Apostolul/Fragmentul XX

 

A vecuit, s-a stins neamul de slugi,
Și altă generație veni, alți oameni
Ce-și aminteau cu hulă și rușine de părinți
Și-au vrut mai buni să fie decât ei,
Și au și fost mai buni,
Că trebuie numai să vrei!...
S-a ridicat eroic neamul nostru
S-au rupt ale robiei lanțuri,
Și de pe brațe, toți le-au azvârlit
Pe groapa celor ce le făuriseră,
Să se cutremure de zăngănitul lor
Și să roșească în mormânt aceia...
Și amintindu-și-au biruitorii
De acei sfinți și mari,
Cei cari în robie au fost liberi
Și au vestit cuvântul,
Și moarte-a fost răsplată lor,
O rușinoasă moarte!...
Și-au amintit triumfătorii de aceia,
Și-n bucuria biruinței lor, au împletit
Numele sfinte drept cunună,
Și i-ar fi dus pe ei
În templul gloriei,
Ci unde să-i mai caute,
De unde să-i mai afle?
De mult au putrezit sub furci.

(sfârșit)