Zadarnic (Octavian Goga, 1)

Noroc, logofeţi de-acum zece ani!
Primiţi-mă, rogu-vă, iarăşi
Şi gândului vostru mă faceţi părtaş
Şi glumelor voastre tovarăş.

Departe-am fost eu, frăţâni, la oraş,
Şi legea pe-acolo nu-i bună,
Crâşmarii te mint şi nu ştiu lăutarii
Aievea ce-i graiul din strună.

De-aceia venit-am să văd înc-odată
Senina şi vesela horă,
Cumătră cu sufletul vostru curat,
Cu biata mea inimă, soră.

Aşa! Să le văd închiegându-se-n lanţ,
Vânjoasele braţe rotunde,
Şi tropotul vostru din greu apăsat
Tărâmul să stea să-l scufunde.

Aşa! M-aşteptaţi, vin şi eu cu voi,
Cămaşa răsfrâng-o de mâneci,
Să-ncepem alaiul, vrăşmaşul alai,
De praznicul sfintei Dumineci.

Un pas înainte şi doi înapoi
La dreapta, la stânga 'nainte...
Un pas...
................................
................................

Lăsaţi-mă! — Mă duc. Cetesc
În ochii voştri ai tuturora:
Nu e de rândul cetei noastre
Cel ce-a uitat să joace hora.