăr, și-l omorî pre el.

32. Și împărăți în locul lui și au pus stema Asiei și au făcut rană mare pre pământ.

33. Și au zidit Simon întăriturile Iudii și au zidit împrejur turnuri nalte și cu ziduri mari, și turnuri și porți și zăvoară, și au pus bucate întru întărire.

34. Și alease Simon bărbați și trimise cătră Dimitrie împăratul ca să facă iertare țării, căci toate faptele lui Trifon era jahuri.

35. Și au trimis la el Dimitrie împăratul, după cuvintele aceastea, și au răspuns lui și au scris lui carte ca aceasta:

36. „Împăratul Dimitrie –la Simon arhiereul și priatinul împăraților și la cei bătrâni și la limba jidovască, să să bucure!

37. Coroana cea de aur și lanțul, carele aț trimis, împodobitu-ne-am și gata sântem a face pace mare și a scrie celor ce-s preste trebi ca să vă lase voao lăsări.

38. Și câte am pus cătră voi, stau; și întăririle carele aț zidit, fie-vă voao.

39. Și iertăm necunoștințele și greșalele până în ziua de astăzi; și cununa carea erați datori și ce altă să vămuia în Ierusalim, să nu să mai vămuiască.

40. Și carii vor fi iscusiț dentru voi, să să scrie la cei de lângă noi; să să scrie, și să să facă în mijlocul nostru pace“.

41. În anul 170, să râdică jugul limbilor de la Israil.

42. Și au început nărodul lui Israil a scrie în scrisori și adunări: „În anul dentâiu, pre vreamea lui Simon, arhiereului celui mare, și voivodul și povățuitoriul jidovilor,

43. În zilele acealea s’au tăbărât asupra Gazei și au încungiurat pre ea cu tabere și au făcut meșteșuguri de luarea cetății; și să apropie la cetate și lovi un turn și-l luo.

44. Și cei ce era într’aceale meșteșuguri săriră în cetate și să făcu pornire mare în cetate.

45. Și să suiră cei den cetate cu muierile și cu feciorii pre zid, rumpându-ș hainele lor, și strigară cu glas mare, rugând pre Simon să le dea lor direaptele, și ziseră:

46. ‘Să nu ne faci noao după răutățile noastre, ce după mila ta’.

47. Și să tocmi Simon cu ei și nu-i bătu pre ei, și-i scoase pre ei den cetate și curăți casele întru carele era idolii și așa întră într’însa, lăudând și binecuvântând.

48. Și scoase dentr’însa toată necurăția, și așăză acolo oameni carii fac leagea, și o întări pre ea și-ș zidi lui într’însa lăcaș.

49. Iară cei den margine den Ierusalim să opriia a ieși și a întra în țară și a cumpăra și a vinde, și flămânziră foarte și pieriră dentru ei bogați de foame.

50. Și strigară cătră Simon să ia direapte și le deade lor; și scoase pre cei de acolo și au curățit marginea de pângăriciuni.

51. Și întră la ea în 23 ale lunii a doua, în anul 171, cu laudă, și cu stâlpări, și cu copuze, și cu țimbale, și cu alăute, și cu laude și cu cântări, căci s’au zdrobit vrăjmași mari den Israil.

52. Și puse pre an ca să ție ziua aceasta cu veselie.

53. Și au întărit măgura besearicii cea de lângă margine și lăcuia acolo el și cei de lângă el.

54. Și văzu Simon pre Ioan, feciorul lui, că iaste om deplin și l-au pus pre el povățuitoriu puterilor, tuturor, și lăcuia la Gazaris.

CAP 14

Arsachis împăratul perșilor biruind pre Dimitrie, aduce liniște țărilor. Simon cucereaște Ioppa, Gaza și Ierusalimul, mărind hotarele neamului său.

1. Și în anul 172, adunat-au Dimitrie împăratul puterile lui și să duse la Midia, ca să-ș tragă lui ajutoriu pentru ca să bată pre Trifon.

2. Și auzi Arsachis, împăratul Midiei și Persidei, că au venit Dimitrie la hotarul lui și au trimis pre unul den boiarii lui să-l prinză pre el viu.

3. Și mearse și lovi tabăra lui Dimitrie și-l prinse pre el și-l aduse pre el cătră Arsacu și-l puse pre el la pază.

4. Și încetă pământul, toate zilele lui Simon; și au cercat bunătăți limbii lui, și le plăcu lor biruința lui și mărirea lui, toate zilele.

5. Și cu toată mărirea lui luo pre Ioppa în loc de vad și făcu întrare ostroavelor mării.

6. Și au lărgit hotarăle limbii lui și au biruit țara.

7. Și au adunat robime multă și au domnit Gazaronul și Vethsuronul și marginea și au scos necurățiile dentr’însa și nu era cel ce să stea împotrivă lui.

8. Și era lucrând pământul lor cu pace și pământul da roadele lui și leamnele câmpilor rodul lor.

9. Bătrânii în ulițe șădea, toți pentru bunătăți vorbiia de obște, și tinerii s’au îmbrăcat cu mărire și cu veșminte de războiu.

10. Cetăților au dat bucate și le-au rânduit pre eale cu vase de întărire, cât s’au numit numele mărirei lui până la marginea pământului.

11. Făcut-au pacea pre pământ și să veseli Israil cu veselie mare.

12. Și au șezut fieștecarele suptu via lui și smochinul lui și nu era cel ce să spare pre ei.

13. Și să sfârși cel ce-i bătea pre ei pre pământ și împărații să surpară în zilele acealea.

14. Și au întărit pre toți smeriții norodului lui, leagea cercă, și rădică pre tot cel fără de leage și viclean.

15. Sfintele le mări și înmulți vasele sfintelor.

16. Și auziră la Râmu că au murit Ionathan, și până la Spartis s’au auzit, și să mâhniră foarte.

17. Și auzi că Simon, fratele lui, s’au făcut în locul lui arhiereu și biruiaște țara și războaiele celor ce sânt într’însa.

18. Scrisără cătră el cu table de aramă, ca să înnoiască cătră el prieteșug și ajutoriul carele au întărit cătră Iuda și Ionathan, frații lui.

19. Și să cetiră înaintea adunării în Ierusalim.

20. Și acesta e izvodul cărților cărora au trimis spartanii: „Boiarii spartanilor și cetatea –lui Simon, preotului celui mare, și bătrânilor și preoților și la celalalt norod al jidovilor, frați, să să bucure!

21. Solii carii s’au trimis cătră norodul nostru vestitu-ne-au noao pentru mărirea voastră și cinstea, și ne-am veselit spre venirea lor.

22. Și am scris ceale zise de cătră ei în sfaturile norodului așa: ‘Numiniu al lui Antioh și Andipatru al lui Iason, solii jidovilor, au venit cătră noi, înnoindu cel cătră noi prieteșug.

23. Și plăcu norodului a priimi oamenii cu mărire și a pune izvodul cuvintelor lor în cărțile ceale arătate la norod, ca să aibă pomenire norodul spartanilor. Și izvodul acesta au scris la Simon arhiereul’“.

24. După aceastea au trimis Simon pre Numineu la Râmu, având pavăză mare de aur, cumpăna trăsurii ei da 1000 de mnas, ca să întărească cătră ei ajutoriul.

25. Și deaca auzi norodul cuvintele aceastea, zisără: „Ce har vom răsplăti lui Simon și fiilor lui?

26. Pentru că întări el, și frații lui, și casa tătâne-său, și au bătut pre vrăjmașii lui Israil de la ei și au întărit lui volnicie“. Și au scris pre table de aramă și au pus în stâlpi în munții Sionului.

27. Și acesta e izvodul cărții: „În 18 ale lui elul, în anul 172, și acesta e al treilea an pre vreamea lui Simon arhiereul, în saramel,

28. La adunare mare de preoți și de norod și de boiarii limbii și celor mai bătrâni ai țării, arătat-am voao: De vreame ce de multe ori s’au făcut războaie în țară,

29. Și Simon, feciorul lui Matathiu, feciorul feciorilor lui Iariv, și frații lui dat-au pre sine primejdiei și au stătut împrotiva celor vrăjmași ai limbilor, pentru ca să stea sfintele lor și leagea, și cu mărire mare au mărit limba lor.

30. Și au adunat Ionathan limba lor și să făcu lor arhiereu și să adaose cătră norodul lui.

31. Și au vrut vrăjmașii lor să calce în țara lor, ca să le surpe țara lor și să tinză mânile preste ceale sfinte ale lor.

32. Atuncea s’au sculat Simon și au dat războiu pentru limba lui, și au cheltuit bani mulți dentru ai lui, și deade arme bărbaților puterii limbii lui, și le deade lor lefi,

33. Și întări cetățile Iudii, și pre Vethsura, ceaea de la hotarăle Iudii, unde era armele vrăjmașilor mai nainte, și au pus acolo pază bărbați jidovi.

34. Și pre Ioppa au întărit, cea de la mare, și pre Gazara, cea de la hotarăle Azotului, întru carea lăcuia vrăjmașii mai nainte acolo, și au lăcuit acolo jidovi și câte le era de treabă spre isprăvirea acestora au pus într’însele.

35. Și văzu norodul credința lui Simon și mărirea carea au sfătuit să facă limbii lui, și au pus pre el povățuitoriu lor și arhiereu, pentru că el au făcut toate aceastea, și direptatea și credința carea au păzit limbii lui și au cercat în tot chipul a înălța norodul lui.

36. Și în zilele lui s’au sporit în mânile lui ca să să rădice limbile den țara lor și pre cei den cetatea lui David, cei den Ierusalim, carii ș’au făcut lor margine den carea ieșiia și pângăriia împrejurul sfintelor și făcea rană mare cu necurăție;

37. Și au lăcuit într’însa bărbați jidovi și au întărit pre ea spre întemeiarea țării și a cetății și au înălțat zidurile Ierusalimului.

38. Și împăratul Dimitrie au întărit lui vlădicia.

39. După aceastea și l-au făcut pre el dentru priatenii lui și au mărit pre el cu slavă mare,

40. Pentru că s’au auzit că să cheamă de cătră râmleani jidovii priateni și ajutori și cum au întimpinat pre cei bătrâni ai lui Simon cu cinste,

41. Și căci au voit jidovii și preoții ca să fie Simon povățuitoriu și arhiereu în veac, până a să râdica proroc credincios,

42. Și să fie preste ei voivozi și ca să-i fie lui grijă pentru ceale sfinte, să-i puie pre ei spre lucrurile lor și preste țară și preste arme și preste întăriri,

43. Și ca să aibă grijă el pentru ceale sfinte și ca să să asculte de toți și ca să să scrie pre numele lui toate scrisorile în țară și ca să să îmbrace cu mohorât și să poarte cu aur.

44. Și nu va fi slobod nimeni den norod și den preoți să calce ceva dentr’aceastea și să stea împotrivă la ceale ce se vor grăi de el și ca să râdice adunare în țară, afară de el, și a să îmbrăca mohorât și a să încinge cu armă de aur.

45. Iară carele va face afară dentr’aceastea sau va călca cevaș dentr’aceastea, vinovat va fi“.

46. Și plăcu la tot norodul să așaze pre Simon și să facă după cuvintele aceastea.

47. Și au primit Simon și voi a fi arhiereu și a fi voivod și biruitoriu limbii jidovilor și preoților și a purta grija tuturor. Și scrisoarea aceasta au zis să o puie în table de aramă

48. Și să le puie pre eale în curtea sfintelor, în loc ales, și izvoadele lor să le puie la visterie pentru ca să o aibă Simon și fiii lui.

CAP 15

Împrietenindu-se Simon cu Antioh feciorul lui Dimitrie și cu romanii, curând să strică priatenia lor.

1. Și au trimis Antioh, feciorul lui Dimitrie împăratul, cărți de la ostroavele mării lui Simon preotul și biruitoriul limbii jidovilor și la toată limba.

2. Și era cuprinzând într’acesta chip: „Împăratul Antioh –lui Simon, preotului celui mare și biruitoriului limbii și limbii jidovilor, să să bucure!

3. De vreame ce oameni vrăjmași au biruit împărăția părinților noștri,

4. Și voiu să mă apuc de împărăție, ca să o așezu pre ea precum era mai nainte; și am adunat streini, mulțime de puteri, și am făcut corabii de războiu, și voiu să ies în țară ca să cert pre ceia ce au stricat țara noastră și pre cei ce au pustiit cetăți multe la împărăție.

5. Acum dară, întăresc ție toate luorile carele au lăsat ție cei mai denainte de mine împărați și câte alte dări au lăsat ție;

6. Și ț’am poruncit ție să faci chip al tău bani țării tale,

7. Și Ierusalimul și sfintele să fie slobode; și toate armele câte ai lucrat și întăririle ce ai zidit, carele biruiești, rămâie ție;

8. Și toată datoria împărătească și cealea ce vor fi împărătești, de acum și în tot veacul, să să lase ție.

9. Și deaca vom așăza împărăția noastră, te voiu mări pre tine și pre limba ta și beseareca cu mărire mare, cât să fie mărirea voastră arătată în tot pământul“.

10. În anul 174, au ieșit Antioh la pământul părinților lui; și să adunară cătră el toate puterile, cât puțini era ceia ce au rămas cu Trifon.

11. Și l-au gonit pre el Anthioh împăratul, și au venit fugind la Dora cea de la mare,

12. Pentru că au văzut că s’au adunat preste el răutățile și-l lăsară pre el puterile.

13. Și să tăbărî Antioh asupra Dorii, și cu el 120000 de bărbați de războiu și 8000 de călărime,

14. Și încungiură cetatea, și corăbiile despre mare loviră, și da strânsoare cetății și de pe uscat și de pe mare, și n’au lăsat pe nimeni să între sau să iasă.

15. Și veni Numinie și cei ce fusease cu el la Râm, având cărți la împărați și la țări, întru carele să scriia aceastea:

16. „Lichios, ipatul râmleanilor, lui Potolomeu împăratul, să să bucure!

17. Bătrânii jidovilor au venit cătră noi, priateni noao și ajutori, înnoind cel de ’nceput prieteșug și ajutoriu, trimiș de Simon arhiereul și de nărodul jidovilor.

18. Și au adus pavăză de aur de 1000 de mnas.

19. Plăcutu-s’au dară noao a scrie împăraților și țărilor ca să nu le cearce lor răutăț și să nu-i bată pre ei și cetățile lor, și țara lor, și ca să nu ajutorească celor ce dau războiu lor.

20. Și s’au părut noao a priimi pavăza de la ei.

21. Deci de vor fi fugit niscari oameni făcători de reale den țara lor cătră voi, să-i daț pre ei lui Simon arhiereului, ca să izbândească întru ei, după leagea lor“.

22. Și ca aceastea au scris lui Dimitrie împăratul, și lui Attal, și lui Arath,

23. Și lui Arsac, și la toate țările, și lui Sampsac, și la spartani, și la Dilo, și la Mindon, și la Sichiona, și la Cariia, și la Samo, și la Pamfilia, și la Lichia, și la Alicarnason, și la Rodos, și la Vasilida, și la Co, și la Sidi, și la Gortina, și la Cnidon, și la Chipros, și la Chirini.

24. Și izvodul lor au scris la Simon arhieriul.

25. Și Antioh împăratul s’au tăbărât asupra Dorii, întru a doua zi, apropiindu pururea mânile la ea și meșterșuguri făcând, și închise pre Trifon a nu întra și a nu ieși.

26. Și au trimis lui Simon 2000 de bărbați aleși, să-i ajutorească lui, și argintul și aur și vase destule.

27. Și nu vrea să le priimască, ce defăimă toate câte au tocmit cu el mai nainte și să înstriina de cătră el.

28. Și au trimis cătră el pre Athinovie, unul den priatenii lui, vorovind cu el zicând: „Voi biruiți Ioppa și Gadaron și marginea cea den Ierusalim, cetatea împărăției meale.

29. Hotarăle lor le-aț pustiit și ați făcut rană mare pre pământ și aț stăpânit locuri multe întru împărăția mea.

30. Acum dară, daț cetățile carele aț luat și birurile locurilor cărora aț domnit, afară den hotarăle ceale de afară, den Iudea.

31. Iară de nu, daț pentru eale 500 de talanzi de argint, și pentru stricăciunea carea aț stricat și pentru birurile locurilor –alți 500 de talanzi; iară de nu, viind, vom da războiu voao“.

32. Și veni Athinovie, priatinul împăratului, la Ierusalim și văzu mărirea lui Simon și păhărnicie de aur, cu vase de aur și de argint, și dvoreală destulă, și să minuna; și spuse lui cuvintele împăratului.

33. Și răspunzând Simon, zise lui: „Nici pământul striinilor am luat, nici pe striini am biruit, ce moștenirea părinților noștri; iară de vrăjmașii noștri, într’o vreame, fără judecată s’au biruit;

34. Și noi, vreame având, ne ținem de moștenirea părinților noștri.

35. Și pentru Ioppa și Gazaron, carele ceri, aceastea făcea întru nărod rană mare, în țara noastră. Pentru aceastea vom da talanzi 100“. Și nu-i răspunse lui Athenovie cuvânt,

36. Și să întoarse cu mânie cătră împăratul și-i spuse lui cuvintele aceastea și mărirea lui Simon și toate câte au văzut. Și să scârbi împăratul cu urgie mare.

37. Iară Trifon, întrând în corabie, au fugit la Orthosiada.

38. Și au pus împăratul pre Chindeveu în loc de voivod în marginea mării, și puteri pedestri și călări i-au dat lui.

39. Și au poruncit lui să să tăbărască cătră fața Iudii; și porunci lui să zidească Chedronul și să întărească porțile, pentru ca să bată pre nărod. Și împăratul goniia pre Trifon.

40. Și veni Chindeveu la Iamnia și începu a dodei nărodul și a călca la Iudea și a robi pre nărod și a ucide. Și zidi pre Chedron

41. Și rândui acolo călăraș și puteri, pentru ca ieșind, să închiză căile Iudii, în ce chip au poruncit lui împăratul.

CAP 16

Simon și doi feciori ai lui sânt omorâți cu vicleșug, și îi urmează Ioan fiul lui, care multe războaie și vitejii a făcut.

1. Și să sui Ioan de la Gazara și povesti lui Simon, tatălui lui, ceale ce au făcut Chendiveu.

2. Și chemă Simon pre cei 2 fii ai lui cei mai mari, pre Iuda și pre Ioan, și zise lor: „Eu și frații miei și casa tătâne-mieu am bătut pre vrăjmașii lui Israil, den tinereațe până în ziua de astăzi, și să spori în mâinile noastre a mântui pre Israil de multe ori.

3. Și acum îmbătrâniiu, și voi, cu mila, destui sânteț întru ani; fiț în locul mieu și în locul fratelui mieu și, ieșind, bateți-vă pentru limba noastră și cel den ceriu ajutoriu fie cu voi“.

4. Și au ales den țară 20000 de bărbați războinici și călăreți și au mers asupra lui Chendeveu. Și dormiră la Modin.

5. Și sculându-se dimineața, mergea la câmp și, iată, puteare multă întru timpinarea lor, pedeastră și călări; și era pârâu între dânșii.

6. Și să tăbărî el de cătră fața lor, și norodul lui. Și văzu pre nărod temându-se a treace pârâul, și trecu întâiu; și văzură pre el bărbații și trecură după el.

7. Și împărți nărodul și pre călăreți în mijlocul pedestrilor; și călărimea vrăjmașilor era multă foarte.

8. Și trâmbițară cu trâmbițele și să înfrânse Chendeveu și tabăra lui și căzură dentru ei răniț mulți, și ceia ce au rămas au fugit la întărire.

9. Atuncea s’au rănit Iuda, fratele lui Ioan, și Ioan goni pre ei până au venit la Chedron, carele au zidit.

10. Și au fugit până la turnurile ceale den țarina Azotului; și arse pre ea cu foc și căzură dentru ei ca vro 2000 de bărbați. Și să înturnă la pământul Iudei cu pace.

11. Și Ptolomeu al lui Avuv era pus voivod la câmpul Ierihonului și avu argint și aur mult,

12. Pentru că era ginere arhiereului.

13. Și să înălță inima lui și vru să biruiască de tot țara; și să sfătuia cu vicleșug asupra lui Simon și a fiilor lui, să-i râdice pre ei.

14. Și Simon era cercând cetățile ceale den țară și grijind de socotința lor. Și să pogorî la Iereho, el, și Matathia, și Iuda, fiii lui, în anul 177, în luna a 11, aceasta e luna lui savvat.

15. Și au priimit pre ei feciorul lui Avuv cu vicleșug la pălăncuța ceaea ce să chema Docos, care o au zidit, și au făcut lor ospăț mare. Și ascunse acolo bărbați,

16. Și când s’au îmbătat Simon și fiii lui, s’au sculat Ptolomeu și cei de lângă el și au luat armele lor și întrară asupra lui Simon la ospăț și omorâră pre el și pre cei doi fii ai lui și o samă den slugile lui.

17. Și făcu defăimare mare și răsplăti reale pentru bune.

18. Și au scris aceastea Ptolomeu și au trimis la împăratul, ca să-i trimiță lui puteare spre ajutoriu și să dea lui țara lor și cetățile.

19. Și au trimis pre alții la Gazar să râdice pre Ioan; și celor preste mii au trimis cărți să meargă cătră el, ca să dea lor argint și aur și dări.

20. Și pre alții i-au trimis să apuce Ierusalimul și măgura besearecii.

21. Și alergând oarecine, vesti lui Ioan la Gazara că au pierit tatăl lui și frații lui, și cum: „Au trimis să te omoară și pre tine“.

22. Și auzind, să spământă foarte și prinse pre bărbații ceia ce au venit să-l piarză pre el și-i omorî pre ei, pentru că au cunoscut că cerca pre el să-l omoară.

23. Și cealealalte cuvinte ale lui Ioan și războaiele lui și vitejiile lui carele au vitejit și zidirea zidurilor care au zidit și lucrurile lui,

24. Iată, aceastea s’au scris în Cartea zilelor vlădiciei lui, după ce s’au făcut arhiereu după tatăl lui.

▲ Începutul paginii.