comunicat împăratului Niculai, care ordonă imediat întoarcerea lui în țară. Pentru a’i comunica ordinul împăratului, ambasadorul din Viena îl cheamă la dânsul. Bacunin se duse la el.
— Ce poftiți, exelență? întrebă Bacunin.
— Am primit ordin de la Maj. Sa, ca să vă trimit imediat în Rusia.
— Dar ce s’a întâmplat acolo ? A isbucnit vr’o revoluție?! întrebă Bacunin.
— Cum? Ce revoluție? exclamă supărat ambasadorul.... dar....
— Dacă n’a isbucnit revoluție, ’l întrerupse Bacunin, atunci, exelență, cred că n’am pentru ce să mă întorc.
Și Bacunin salută pe ambasadorul rus, lăsându-l înmărmurit de mirare.
Militarul rus în misiune deveni un simplu refugiat politic. Din acest moment Bacunin cu tot aventul temperamentului său se aruncă în mișcarea revoluționară a Europei.
Iată părerile sale asupra Europei de la 1848 încoace:
Precum până la revoluțiunea cea mare nobilul a fost prototipul lumei feudale, tot așa precupețul, comerciantul și industriașul de acum, e prototipul lumei moderne. Precupețul e un tip intermediar între nobilul,
