Aquarele/Bătrînul artist

 

BĂTRÎNUL ARTIST

„Să’mĭ cînțĭ, să’mĭ cînțĭ un cîntec trist,
„Să stingĭ din sufletu-mĭ pojarul!”
Am zis bătrînuluĭ artist,
Și mĭ-am umplut cu vin paharul.

Și el și-a strîns sub braț chitara,
Și-a început duios și rar:
„Cînd soarele apune vara,
„Nu te mîhni,—răsare iar!

„Și dacă te înșeală-o fată,
„Bea un pahar maĭ mult și tacĭ;
„Și cată altor fete ’ndată,
„Mult maĭ frumoase, să le placĭ.

„Nu’țĭ sfîșia zadarnic pĭeptul
„De-o suferință trecătoare;
„Sînt alțiĭ care n’au nicĭ dreptul
„Să plîngă pentru ce îĭ doare.

„Eu nu știu alt-fel să descîntec
„Pe cel ce e nenorocit!”

...............
Sub farmecul acestuĭ cîntec,
Iar am sperat, iar am iubit!