Balcic (Ion Pillat, 1940)/Balcic lunar

 

Am regăsit fântâna,
Turcoaicele cu vase de aramă,
Asinii biblici,
Lumina serii
Și umbra care-așteaptă luna.
Fântâna șopotea încet.

Am regăsit cetatea
Smochinilor și-a pietrii,
Cu ziduri peste ziduri dărâmate,
Cu râpe albe și mai vechi,
Cu marea mai bătrână decât toate.
Fântâna șopotea încet.

Cu suflet greu, pe-o piatră grea,
Am stat în drum.
Am stat s’aud o apă din pământ,
Ce cântă lin și piere liniștit
Cu umbra trecătorului pe drum.
Fântâna șopotea încet.

O pasăre veni să bea
Cu zborul alb din apa lunii.
Argint neroditor pe dealul sterp,
Argint pustiu pe mări pustii,
Și eu pe piatra vremii.
Fântâna șopotea încet.