Antologie de folclor din Maramureș/Horea

Jump to navigation Jump to search
Artistul popular între stil și semnificare (prof. Delia Suiogan) Antologie de folclor din Maramureș de Dorin Ștef
Horea


  • 22 august 1920. Palaga Stan din Săpânța către Tache Papahagi: “Apoi, așa-i, domnișorule; că tot omu coa’ să-și aline durerea, ș-apoi hore, face hori și cântă. Că șî eu-s năcăjită, ș-apoi mă d’estulesc la suflet dacă-mi horesc horia mea:Cine-o făcut horile / Aivă ochi ca murile / Șî fața ca razîle…”.
  • horă, -i (var. sg. hore) - cântec interpretat vocal sau instrumental; vb. a hori = a cânta, a trage o hore. “Maramureșenii horesc și cântecele lor se cheamă <hori>, care și etimologic și semnatic se deosebesc de <o horă>, dansul care până în 1918 nu a fost pentru <jocurile maramureșenilor>” (Mihai Pop, Antologie, 1980). De menționat că verbul a cânta / a (se) cânta, în Maramureș are întotdeauna sensul de a boci, a plânge pe cineva (care a murit); a se tângui, a se lamenta, a se văieta.
  • Horea lungă: “În fruntea horelor maramureșene se cere așezată, fără nici un dubiu, horea lungă - horea frunzei. În Maramureșul istoric, unde l-a uimit pe Bela Bartok, ea este astăzi un cântec ceremonial de nuntă. Mai rară azi acolo, ea persistă încă în Țara Lăpușului. Bela Bartok o caracteriza melodic ca o <zicere> cu caracter improvizatoric ce variază necontenit după dispoziția momentană a celui ce o zice. Pe această melodie ce nu are o formă fixă conturată <se pun> texte ce se leagă între ele mai mult prin stara de spirit a cântărețului decât prin tematică. Horile lungi au o durată limitată doar de context, de starea sufletească a oamneilor”. (Mihai Pop, cuvânt înainte la Antologie de folclor din județul Maramureș, vol. I, Baia Mare, 1980, p. 13)

Mult mă mir de cel ce tace[modifică]

Mult mă mir de cel ce tace,
Cu inima lui ce face?
Că eu șuier și horesc
Și numa nu nebunesc.
Dorul de la inimioară
Te face să horești iară.
Când de dor te chinuiești
Musai ca să tot horești,
Ca să nu înebunești.

  • culegător: Petre Lenghel Izanu
  • Țara Maramureșului
  • în Folclor din Maramureș / Folclor din Transilvania, Ed. Minerva, 1962, p. 259, t. 2

Care nu ști horile[modifică]

Care nu ști horile
Bată-l sărbătorile.
Da pă mine nu m-or bate,
Că horesc și dzî și noapte,
Șî horesc horile toate.

  • culegător: Tache Papahagi
  • de la Todor Timiș, 40 ani; Borșa, 1920
  • în Graiul și folklorul …, p. 220, t. CCLXXX

Dragi mi-s mie horile[modifică]

Dragi mi-s mie horile
Ca la feciori fetele,
Dragă mi-i și mândruța
Când mă duc sara la ea.
Dragu-mi-i-a hori și-a zîce,
Mă tem că doru l-oi duce;
Decât să le duc doru
Mai bine le-oi zâce-amu;
Decât să le duc jelea
Mai bine le-oi trăgăna.
Horile mele-s cu dor,
Di p-aicea duce-m-or;
Horile mele-s cu jele
Di p-aici duce-m-or ele.

  • culegător: Licica Covaciu
  • de la Angelica Petrean, 18 ani; Curtuiușu Mare, 1975, Țara Chioarului;
  • în Antologie…, 1980, p. 377, t. 314;
  • a trăgăna - a zice, a cânta, a hori;

De oi prinde a cânta[modifică]

De oi prinde a cânta
Munții tăți s-or legăna,
Văile s-or tulbura,
Ptetrile s-or destica.
Numai inimioara mea
Sloi de gheață o să stea.

  • culegător: Ion Vancea
  • de la Ileana Vancea, Nănești;
  • în Memoria…, 2001, nr. 1, p. 95, t. 85;

De n-aș cânta tăt mereu[modifică]

De n-aș cânta tăt mereu
Ar fi vai de capul meu;
Da poate că mi-ar plezni
Inima, de n-aș hori.
Și-aș hori, horile-mi vin,
Nu pot hori, că-s străin;
Și-aș hori, horile-mi plac,
Nu pot hori că-s sărac.

  • culegător: Dumitru Pop
  • de la Gheorghe Boitor, 50 ani, Băsești, 1960 (Țara Codrului)
  • în Folclor din zona Codrului, 1978, p. 83, t. 2;

Cine-o zâs duina întâie[modifică]

Cine-o zâs duina întâie?
On pruncuț mnic din fașie;
L-o lasat mă-sa durnin-u,
L-o aflat duina duinin-u.

  • culegător: Mihai Olos;
  • în Calendarul Maramureșului, 1980, p. 50, t. 99.

Asta-i hore bătrânească[modifică]

Asta-i hore bătrânească,
Cine-o-a hori să trăiască;
O horit-o neamu mneu
Și la bine și la greu,
Asta o horesc și eu.

  • culegător: Nicoară Timiș;
  • în Calendar…, 1980, p. 50, t. 100.

Mni-o făcut maica gura[modifică]

Mni-o făcut maica gura
Dulce cum îi cetera,
Moare mândra după ea.

  • culegător: Mihai Olos;
  • în Calendar, 1980, p. 51, t. 104.

Cine-o făcut horile[modifică]

Cine-o făcut horile
Știe-l sărbătorile.
Că horile-s stâmpărare
La omu cu supăr mare.

  • culegător: Dumitru Iuga;
  • în Calendar, 1980, p. 52, t. 108.

Cine nu știe hori[modifică]

Cine nu știe hori
Nu știe nici a iubi;
Cine nu știe cânta
Nu știe ce-i dragostea.

  • culegător: Dumitru Iuga;
  • în Calendar, 1980, p. 52, t. 109.

Io de nu mi-aș ști hori[modifică]

Io de nu mi-aș ști hori
De dor mare m-aș topi,
Dar cu gura hori își spuiu,
Cu inima legi îmi puiu
Cum cu mândru să m-aduiu.

Cu gurița hori îmi trag,
Cu imima legi îmi fac
Cum mândruțului să-I plac.

  • culegător: Ioniță Bădescu;
  • în Converbiri literare, IV (1870), nr. 2, p. 31; reluat de Dumitru Pop,
  • în Folcloristica…, 1970, p. 148, t. 31.

De m-ar băga în mormânt[modifică]

De m-ar băga în mormânt
Și-acolo-I musai să cânt;
În mormânt dacă m-ar pune
Tot oi fa’ câte-o minune
Ș-oi hori cu dor de lume.

  • culegător: Dumitru Iuga;
  • de la Anuța Iuga, 67 ani; Săliștea de Sus, 1968, Țara Maramureșului;
  • în Antologie…, 1980, p. 379, t. 318.