Balcic (Ion Pillat, 1940)/Cina cu pești

 

În sfeșnice lumini de ceară
Cum tremurau cu roșii dungi,
Pe mare luna’ntinse iară
Năvod de-argint cu fire lungi.

Ne-aduse’n talgere pe masă,
Cu ochi brumând talaz străbun,
Veniți din verdea lui mătasă:
Lufar, guvidii și barbun.

Priveam uimiți cum odihnește
Lumina sfântă peste ei,
Cum lumii noastre îi răpește,
De taina mării tot mai grei.