cum treceau zilele, atât de interesant ne-a fost tutulor de a asculta povestirile lui Bacunin, — despre viața sa plină de aventuri, despre Europa de la 1848, despre oamenii acestei mari epoce, ca Louis Blanc, Ledru-Rollin, Mazzini, Herzen, Cari Marx, Prudon, Carl Fogt etc. etc. Pe toți i-a cunoscut Bacunin, cu toți a fost în legături, și a lucrat pentru redeșteptarea popoarelor amăgite în speranțele lor revoluționare. Farmecul lui Bacunin, erudițiunea sa serioasă, temperamentul său nebiruit de suferință, dialectica puternică și devotamentul pururea cald pentru binele omenirei — ne-a biruit, ne-a fermecat.
Am fost învinși, convinși, gata de a ne jertfi pentru binele acestei omeniri nenorocite, gata de a intra iarăși în foc, fără a ne gândi măcar, că abia am ieșit din temniță și că nu ne-am vindecat măcar de boalele contractate în închisoare.
Bacunin era un nobil rus din cap până în picioare. În calitate de atașat militar pe lângă legațiunea rusă de la Viena, el la 1845 a rostit un discurs revoluționar la Praga, unde s-au întrunit revoluționarii poloni, fugiți din regatul Polon după înfrîngerea revoluțiunei de la 1880. Acest discurs, ținut de un militar în misiune, fusese
