Apelul lui Bruce
| Apelul lui Bruce (înaintea bătăliei de la Bannockburn[1]) de Robert Burns, traducere de Petre Grimm |
| Volumul Robert Burns : poetul țărănimei : poezii traduse din englezește cu o notiță biografică de Petre Grimm, Tipografia „Viața”, Cluj, 1925 |
Scoțieni, care ați sângerat cu Wallace,
Scoțieni, pe care Bruce i-a condus adesea,
Fiți bineveniți la culaușul nostru-nsângerat,
Sau la izbândă!
Acuma e ziua și-acuma e ceasul:
Iată frontul de bătaie înainte,
Iată că se apropie puterea mândrului Eduard, —
Lanțuri și sclavie!
Cine vrea să fie un trădător?
Cine poate să umple o groapă de mișel?
Cine-i atât de josnic încât să fie sclav?
Întoarcă-se și fugă!
Cine pentru regele și legea Scoției
Vrea să tragă bărbătește sabia libertății,
Să stea ca om liber ori să cadă ca om liber,
Să mă urmeze!
Gândiți-vă la durerile și chinurile tiraniei,
Gândiți-vă la fiii voștri în lanțuri de sclavie,
Noi vom vărsa cel mai scump sânge al vostru,
Dar trebuie să fie liberi!
Jos cu uzurpatorii mândri!
Un tivan să cadă eu fiecare dușman!
Libertatea e-n fiecare lovitură!
Să lovim ori să murim!
- ↑ Bătălia de la Bannockburn, 1314, în care Scoțienii, conduși de Bruce, un erou care a devenit apoi rege al țării sale, au învins pe Englezi conduși de regele Eduard II, și au câștigat astfel independența țării lor, pentru care au mai luptat și mai înainte sub conducerea altui erou, Wallace. Poezia aceasta a lui Burns în care amintește luptele din trecut a devenit imnul național scoțian. Inspirându-se dintr-însa și în forma în care este scrisă poezia engleză, poetul nostru I. U. Soricu a scris în timpul marelui nostru război „Chemarea lui Vodă,”