În exil/Iarăși la hotarele Basarabiei
IARĂ ȘI LA HOTARELE BASARABIEI
După moartea lui Codreanu un mare gol s’a făcut în mijlocul nostru. Perderea noastră a fost cu atât mai dureroasă, cu cât în ajun, precum am zis, spionii ruși, contrar drepturilor ginților, au furat chiar de pe teritorul țărei pe un alt valoros amic al nostru, C. Dobrogeanu.
Pe unul ni-l răpit — moartea!
Pe altul — sbirii Rusiei.
Și unul, și altul au fost perduți pentru noi. A spera, că amicul nostru C. Dobrogeanu va putea scăpa din gbiarele Rusiei, a nădăjdui că va găsi în sine destulă tărie de caracter pentru a nu despera, destulă energie pentru a înfrunta grosnicul stăvilar—oceanul de ghiață, și, într’o luntrișoară să fugă în Norvegia, iar de acolo acasă — era prea imposibil. Și de aceia tocmai, nici unul din noi nu mai avea această zadarnică speranță.
Din altă parte, știri grave ne veneau din Rusia, acolo s’a încins o luptă de moarte între partidul revoluționar și guvernul autocrat. Din Moscova în curând sosi un delegat, care ceru ca să transportăm prin granița de la Prut o tipografie, necesară pentru tipărire de foi volante revoluționare; tipografia aceasta în curând a sosit la Galați. Asemenea d. Dragomanow, fruntașul propagandei naționaliste rutene, trimisese pe amicul seu d. Malevanii pentru a transporta o mare cantitate de cărți.
Aceste două însărcinări mă siliră să ies din ascunzătoarea mea, și riscând chiar de a cădea în mâinle spionilor ruși, am plecat spre granița de la Prut.
Sosind la Galați, găsii acolo pe d. Malevanii, un om de o energie excepțională. Cu ajutorul acestui om, am reușit să trecem dincolo de Prut în câte-va zile mai multe mii de cărți, și 4 puduri de litere, și alt material de tipografie, chiar sub nasul spionilor ruși.
Ne rămăsese acum să trecem numai mașina de tipografie, și nu ne puteam felicita în de ajuns de isbândă, Dar a trece o mașină era lucru foarte greu. Pentru a fi siguri de succes, convenirăm cu d. Malevanii ca dânsul să plece în Basarabia, și să se înțeleagă acolo cu cine-va din proprietarii de moșii, însărcinându-l cu primirea din străinătate a unei mașine agricole. Malevanii plecă, și peste un timp destul de scurt se întoarse, îndeplinind însărcinarea. Atunci cumpărarăm două mașini de semănat, și desfăcând mașina de tipografie în bucăți, împachetarăm toate la un loc și le expediarăm la stația Reni, totul cu fractul: «mașine agricole».
La vama muscălească nu s’a observat absolut nimic; mașinele noastre pentru semănat au făcut ca și cilindrul și cele-l-alte bucăți din mașina de tipografie să fie privite drept părțile unei mașine agricole.
Așa dar am isbutit și cu această expedițiune.
Acesta însă a fost ultimul transport la care am luat eu parte.
In curând după acesta bietul Malevanii a fost arestat la Odesa, și trimis în Siberia, unde a murit acum trei ani.
In Rusia domnea Țarul cu sbirii săi, și Comitetul executiv al partidului revoluționar. Propaganda prin scris și grai a încetat, dând loc unei lupte fără seamăn între Țarul, înconjurat de mii și mii de baionete, apărat de mii și mii de geandarmi, și representanții Comitetului revoluționar.
În această luptă groasnică Țarul ’și-a perdut viața. Nu ’l au putut scăpa nici geandarmi, nici șirurile dese de baionete!
Iar pe tonul sombru a acestei lupte—să clătinau cadavrele celor spânzurați.
Moarte pentru moarte—deveni lozinca desperaților !