care s’au tălmăcit dupre limba elinească spre înțeleagerea limbii rumănești cu porunca preabunului creștin și luminatului domn
IOAN ȘĂRBAN CANTACOZINO BASARABĂ VOIEVODĂ
și cu îndemnarea dumnealui
COSTANDIN BRĂNCOVEANUL, MARELE LOGOFĂT,
nepot de sor al măriei sale, carele, după prestăvirea acestui mai sus pomenit domnu, putearnicul Dumnezău, den aleagerea a toatei Țări Rumânești, pre dumnealui l-au coronat cu domnia și stăpânirea a toată Țara Unglovlahiei și întru zilele măriei sale s’au săvârșit acest dumnezăiesc lucru, carele și toată cheltuiala cea de săvârșit o au rădicat.
Tipăritu-s’au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vreamea păstoriei preasfințitului părinte chir Teodosie, mitropolitul țării și exarhu laturilor.
Și pentru cea de obște priință s’au dăruit neamului rumânesc, la anul de la facerea lumii 7197, iară de la spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvri în 10 zile.
