Aquarele/Necredincioasa

 

NECREDINCIOASA

Cu trup înalt și mlădios, subțire
Ca un salcîm crescut abĭa de-o vară,
Ea pare că sosește dintr’o țară
Intrevăzută în închipuire…

C’un gest te farmecă de ’nfiorare.
Sau de te-atinge cu matasa rochiĭ,
Sau de-o zărești zîmbind, sau de-ĭ vezĭ ochiĭ
Primejdioșĭ ca nopțile pe mare…

O! glasul eĭ!—acorduri de cuvinte,—
Blajin, duios, ca plînsul unor strune,—
Eu îl ascult și’l cred, orĭ-ce mĭ-ar spune,
Cum cred bătrîniĭ ’n cărțile lor sfinte…

Adese-orĭ mă ceartă, dar știu bine
Maĭ dulce ’n urmă o să mă desmĭerde;
Și sufletu-mĭ în sufletu-ĭ se pĭerde,
Precum o rază ’n zările senine…

Ce’mĭ pasă dacă e necredincioasă!…
Urască-mă sau uĭte-mă… tot una…
Ea m’a iubit,—păstrîndu-șĭ tot-de-auna
Virtutea eĭ: să fie ’n vecĭ frumoasă…