a-nceput să vânză și de pân lucrurile de preț ale casei, despre care "budalaua" habar n-avusese să facă și el, ca orce negustor cuminte, o catagrafie. Totodată, s-a luat cu binișorul pe lângă el; a-nceput să-l mângâie și să-l mâglisească. După ce l-a răsucit și l-a fermecat cum a știut ea, când erau într-o seară amândoi singuri la iatac, s-a pomenit kir Ianulea că se repede dumneei și-l ia-strâns în brațe și pupă-l!… El zice:
– Mă iubești, draga Acrivițo?
Dar ea, uitându-se la el cruciș:
– Mai mă-ntrebi, Ianulică; fos-mu?
N-a putut kir Ianulea s-adoarmă toată noaptea de bucurie că s-a dat Acrivița lui pe brazdă... De-acu-ncolo, trai, neneco! Despre ziuă, când s-ațipească și el, haț! îl ia dumneei iar în brațe și zice:
– Dragă Ianulică, am să te rog ceva... dar... să nu zici ba.
– Când am zis eu ba la vreo dorință a mătăluță, sufletul meu?
– Uite ce e... Tătița ar vrea să mărite și pe surioarele mele - să nu-i rămâie fete bătrâne-n casă - c-au și-nceput mahalagioaicele (le știi gurița) să le zică "iepele lui Cănuță" - și nu prea are cu ce sa le-nzestreze pe potriva lor; că dacă nu era om cinstit și filotim cum e, ar fi avut astăzi stare!... Mulți bani are de luat de pe la boieri mari; ce folos, dacă deocamdată nu-i poate scoate?... Dar, după ce o-nchide el ochii, firește, dumneata ai să fii mai mare între clironomi; ai să strângi pe boieri în chingi negustorește și o să-ți intri-n bani... Și… așa, m-am gândit să-l ajutăm noi; să le facem fetelor o zestre cât de micșoară; că, de! cine se mai însoară astăzi fără zestre, doar de dragoste?... Numai eu am avut noroc să te găsesc pe dumneata - și plăcut și bogat, și galantom și să mă iubești atâta! "
Și pe urmă, strânge-l iar și pupă-l.
– Bine, puică, să le dăm... Cam cât?
– De! știu eu?... cam câte o mie, două de galbeni.
– Bucuros, suflețele!... adu-mi aminte mâne să mergem la hagiul, să-i numărăm paralele... Acu, aide, bibilico, să ne culcăm.
