Amintiri din România socialistă/Prefață

Jump to navigation Jump to search
Amintiri din România socialistă de Gheorghe Rafael Ștefănescu
Prefață
Cap.1 Primele amintiri→→



Motto: Pentru a privi spre viitor, trebuie să cunoaștem trecutul.

Prefață[modifică]

Au trecut decenii de gestație până când m-am hotărît să-mi aștern pe hârtie amintirile și gândurile.

De remarcat că, deși am fost prigonit de către regimul comunist, am fost totuși adeptul regimului de-a-lungul a multor ani, indus fiind în eroare de "dezvoltarea economiei", reformele sociale, influența propagandei ideologice, lipsa de acces la surse de informație străine, lipsa perspectivei istorice și naivitatea tinereții.

Astazi, nedreptățile ce mi s-au făcut și greutățile prin care am trecut personal, mi se par neînsemnate față de anvergura catastrofei naționale.

Ceea ce m-a preocupat în mod special în ultimele decenii, a fost înțelegerea mecanismelor care au dus la această catastrofă.

Vreau să precizez că, deși sunt multe aspecte autobiografice, nu este vorba de o autobiografie completă.

Am prezentat doar aspectele istorice, economice, sociale și relațiile dintre oameni, oglindite prin ochii unui individ, cu "origine nesănătoasă", destul de naiv, care a avut "norocul" sa trăiască 35 de ani sub regimul comunist, în variate medii sociale.

Comentariile (cu caractere italice) cu care se încheie fiecare capitol, reprezintă datele istorice din literatură și opinia mea actuală.

"Criza generală a economiei țărilor comuniste", a durat o lungă perioadă istorică, manifestându-se, în final, prin pierderea competiției cu economiile capitaliste și prăbușirea acestor regimuri.

Scopul prezentei scrieri este prezentarea evoluției în etape (sau faze) istorice a fenomenelor economico-sociale sub regimul comunist din România, în mersul lor spre faliment.

De-a-lungul anilor, am ajuns în mod treptat la concluzia ca aceste fenomene au evoluat în patru etape:

„Jaful”[modifică]

Etapa a avut 3 caracteristici:

  • a. Trecerea întregii bogății a țării în mâna statului: naționalizarea, reformele monetare, deposedarea de valută și metale prețioase a populației, cooperativizarea meseriașilor, colectivizarea țăranilor.
  • b. Prigoana – împotriva membrilor partidelor de opoziție, a “exploatatorilor”, a foștilor intelectuali, a țăranilor care se opun colectivizării, a celor suspectați că posedă aur sau valută, sau a oricui era suspectat că se opune regimului.
  • c. Importante reforme sociale ca: învățământul și asistența medicală gratuite, asigurarea dreptului la muncă și pensia de vârstă, lichidarea analfabetismului.

„Înflorirea”[modifică]

A durat aproximativ două decenii și jumătate și a dus la o impresionantă creștere a producției industriale. A avut loc o mai bună aprovizionare a populației și o anumită creștere a nivelului de trai. Din păcate, este vorba de o înflorire falsă, forțată:

  • a. Resursele financiare investite nu proveneau din rentabilitatea economică ci, în ordine istorică, predominant din: trecerea bogățiilor țării în mâna statului, credite externe, iar - mai târziu - prin forțarea exportului peste limitele raționale (ceea ce va produce mari suferințe poporului).La acestea se adaugă acumulările de capital intern, prin menținerea nivelului de trai scăzut (puterea de cumpărare a salariatului fiind printre cele mai mici dintre țările comuniste europene).
  • b. În noile intreprinderi, de la început s-a semănat "sămânța pieirii", prin mecanisme monopoliste ineficiente, incompetență, hoție, etc, care a dus, inexorabil, la criza sistemului.
  • c. Durata lungă a perioadei de "înflorire" se explică prin faptul că procesele economice se desfășoară de-a-lungul a multor ani. În condițiile economiei de stat pierderile se pot acoperi timp de decenii.

Istoric și politic, etapa "înfloririi" se poate împărți în trei:

  • a. Dominația sovietică
  • b. "Liberalizarea" lui Gheorghiu-Dej
  • c. Prima parte a guvernării lui Ceaușescu

Încercarea reglementării tuturor aspectelor vieții cetățeanului de către stat, a fost unul din dezideratele regimului comunist, pe toată perioada existenței sale. Niciodată nu s-au respectat drepturile omului, dreptul la asociere, s-a falsificat istoria, s-a impus realismul socialist în literatură și artă, materialele publicate în mijloacele de informație în masă erau cenzurate și erau prigoniți toți care se opuneau sau erau suspectați că se opun regimului. Nepromovarea după criterii profesionale, lipsurile în aprovizionarea populației și în prestarea serviciilor, a dus la apariția unei economii "subterane", la înflorirea corupției, a mitei, a hoției.

Decăderea[modifică]

Mecanisme economice asemănătoare au existat în toate țările comuniste, care au dus în final la pierderea întrecerii economice cu țările capitaliste și prăbușirea regimurilor respective (criza generală a comunismului).

În România, guvernarea lui Ceaușescu a constituit un factor agravant de prim rang, prin politica de centralizare excesivă a economiei, incompetență, gigantomanie, rigiditate în gândire, îngustime de vedere, neînțelegerea realităților economice.

În această perioadă, orbit de cultul personalității (care va lua apoi proporții tragi-comice), învestit cu puteri absolute, înconjurat de “Dinastia Ceaușescu” și de oameni incompetenți sau care nu aveau curajul să i se opună, s-au luat o serie de hotărîri dezastruoase pentru economie. Spre mijlocul anilor 70, aceasta a început să capoteze.

Materiile prime autohtone nu mai ajungeau să aprovizioneze uriașele complexe industriale, fiind necesar importul lor la prețuri ridicate. În schimb, mărfurile românești se exportau la prețuri scăzute. Desvoltarea industrială se baza pe angajarea de noi muncitori și nu pe creșterea productivității muncii.

Timp de decenii, forța de muncă industrială se recruta din sectorul rural, ducând la scăderea rezervelor de brațe de muncă disponibile de la țară, unde au rămas în special femeile și bătrânii. Pentru prima dată, "dezvoltarea industrială" a fost frânată de o lipsă marcantă a forței de muncă. Muncitorimea și țărănimea era lipsită de motivație.

Țara avea datorii externe, pentru care cu greu putea plăti dobânzile. Conducerea centralizată - incompetentă - și aparatul birocratic greoi nu erau in stare să stăpânească o economie complexă și diversificată.

Au fost și o serie de factori defavorabili internationali și naturali ca: ridicarea prețurilor materiilor prime, sistarea livrării petrolului din Iran din cauza războiului, cutremurul din 1977, anii de secetă. Au apărut tot mai des probleme de aprovizionare a populației. Serviciile, care nu erau bune nici înainte, s-au înrăutățit și mai mult.

Falimentul[modifică]

A apărut, când statul n-a mai fost în stare să-și achite nici măcar dobânzile datoriilor externe și s-a luat hotărîrea dezastruoasă de reducere drastică a importului și forțarea exportului. Aceasta a dus la accentuarea degradării utilajului industrial, și așa în mare parte învechit și prost întreținut.

Nivelul de trai s-a prăbușit la nivelul țărilor lumii a treia, ne mai putându-se asigura în mod satisfăcător, nici necesitățile de bază ale populației: căldura, curentul electric, combustibilul, alimentele și alte produse de larg consum, ceea ce a produs mari suferințe poporului.

Prăbușirea regimurilor comuniste (pe plan extern) și nemulțumirea crescândă a populației (pe plan intern) au fost factorii principali care au dus la răsturnarea regimului în decembrie 1989. Din păcate, dezastrul economic a României comuniste a fost total, lovind nu numai în toate sectoarele de bază ale economiei dar și în mentalitatea oamenilor. Va fi necesară o apreciabilă perioadă istorică, pentru a recupera rămânerea în urmă față de țările avansate.

▲ Începutul paginii.