În exil/Concluziune
CONCLUSIUNE
«Isvorul compătimirei noastre pentru suferințele oamenilor, scrie Adam Smith în opera sa «Teoria simțurilor morale»— reșede în capacitatea noastră de a ne închipui în locul acestor oameni, în posibilitatea ce posedăm de a resimți același lucru, pe care îl simt acești oameni. Când vedem pe cine-va lovit, într’un mod firesc simțim lovitura dată. Când publicul privește la circ, clătinându-se pe funia întinsă orizontal un acrobat, involuntar «unii din spectatori repetă mișcările lui. Oamenii de o constituție delicată, cu nervi impresionabili, privind la niște răni simt durere în partea corpului, rănită, de și corpul lor sănătos... Oamenii puternici, vînjoși, adese-ori simt durere deochi, când privesc în ochii celor ce sufăr...
«În sufletul nostru se naște compătimirea nu numai în casuri când suntem mărtori oculari ai suferințelor, ci ori ce impresiune produsă asupra oamenilor străini nouă, este, adese ori, resimțită de noi.... Simpatia se redeșteaptă în sufletul nostru chiar când auzim de suferințele altora, fără ca să fim martori al acestor suferințe. Adese ori pasiunile se transmit spontaneu de la om la om, fără ca prealabil să se redeștepte conștiința, care a fost atinsă de aceste pasiuni. Așa de pildă, privind p’un om trist, abătut, noi devenim asemenea triști, abătuți, fără a cunoaște causa tristeței sau abaterei, care ne a impresionat; tot așa, adese ori, privind o fisionomie care rîde—începem a rîde, fără a ști causa rîsului, care ne-a impresionat.»
Observatiunile lui Adam Smith — sunt întocmai conforme cu adevărul. Pe temeiul acestui adevăr, sunt convins, că cetitorul acestor amintiri va resimți în sufletul său o compătimire pentru acei tineri din imperiul rus, cari jertvindu-și viața au mers ca apostolii creștinătăței în mijlocul celor desmoșteniți, ducându-le speranța în mântuire.
Compătimind cu acești tineri, ieșiți din rândul poporului român din Basarabia, din sînul nenorocitului popor polon, rutean, georgian, rus—el va resimți ceia ce au suferit și sufăr acești tineri, înmormântați în temnițele Rusiei, pierduți în pustietățile Siberiei, îngropați în ocne, zidiți în celulele solitare ale fortărețelor.
Un cuvânt de compătimire pentru soarta acestor luptători — iată tot ce cer eu de la cetitorul meu.
Adam Smith în opera sa mai sus citată zice: «simpatia, compătimirea, sunt isvorul moralei umane »
«Oamenii cari compătimesc suferințele altora, sunt cei mai virtuoși.»
Mântuitorul lumei, incomparabilul Isus Cristos a zis: Aceasta este porunca mea, ca să vă iubiți unul pe altul, precum eu v’am iubit pre toți. Mai mare dragoste de cât aceasta nimeni nu are, ca sâ’și pună cine-va viața sa pentru semenii săi.
Și ce au făcut acești români, georgeni, ruteni, poloni, ruși—dacă nu ’și au jertfit viața lor pentru norodul lor?
Ce au făcut aceste fete sublime — dacă nu 'și au dat viața pentru națiunea lor!
«Mai mare dragoste de cât aceasta nimeni nu are»