acusaților. Dar s’a găsit un procuror, Jelichowsky, care își ia sarcina aceasta, făgăduind a ajunge la un bun resultat.
Actul său de acusare îmbrățișa pe 193 arestanți și arestante, acuzați de a fi încercat de a face propagandă socialistă în popor. Cea mai mare parte din acești oameni, a fost arestată încă pe la 1873—74 și de atunci aștepta judecata. Mulți din ei au murit în închisoare, alții au înebunit, alții, ca prințul Petru Krapotkin, au reușit să fugă din temniță. Din aproape 700 arestați în acești ani, guvernul a ales 193, și i-a pus la disposiția procurorului. Unii din cei aleși formau în adăver un grup de oameni întru cât-va organisat, fără însă c’acest grup de oameni să fi avend de scop o conspirațiune politică, un complot. Grupul în cestiune n’avea altă țintă la întâia sa înjghebare de cât aceia de a traduce și edita mai multe opere capitale din limbele englesă, germană și francesă. Și cartea cea dintâi tradusă și tipărită de acest grup, cu autorisația deplină a censurei, a fost abecedarul științelor sociale al lui Spencer, o lucrare fără mare valoarea eruditului sociolog engles, apoi le veni rândul și altor cărți. Dar nici una din cărțile tipărite n’a fost interzisă în Rusia. Când însă la 1872
