Zicători populare

 

La 1872 am publicat o parte din zicătorile (locuțiuni) si proverbele poporului român, adunate din gura iui.

De atunci încoace am cules necontenit și azi sunt în stare de a da publicului cea mai completă colecție din cîte au văzut lumina la noi.

Între acestea d. Hințescu la 1877 a tipării o carte intitulată Proverbele românilor. În ea reproduce, după cum însuși mărturisește, tot ce a găsit în colecția de proverbe a lui A. Pann, în cărțile de lectură de Pumnul, Muntean, Boiu, Cipariu și Popescu, precum și într-o colecțiune bucureșteană de legende, basme și proverbe cu o introducere de Hasdeu și în opurile lui Baronzi. Îndată după aceasta d. G. Dem. Teodorescu scrise și tipări în același an 1877 Cercetările asupra proverbelor române (cum trebuiesc culese și publicate). Acest june plin de talente și instruit a arătat din destul de cît folos ar fi pentru literatura și naționalitatea română o colecție completă de proverbe cu cercetări și studii în felul cum a dat cîteva probe.

Ca să înlesnesc tuturor acelora ce vor voi a se ocupa în acel mod științific cu proverbele române, nu mi-am cruțat puținele mele ore ce-mi rămîn de odihnă și m-am pus cu toată osirdia a citi pe toți autorii noștri mai însemnați peste care am putut da și care s-au servit în scrierile lor de asemenea proverbe. Rezultatul la care am ajunsse va vedea mai la vale.

Cu aceasta n-am pretenția a zice că am cules tot. Cîte zicători și proverbe nu s-or mai fi aflînd în graiul poporului nostru?

Cel dintîi care a publicat proverbe la noi fu Anton Pann. Eu l-am cunoscut personal, știam de opera sa Povestea vorbei, dar n-o citisem. În cei din urmă trei ani, trecînd-o pe sub ochi, împreună cu operele altor autori, în multe din proverbele publicate de el am găsit deosebiri însemnate de cele grăite de popor, căci el avea tragere de inimă întru a rima. Făcînd un mare bine literaturei române de a publica la un loc proverbele adunate de dînsul, Anton Pann a făcut, fără voia sa, și un mare păcat. Dorința de a rima l-a făcut să schimonosească unele proverbe pînă într-atît încît nu mai au nici o asemănare cu cele ce umblă din. gură în gură pe buzele poporului. Sunt aproape să nu se mai cunoască.

Totuși meritul este al său. El a dat semnul deșteptării, el a fost cel dintîi carele s-a îndeletnicit a aduna aceste mărgăritărele ale poporului din nomolul disprețului la care erau osîndite de persecuția străină.

Cea mai mare parte din autorii posteriori lui Anton Pann, cari s-au servit de zicători, nu și-au mai dat osteneala a merge la origină, ci l-a copiat întocmai.

Dorința de a rima se vede și la unii autori posteriori ai lui A. Pann, bunăoară ca în colecția d-lui Hințescu. Cu toatea astea se cunosc cît de colo rimele ce a întrebuințat geniul poporului la zicătorile lui. Ele sunt curgătoare și line. Înțelesul lor se coprinde fără multă bătaie de cap. Zicătorile făcute în versuri de cei cu patima de a rima nu înfățișează înlesnirea de a le înțelege numaidecît, ele sunt greoaie, întortocheate și zdruncinătoare. îndeletnicindu-mă cu adunarea zicătorilor din gura poporului și cu citirea diferiților noștri autori, am avut norocul să dau peste o altă colecție manuscrisă, aceea a vornicului Iordache Golescu, fiul banului Radu Golescu. Din ea am scos toate proverbele neschimbat. Această colecție se află azi în Biblioteca Academiei Române.

Iată acum și cum le-am rînduit. Proverbele sau zicătorile pe care le-am auzit cu urechile de la popor le-am pus întîi și le-am însemnat cu o steluță; după ele, pe cele cari le-am citit în fiecare autor, copiindu-le întocmai iar cele scoase din Dicționarul Academiei le-am păstrat și ortografia cu care au fost publicate.

Se mai atrage luarea aminte a cetitorului asupra unor proverbe sau zicători care s-au trecut fără nici un semn. Acestea sunt puse așa cum le-am citit în cărți. Despre unele din ele îmi aduc aminte a fi auzit ceva, dară am uitat cum ies din graiul poporului, despre altele mărturisesc că n-am auzit nimic și, prin urmare, rămîn așa și unele și altele pe răspunderea celor ce le-au scris.

Dau aci lista cărților din care am cules zicătorile, după șirul alfabetic, însoțind-o și de abreviațiunile ce le-am făcut.Și aici se notează spre știința cetitorului că Povestea vorbei de Anton Pann, notată cu ediția din 1880 este o reproducere întocmai după întîia ediție într-un volum după asigurarea ce mi-a dat d. doctor Gaster.

1. Alecsandri V., Opere complete. Proză, Ed. Socec, București, 1875 (Al.).

2. Baronzi, Limba română, Galați (Bz.).

3. Bolliac, Culegere de mai mulți articoli, București (Bc.).

4.,,Columna lui Traian“, sub direcția d. B.P. Hasdeu, an VII, Buc., 1876 (Cn.).

5. „Convorbiri literare”, vel. I-XIII, sub redacția d.J. Negruzzi (Cv.); V. Alecsandri (Al.); Creangă (Cr.); Pompiliu (Pl.); J. Negruzzi (J. Ng.); Gane (Gn.);

Ion Pop Florentin (FI.); Slavici (SI.); Lambrior

(Lb.); Caragiale (Cgl.); Bengescu (Bg.); Ianov (In.); Eminescu (Em.).

6. Diaconovici-Loga, Chemare la tipărirea cărților rumănești, Buda, 1821 (L.).

7. Dicționarul Academiei. 2 vol., București, 1871-l876 (Acd.I —II).

8. Filimon, Ciocoii vechi și noi, București, 1863 (F.).

9. Golescu, Colecție de proverbi (manuscr. la Acad.)(G.).

10. Hasdeu, Trei crai de la răsărit, București (H.t).

11. Heliade-Rădulescu, Vocabular de vorbe străine, București, 1847 (Hd.R. v).

12. Heliade-Rădulescu, Tandalida (Hd. R. t).

13. Heliade-Rădulescu, Biblioteca portativă, LXV, Poesii inedite, București, 1860 (Hd.R.p.).

14. Hințescu, Proverbele românilor. Sibiu, 1877 (Hț.).

15. Jipescu, Opincarul, București, 1881 (Jp. o).

16. Legende sau basmele românilor, de un culegătortipograf. 3 fascicule, București, 1872, 1874. 1876 (Lg. I,II,III).

17. Negruzzi Const., Opere complete. Păcatele tinerețelor, Ed. Socec, București, 1873 (N.p.t.).

18. Odobescu, Pseudo-kenegiticos, București (O.p.k.).

19. Idem, Doamna Chiajna, „Rev. Carpatilor”, două volume (O.K.I.II).

20. Idem, Moții și curcanii, București (O.m.).

21. Idem, „Revista Română”, Cîteva ore la Snagov, 1862 (O.r.).

22. Pann A., Povestea vorbei, București, ed. Cucu, 1880, reproducere după cea din 1847 (P.p.v.).

23. Pann A., Povestea vorbei, București, ed. Pann, 1852-1853, trei vol. (P.p.v. I2, II2, III2).

24. Poveștile unchiașului sfătos, București, 1879 (P.u.).

25. Sion, Fabule, București (S.).

26. Snoave, de un culegător-tipograf, ed. II, București,

1879 (Sn2).

27. Țichindeal, Fabule, ed. II, București (Ț2.).

A

1. * A ajuns cuțitul la os. O.m., 37 .

A ajunge cuțitul la os. Acd. I, 10 03 .

Cînd îi dă cuțitul de os. P.p.v., 87 .

Ajunge cuțitul la os. H.p.t., 25 0.

C-ajunge cuțitul la os. Cv. II, J. Ng., 45 .

2. * A ajuns de la moară la rîșniță. Hț.; P.p.v., 78 .

Ajunge de la moară la rîșniță. Hț., 11 0.

De la moară la rișniță. G.

3. * A ajuns în doaga (cutăruia).

Am venit în doaga copilăriei. P.p.v. II, 14 6.

A venit în doaga copilăriei. Hț., 38 .

Îi lipsește o doagă. Al. 56 ; Cv. XII, 21 8.

Numai să-i cunoască doaga lui. Cv. V, SI., 3.

Mă amăresc cu femeile de doaga mea. Cv. V, SI., 8.

4. * A ajuns în sapă de lemn. P.u., 85 .

A rămînea în sapă de lemn. Bz., 40 .

Rămîne in sapă de lemn. P.p.v., 44 .

A ajuns la sapă de lemn. Hț., 2.

Rămîne în sapă de lemn și în casă fără piemn.

P.p.v. I2, 15 5.

Rămîne la sapă de lemn

Și în casă fără lemn. Hț., 16 6.

5. * A ajuns și el la spartul tîrgului.

A ajuns la spartul tîrgului. P.p.v. II2, 68 ; Hț., 2.

Au ajuns și ei, săracii,

După ce-a-mpărțit colacii. P.p.v. II2, 68 .

6. * A ajuns vremea să ne ia copiii în picioare.

Am ajuns să ne ia copiii în picioare. P.p.v. III1, 15 0.

A ajuns să ne ia copiii în picioare. Hț., 37 .

A lua pe cineva în picioare. Bz., 40 .

7. * A ajuns (vremea sau treaba) să nu se mai încrează

omul nici în cămașa lui.

8. A alerga în fuga mare. Bz., 42 .

9. A avea scaun la vorbă. Bz., 40 .

10 . A avea înclinare cu cutare. Bz., 46 .

1. A avea viermi neadormiți. Bz., 47 .

2. * A avut zile cu carul.

Avu zile grămădite

Cît carul cu patru vite. P.p.v. III2 , 14 1.

3. * A băgat-o pe m înecă.

Acel om a băgat-o pre mînecă. Acd. II, 23 1.

4. A bate pe cineva cu o sută de bătăi. Bz., 42 .

5. A bea vin de unde cînta broasca. Aed. I., 39 2.

6. Abia a putut și ei lega gura pînzei. Sn2. , 23 .

7. Abia o ținea în strună. O.k., I, 10 .

8. * Abia scăparăm de coasă și ne puse la secere.

9. A cade din căldare în foc. Acd. I, 29 8.

20 . A căzut cît a fost de lung. Cv., III, Fl., 5.

1. A cînta cucul într-una casa. Acd. I, 98 2.

2. Acel cu pricină

Sade în odihnă,

Și cel fără vină

Plînge și suspină. P.p.v. II2, 30 .

3. Aceasta cu nu voi se îmbucă și se suge. G.

4. Acestea aicea tine-le cu mintea si le arată cu fapte.

L., 16 .

5. Acolo l-ar putea prinde ca din oală. Cv. VIII, Gn., 45 2.

6. A crăpa dracului un ochi. Bz., 47 .

7. A crede lupului oaia. Acd. I, 96 2.

Oaia nu se crede lupului. Acd. I, 96 2.

8. A croi pe cineva — a croi spinarea. Acd. I, 97 3

9. * A croit-o d-a fuga.

30 .* Acru-u-u de la nasu (pov. țiganului) P.p.v. I2,

11 3; Ht., 1.

1. * Acu e acu. Cv. III, Al., 24 8; P.p.v., 11 1.

2. A cui e punga mai mare? A cui se vede. P.p.v., 17 4.

3. Acul este mic, dar scumpe haine coase. P.p.v. I2,

13 7; Hț., I.

4. * Acum e la largul ei si la strimtul meu. P.p.v., 11 3;

Hț., 87 .

5. Acum pentru dumneata. G.

6. Acum scapă-ne și ne lasă. G.

7. * Acum s-o alege neghina din bucate. G.

A alege neghina din grîu. Acd. II, 39 0.

8. * A da dosul. Br., 41 .

9. A da latul pe spate. Bz., 41 .

40 .* A da pe bete pe cineva. Acd. I, 17 0.

1. A dat burduful cu brînză cu tot pe seama ciinelui.

P.p.v., I2, 16 7; Hț., 20 .

Burduf de brînză în seama cîinilor. G.

2. * A dat cu capul de pragul de sus si a văzut pe cel de jos. Lg. I, 49 , F., 62 .

• Cine dă cu capul de pragul de sus vede pe cel de jos.

• Pînă nu se lovește cineva cu capul de pragul de sus nu vede pe cel de jos. Lg. I, 14 8.

• Lovit cu capul si de pragul de sus si de cel de jos.

Sn.2 , 80 .

Cine cu capul de multe praguri se lovește, acela

în urmă mai bine se socotește. G.

A dat cu capul de prag. Bz., 44 .

3. * A dat cu mîna în foc. Lg. I, 12 1; II, 78 ; P.u., 10 7;

Hț., 98 .

A dat cu mîinile în foc. G., P.p.v. III2, 10 5.

A dat cu mîinile în foc,

E gros de ceafă, are rost. Hț., 10 1.

A da cu mîinile în foc. Aed. I, 12 48 .

4. * A dat cu mîna prin copaie. Hț., 98 .

5. * A dat de pocinog.

• A dat de șugubină.

• A dat de bocluc.

6. * A dat Dumnezeu si boale, dar a lăsat si leacuri.

P.p.v. III2, 14 7; Hț., 51 .

7. * A dat în dîrdora însuratului.

Dăduse și el în părpăra însuratului. Cv. XI, Cr. 30 .

8. * A dat în greu. Bz., 48 .

9. * A dat mîna cu moartea. P.p.v. II2, 16 0; Hț., 98 .

50 .* A dat norocul peste dînsul. Cv. IX. Gn., 53 .

1. * A dat ortul popii. P.u., 10 6; 11 3.

2. * A dat o tiflă peste (cutare). P.u., 10 7.

3. * A dat peste dracul. P.u., 10 2; P.p.v. II2, 95 ; Hț.,48 .

4. * A dat și a luat. G.

5. * A dat strechia în ci. O.k.II,11 8; Hț., 18 1.

Ai strechiat la bătrînețe. Cv. IV, Al. 33 5.

A strechiat lumea. Cv. VII, Al. 43 8.

6. A despica vîntul (a fugi). Bz., 45 .

7. * Adevărul este cum te văz si cum mă vezi. F., 11 8,

29 5.

8* Adevărul este proastă marfă. F., 95 .

9. * Adevărul este ușa raiului.

60 .* Azi aci, mîine în Focșani. Cv. XIII, Cgl. 41 0.

1. Azi are, satură zece si mîine flămînd petrece. P.p. v., 50 .

Azi ar sătura zece

Și mîine flămînd petrece. Hț., 5, 17 0.

2. Azi e mie

Mîine ție. Hț., 1.

3. Azi mlădiță de tufan,

Mîine coadă la ciocan. Cv. XI, Bg., 88 .

4. Azi odată

Mîine odată. Hț., 1.

5. * A zis dracul și s-a făcut. Cv. XI, Cr., 18 9.

6. * Azi ți-a cîntat cucul.

7. * A dori un lucru bolunzește și nebunește. Bz., 44 .

8. * Adormi de puteai să Lai lemne pe dînsul. Cv. XI,

Cr., 18 0.

9. Adună toat.e, fie și proaste. G.

70 .* Adună unde n-a risipit. P.p.v. II2, 28 .

Adună unde n-a risipit, dar nu se sfințește. Hț., 2.

1. * Aduni nuiele pentru spinarea ta. Hț., 12 5.

2. Adu-ți aminte de pîinea și sarea ce ai mîncat la cineva vreodată. Ț2, 13 2.

3. * A ieșit la iveală.

4. * A ieșit la obraze.

A ieșit la oameni. Cv. VII, Al., 36 5.

5. A face bine e totdeauna mai bine decît a face rău.

P.p.v. II2, 20 ; Ht., 14 .

6. * Afară din cale. Cv. XIII, 21 7.

7. A făcut și Vișa grîu din călcîie pîn’la glezne. P.p.v.

16 0 I2, 16 6.

A făcut si Vita grîu din călcîie pîn’la glezne. Hț.,

20 2.

8. * A fi în capul bucatelor. Hd.R. v., XLIII.

9. * Aflat-a Filip pe Natanail. G.

80 . A fost la mure odată

S-a venit cu rochia spartă. P.p.v. II2, 14 3; Ht.,

11 2.

1. * A fost o dată la moară si de două ori la rîsnită.

P.p.v. III2, 15 4; Sn2. , 10 9.

Asta moș Ion o știe

Pe el să-l chemăm să vie,

C-a fost odată la mori

Și în tîrg de două ori. P.p.v., II1, 15 .

2. * A fost pînă la calea-ntoarsă. P.p.v. III, 14 1.

3. * A fugi nouă hotare. Cv. III, FI., 15 7.

4. * Agale, agale. P.u., 53 .

5. A găsit-o pantaliile.

A găsit-o pantesiile. Hț., 14 0.

6. * A găsit sat fără cîini, se plimbă fără ciomag. Bz.,

55 .

Ai găsit un sat fără cîini și umbli cu mîinile în șolduri. G.

Un sat fără cîini. G.

A găsit sat fără cîini, se preîmblă fără băț. Acd.

I, 13 0.

Găsește sat fără cîini, umblă fără ciomag. P.p.v.

I2, 68 ; Hț., 68 .

Găsestc sat fără cîini si se plimbă fără băt. Cv.

XI, Cr., 18 4.

7. Agonisirea la vreme înlătură lipsa și nevoia. Hț., 2.

8. A greșit croitorul si s-a spînzurat dulgherul. P.p.v.,

17 6.

Că a greșit croitorul

S-a spînzurat spoitorul. P.p.v. II2, 15 2.

9. * Ai apucat pisica de coadă, învîrtește-o să nu te zgîrie. G; Hț., 14 5.

90 . A-i asuda urechea pentru ceva. Bz., 40 .

1. Ai avut su tragi un păcat strămosesc. Cv. XI, Cr.,

18 1.

2. Aibi statornică mingiiere, precum in lucruri bune, așa și în cele rele. L., 28 .

3. * Aicea zace iepurele. G.

4. Aici corăbii se-neacă și voi, luntrelor, unde mergeți? G.

5. Aici la rîșniță nu e

Care cînd o vrea să puie. Hț., 15 9.

6. * Aici trebuie să se joace vro drăcie. Lg. I, 67 .

Șarpele pricepu ce drăcie se joacă aici. Lg. I, 11 6.

Pricepu că aici la mijloc se joacă vro drăcie (dră-

covenie). Lg. II, 16 ; P.u., 16 .

7. A-i da fălci.

A da fălci. Aed. I, 12 18 .

8. Ai dat spuză și ai luat cenușă. G; Hț., 17 9.

9. Ai dat un cazan mare si ai luat o căldare. P.p.v.

III2, 10 9.

10 0. * Aideți să vorbim degeaba.

Aideți să vorbim degeabă,

Că tot n-avem nici o treabă. P.p.v. P, 3.

Aideți să vorbim degeabă

Căci tot n-avem altă treabă. Hț., 29 7.

• Ai să vorbim de clacă.

1. * Ai dreptate, numai nu te cauți. Cv. XI, Cr., 18 9.

2. * Ai făcut-o fiartă.

3. Ai făcut-o harta, parta.

Ai făcut-o hara-para. Cv. XII, Cr. 29 .

4. Ai fi tu, om de treabă ; dară ești crescut în buruienile dracului. (Com. de. Al. I. Stamate.)

5. A-i lua gura. Bz., 44 .

6. A-i luci ochii departe. Bz., 45 .

7. * A împleti cosiță albă.

A împleti coadă albă. Bz., 46 .

8. A început a-si căuta catastisele vechi ca moflujii.

Hț., 30 . ‚

9. * A îngălbenit ca turta de ceară. P.p.v. I2, 37 ; Hț.. 79 .

11 0. * A înghițit gălușca.

A înghițit nodul. Aed. II, 42 4.

1. Ai înghitit un ac, ai să scoți un fier de plug. G;

Hț., 79 .

A-nghitit un ac si-o să scoată un fier de plug. P.p.v.

II2, 52 ; Hț., 1.

2. A intrat vrajma într-însa. P.u.

3. * A intrat vulpea în sac. Lg. II, 11 0; G; Hț., 20 9.

4. * A înțărcat bălaia. Hț., 81 .

A înțărcat murgana. P.p.v. III2, 10 9; Hț., 11 5.

5. A întuneca pe cineva. Bz., 44 .

6. A învățaj, carte cu praștia. Hd. R. p., 92 .

7. * A învățat carte din scoarță pînă în scoarță.

8. * A invătat carte pînă la glezne. P.p.v. III2, 15 3;

Hț., 28 .

9. * A învățat ce a uitat alții.

A învățat alții ce-a uitat. P.p.v., 17 2.

12 0. Ai p… tot butuci. H.p.t., 25 0.

1. A-i plăti Dumnezeu vămile (a-i ierta păcatele).

Bz., 45 .

2. Ai plecat în ceas bun într-acoace. Cv. VI, PI. 27 .

3. A i se încuiba în cap. Bz., 43 .

4. * Ai te cară de aici. Lg. I, 60 .

• Ai mișcă-te de aici.

5. * Ai umblat cît ai umblat, iar acum ți s-a înfundat. G.

• Ai umblat cît ai umblat, dar aci ti s-a înfundat.

Lg. II, 11 0.

Umblă cît umblă pînă i se înfundă. P.p.v., 10 .

A umblat cît a umblat dar acum i s-a-nfundat.

P.p.v. I1, 29 ; Hț., 19 5.

A umblat cît a umblat

Pînă cînd pe brînci a dat. Hț., 19 5.

Are să i se înfunde. P.u., 48 .

I se înfundase și lui. P. u., 65 .

A umblat cît a umblat, pînă a dat peste dracu

(com. de Tocilescu).

6. A-i veni cîte o trăsnaie sau plesnaie. Bz., 42 .

7. A juca cărți mari. Bz., 41 .

8. A judecat numai fata, iar nu și inima. P.p.v. II1,

14 6, Hț., 57 .

9. Ajungi în casa altuia, cum îți place nu poți ședea; ajungi la masa altuia, cum ți-e gustul nu poți mînca ; ajungi la patul altuia, cum ti-e voia nu poți dormi.

P.p.v., 17 5.

Ajungi la casa altuia, nu poti ședea cum îți place.

Hț., 28 .

Ajungi la masa altuia, nu mănînci după cum ti-e gustul. Hț., 10 3.

Ajungi la patul altuia, nu poți dormi cum ti-e voia.

Hț., 14 2.

13 0. * Ajunse să fie mîna dreaptă a împăratului. Cn.,43 1.

1. * A lăsa budia. Acd. I, 27 2.

2. * A lăsat-o in coarda de jos. G.

A lăsa în coarda de jos. Acd., I, 93 0.

3. Alăuta zice din strună

Orice frumușică jună !

Iar toba zice: lasă, lasă,

Ca s-o vedem și mireasă. P.p.v. IP, 11 1; Hț., 86 .

4. * Albă, neagră, asta este. G.

Albă, neagră, asta e, cum se vede. P.p.v. II, 14 4;

Hț., 2.

5. Albina cît mai mult zbîrnîie cu acul asupra noastră, atît rodul cel mai dulce nouă ne aduce. G.

6. Albina de viespe, cît cerul de pămînt. G.

7. Albina din orice floare strînge mustul cel mai bun

și în miere îl preface. G.

Albina vrednică însă

D-or’ce floare face strînsă. P.p.v. I2, 13 7.

8. Albina în gură ține mierea cea mai dulce și în coadă acul cel mai otrăvitor. G.

Ca albina-n gură cu miere.

Și-n coadă cu ac cu fiere. P.p.v. III2, 63 ; Hț., 3.

9. Albina și de ne mușcă, dar cu miere ne îndoapă. G.

14 0. A lega ploaia, a lega limba cuiva. Bz., 43 .

1* Alege pînă culege. Cv. XI, Cr., 29 .

Alege, alege, pînă culege. P.p.v. II, 11 3; Hț., 3.

• Cine alege, culege. Hț., 3.

Cine alege

În urmă culege. Hț., 3.

2. Aleargă cînd îi abate. O. r., 35 3.

3. * Aleargă într-un suflet. Cn. VII, 87 .

Vine cu sufletul la gură. Cv. IX., Gn., 55 .

Vine într-un suflet. Sn2. , 87 .

Vine în ruptul sufletului. Cv. VIII, SI., 29 2.

4. Aleargă pe capete. P. u., 51 .

5. * Ales pe sprinceană. Cn. VII, 88 ; Cv. XIII, Cgl. 41 0.

Ales după sprinceană. F., 10 4.

6. * A lins pînă a pus tingirica cu fundul în sus. G.

A lins pînă a pus vasul cu fundu-n sus. P.p.v. III2,

69 ; Hț., 91 .

• Lins, prelins, cu fundul în sus.

7. A lipsit de acasă nouă ani și s-a întors cu doi bani.

P.p.v., 29 .

A lipsit de-acasă doi ani

Și s-a întors acasă cu doi bani. Hț., 4.

A lipsit d-acasă nouă ani

Și s-a întors cu nouă bani. Hț., 4.

8. Al meu scaun să trăiască, alt picior în loc, și-al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. G.

9. * Altă căciulă. O.k.I, 28 1.

Altă căciulă. Acd. I, 98 1.

15 0. Alta e a auzi și alta e a vedea. P.p.v. I, 16 2; Hț., 7.

1. Alta e floarea de grădină si alta e floarea de cîmp.

P.p.v., 57 ; Hț,, 60 .

2. * Altă gîscă. P.p.v., 11 .

3. * Alta în c… popii. G.

4. * Altă Stâncă, leică vorbă. Hț., 18 0.

5. Alte sunt sfaturile oamenilor și alte poruncește

Dumnezeu. Axinte, Letopis. II, ed. II, 12 2.

6. * Alții daca și-o scoate ochii și noi trebuie să ni-i

scoatem?

Alții dacă si-o scoate ochii si noi nu o să scoatem.

P.p.v. II2 21 .

Alții dacă și-ar scoate ochii și noi tot nu o să-i scoatem. Hț., 12 7.

7. Alții de-o da în gîrlă si noi nu o să ne-necăm. P.p.v.

II2, 21 .

8. * Altuia dă povață și pe sine nu se-nvață. P.p.v., 10 7.

El altuia dă povață

Și pe sine nu se-nvață. P.p.v. II2, 13 3.

Altora le dă povață,

Dar pe sine nu se-nvață. Hț., 15 1.

9. * Altui ce-i pasă de păsultău. P.p.v. III, 24 ; Hț., 14 1.

16 0. A lua cale multă (a înainta). Bz., 42 .

1. A lua largul (a fugi). Bz., 45 .

2. A lua paiul cu urechea. Bz., 41 .

3. A lua pe cineva la trei parale. Bz., 41 .

4. * A lua cîmpii rătăcindu-se. Hd. R. v. VII.

A lua cîmpii. Bz., 44 .

A lua preste cap. A lua sau apuca cîmpii. Aed. I, 36 3.

5. * A luat luleaua neamțului cu zale cu tot. P.u., 10 3.

Ai fura luleaua neamțului. O.p.k., 12 5.

A fura luleaua neamțului. Bz., 40 .

6. A lua lumea d-a lungul. Cv. VI, Pl., 19 .

7. * A luat purceaua de coadă. P.u., 10 3.

Nu-i e destul că-i cu mintea neroadă.

A luat și purceaua de coadă. P.p.v. I2, 11 2.

A luat purceaua de coadă. Bz., 41 .

A lua purcela de coadă. Aed. II, 18 8.

8. Aluatul cît de mic toată frămîntătura o dospește. G.

9. * Am ajuns de poveste în țară. P.p.v., 15 8.

17 0. A mînca calcaburi. Acd. I, 31 6.

1. * A mînca nu e rușine.

A mînca nu e rușine,

Cînd mănînci cum se cuvine. P.p.v. III2, 33 ; Hț., 16 4.

2. A mînca singur bucatele si a lăsa altora zeama.

Acd. I, 24 7.

3. A mîncat astă-vară prea multă miere și acum are la inimă durere. P.p.v. II, 14 3; Hț., 10 5.

4. * A mîncat din oală.

5. * A mîncat din pomana dracului.

A mînca la nunta dracului (a fi spîn). Bz., 46 .

6. * A mîncat nespălat.

7. * A mîncat păpara.

Daca erai cu alții mîncai păpara. Cv. XI, Cr. 19 0.

Să nu mănînce vro papară. Cv. VII, Al., 36 6.

El mirosi cam ce păpară i se gătește. Lg. I, 13 7.

Așteaptă tu că-ți voi fierbe păpara, te voi opări eu cu zeama care o voi fierbe pentru tine. Ț.2, 42 2.

Cine a mîncat păpară stie dulce-i ori amară. P.p.v.

II2, 14 .

8. * A mîncat picioare de găină. P.u., 11 2; Hț., 14 4.

A mîncat picioare de găină

Și-l tot rîcîie la inimă. P.p.v. I2, 15 ; Hț., 14 4.

A mînca picior de găină (a nu ține secret). Bz., 44 .

9. A mîncat urdă cu usturoi si cere să-i miroasă gura a lapte. P.p.v. II2, 80 ; Hț., 19 6.

• An a mîncat leurdă si estimp îi pute gura. G.

18 0. * Amîndoi

Două nevoi.

1. * Amîndouă mincati dintr-un ciob. P.p.v. II2, 10 7;

Hț., 3.

2. * Amîndouă vă lingeți mucii. P.p.v. II2, 10 7 ; Hț., 11 1.

3. A mișca toată coarda, tot firul, toată piatra. Acd.

II, 30 4.

4. Am alunecat cu mintea. Acd. I, 51 .

5. Am avut și eu odată oleacă de clenci. Cv. X, Cr. 37 7.

6. * Am crezut că e cu degetul in gură și cînd colo el era cu mîna toată.

7. * Am eu ac de cojocul lui. Lg. I, 40 ; Cv. XII, 21 7.

Are ac pentru cojocul tău. N.p.t., 25 0.

Își găsește ac de cojoc. Cv. XI, Bg., 12 8.

Este ac și de cojocul lui. P.p.v., 19 ; Hț., 1.

Am ac și ață de cojocul tău. G.

8. * Am eu glagole la cap.

Am eu glagore la cap. P.p.v., 15 8.

9. * Am eu leac să-i tai de piroteală. Cv. XIII, Cgl., 25 4.

19 0. * Am eu meșteșug să îmblînzesc și pe dracul.

Am meșteșug să îmblînzesc pe dracul. Hț., 10 4.

1. Am învățat la undrea, ce voi să știu de dumneata? G.

2. * Am nădejde la Dumnezeu. P.p.v., 15 8.

3. * Am pornit cu graba si m-am întîlnit cu zăbava.

Cv. IX, Cr., 45 5.

4. Am să tac pitic. Cv. XIII, J.Ng., 30 .

5. * Am scăpat de dracul și am dat peste lacul.

Am scăpat de dracul si am dat peste tată-său. Cv.

IX, Cr., 45 5.

A vrut să fugă de Stana

Și a dat peste Satana. P.p.v. I2, 14 4.

Se plîngea d-o întîmplare

Și a dat peste mai mare. P.p.v. I2, 14 4.

6. * Am scăpat scurt de coadă. Aed. I, 71 6.

7. * Am un leu și vreau să-l beau. Aed. I, 13 5.

8. A murit boul s-a repus jugul. G.

Daca moare juncul se repune jugul. P.p.v. I2, 13 3.

9. A murit înghesuit la pomană. G.

La o pomană-nghesuit

Băut, sătul a murit.

A mîncat pînă încît

I-a venit pînă la gît. P.p.v. I2, 10 7.

20 0. * Am venit la miere

Și mi-e rușine a cere:

Dar murături mai țineți?

Varză aciă mai aveți?

1. * Încă nu i-a căzut cașul de la gură.

A fi încă cu caș la gură.

A fi încă cu mucii la nas. Acd. II, 36 4.

2. Anevoie poți țesăla un cal neînvățat. G.

3. * Anevoie se cîstigă, lesne se cheltuiește. P.p.v., 58 ;

Hț., 30 .

4. * Înger de baltă cu suliță de papură.

5. Inima-mi bate de frică. Acd. I, 64 .

6. An s-a ars și estimp suflă. G.

7. * An scuipam în iarbă și estimp în barbă. P.p.v.,

17 1; Hț., 54 .

8. * Anțărț am păgubit; an n-am cîștigat și nu știu, zău, daca estimp nu voi pierde tot.

An n-am cîștigat, estimp am păgubit, la anul trag nădejde. P.p.v. II2, 85 ; Hț., 30 .

An n-ai cîștigat, estimp ai păgubit, la anul tragi

nădejde. H.t., 15 .

9. A nu avea vai! de nimica. Bz., 46 .

21 0. A nu cădea nu se poate, dar cinste îți face cînd cazi să te scoli. G.

1. A nu face neci cald, neci frig cuiva. Acd. I, 32 4.

2. A nu juca drăgaica prin curte. Cv. III; Al. 24 5.

Ce drăgaică ați jucat. Cv. VIII; Gn., 99 .

3. A nu se bate cu carnea. Bz., 41 .

4. Apa cînd se turbură din josul izvorului, poți găsi mai în sus apă curată; iar cînd se turbură din

izvorul ei în zadar mergi după apă curată. G.

5. Apa cînd se turbură nu mai vezi ca prin oglindă. G.

6. Apa cînd se umflă și pe munți îi cufundă. G.

7. * Apă de sapă. P.u., 10 4.

8. Apa limpede pînă nu vei vedea,

Cea turbure n-o lepăda. P.p.v. III2, 72 ; Hț., 91 .

9. * Apa lină face mult noroi, iar cea repede și pietrele le spală. Hț., 4.

22 0. * Apa nu este bună nici în opinci. P.u., 10 3.

Apa nu e bună nici în cizmă. P.p.v., 52 ; Hț., 4.

1. Aparințele înșală. Hț., 5.

2. Apă să bei din chiar puțul tău. G.

3. A pătit o bobotează de i s-a dus numele. Hd. R.v.

XIX.

4. * A pățit-o cît de bună.

Le-o făcu cît de bună. Cv. XII, 16 9.

• A pățit-o calfa noastră.

5. * Apa trece, pietrele rămîn.

Apa curge, pietrele rămîn. P.p.v., 16 6; Hț., 14 4.

Apa curge și se duce, pietrele rămîn la loc. G.

6. * Apa vine iar la matca ei.

Apa trebuie să vie la matca ei. P.p.v., 13 4.

Apa trebuie să vie la matca ei si omul la teapa lui.

P.p.v. II2, 87 ; Hț., 4.

7. * Apele cele line sunt amăgitoare.

Apa lină mult te-nșală. G. ; Hț., 4.

8. Apele cele mai mici în cele mai mari se varsă.

9. * Apele line sunt adînci. Hț., 5.

23 0. * Apără-mă de găini că de cîini nu mă tem. Cv. XI,

Cr., 17 3.

1. A pierit păstorul, s-a risipit oile. G.

2. A poftit l-ardei prăjit

Și negustînd s-a stîrpit. P.p.v. II, 14 3; Hț., 6.

3. * A poftit și el la lapte de bou. Hț., 87 .

4. Apoi stăi dar, că are Chira socoteală. Cv. XII,

Cr. 24 .

5. A poruncit cîinelui și cîinele pisicii și pisica șoarecelui, iar șoarecele de coadă și-a atîrnat porunca. G.

6. A prinde împărățiile cu daruri. Bz., 45 .

7. * A prins mămăliga coajă. Hț., 36 .

Prinde mămăliga coaje. Cv. XI, Cr., 17 9.

8. Apropie-te crîng, depărtează-te cîmp. P.p.v. III2,

52 ; Hț., 39 .

9. Apucă pe porc de urechi ca mai rău să țipe. G.

24 0. A pune colivia cu sticleți pe capul său (a se căsători).

Bz., 45 .

1. * A pune pirostriile (a se căsători). Bz.. 45 .

2. * A pus mai mult de o parte. P.p.v. I, 11 2; Hț., 15 7.

3. * A pus-o la ciochină.

A spînzurat-o la ciochina. G.

Pusese cartea domnească la ciochina. O.r., 39 0.

A pus ceva la ciochina. Acd. I, 68 2.

4. Arama omului la beție se arată. P.p.v., 55 ; Hț., 13 .

5. Arapul de n-ar vedea pe tatăl său și pe moșul său negru, el s-ar omorî. P.p.v. I, 13 5; Hț., 12 0.

6. A răzui turnurile (a le dărîma). Bz., 46 .

7. Ar da tămîie lui Dumnezeu și nu se îndură să dea parale. P.p.v., 64 .

8. Arde focul în paie ude. Cv. XI, Cr., 30 .

9. * Arde luminarea săracului ca să socotească banii

bogatului.

Arde luminarea noastră si facem socoteala voastră.

P.p.v., 93 ; Hț., 94 .

25 0. * Arde moara, dară și șoarecii se prăpădesc (se duc dracului). Hț., 17 8.

Și moara să arză și șoarecii să se risipească. G.

A arde moara ca să arză și șoarecii. Bz., 52 .

1. Arzînd numai doi tăciuni

Nu se pot face cărbuni. P.p.v. I2, 13 4; Hț., 18 3.

2. Arde soarele dulce, iarăși ploaie ne aduce. G.

3. * Are apa sorb.

A avea apa sorb. Bz., 44 .

4. * Are chiag (Rom. lib. nr. 32 5, din 29 febr. 18 80 ).

Are chiag la inimă (chimirul). P.p.v. III2, 10 5;

Hț., 32 .

5. * Are cu ce să-ți ungă ochii.

Are ochii ce să-ți ungă. P.p.v. III2, 10 5.

6. * Are cui să semene. G.

7. * Are de furcă cu dînsul.

• S-a certat furcă. F., 60 .

• N-are de furcă. Hd. R., 93 .

• Mai are de furcă.

A avea de furcă, vorbe de furcă. Bz., 42 .

8. * Are de moară.

Are de moară

Nu-i e frică să moară. P.p.v. III, 10 5; Hț,, 62 .

9. Are deprindere să puie floricele. Hț., 45 .

26 0. * Are gărgăuni în cap.

Are greieruși în cap. Cv. V, SI., 18 .

Nu umbla cu gărgăuni în cap. Cv. X, Cr., 10 8.

1. Are gura-mpiedicată,

Dar taina o spune-ndată. P.p.v. I, 10 7.

2. * Are gustul muștelor. Hd. R. v. XXVI.

3. * A rămas baltă. Al., 22 9.

4. * A rămas cu buza (sau cu buzele) umflată. P.u.,

11 , 50 ; F., 42 ; Hț., 21 .

L-am lăsat cu buza umflată. Cv. II, Al. p. 14 2.

A rămîne cu buzele umflate. Acd. I, 27 2.

5. * A rămas de pomenire. P.u., 14 .

6. * Are o casă de copii. Cv. I, In., 24 .

Are o spuză de copii.

7. Are ochi, mîini și picioare

Poate munci cu sudoare. P.p.v. I, 13 7; Hț., 11 4.

8. Are ochi numai să nu dea în groapă așa e de slut.

Acd. II, 47 6.

9. * Are orbul găinilor.

A avea orbul găinilor. Acd. I, 12 76 .

27 0. * Are pe dracu. Jp. o., 11 5.

1. * Are peri de lup. (Mos Grăilă, Rom. lib., 15 martie

18 80 , nr. 83 8. )

2. * Are pe vino încoace. P.u., 91 ; Lg. II, 17 ; Sn1, 10 0.

Ce folos de multă albete, daca n-are un vino-ncoace.

P.p.v. II2, 12 9.

Fata cea plină de vino-ncoace. Cv. XI, Cr., 19 5.

• Are lipici.

3. Are rude printre moaște. Cv. XII, 23 0.

4. * Are să-i ia mistria.

Are să-mi iee mistria. Acd. II, 27 9.

5. * Are să-i ia roatele de la sanie.

6. * Are să-l facă ca pe dracu.

7. * Are să-și scoață din capete. Lg. I, 12 5.

8. * Are să mai vie ăl Nan la găvan.

A dat Nan de găvan. P.p.v. I1, 16 8.

9. * Are să treacă încă multă apă pe gîrlă. Hț., 4.

Are să treacă pînă atunci multă apă pe vale. Hț., 4.

28 0. * Are să verse multe nădușeli. P.u., 55 .

1. Are trecere în orice curte. Hț., 19 2.

2. Are văz de lup si auz de vulpe. P.p.v. III, 22 ; Ht.,

19 9.

3. * Ar fi lăsat la degetul cel mic. P.u., 8.

Nici la degetul cel mic nu te pui. P.p.v., 13 .

4. * Argatul vrednic se cunoaște după mîncare.

Argat vrednic cine are

Se cunoaște pe mîncare, că

Cînd mănîncă îi trosnesc fălcile. P.p.v. II2, 48 ;

Hț., 6.

5. Arici fără ghimpi nici cum poate fi. G.

6. Ariciul cu meșteșug se prinde. P.p.v., 10 7.

Ariciul cu meșteșug se prinde si vrabia cu mei.

P.p.v. 11 ,12 3; Hț., 6.

7. A ridica capul. Bz., 43 .

8. Aripa cînd se frînge, pasărea zace în sînge. G.

Îi smulgi o aripioară, d-aci nu mai zboară. P.p.v.

I, 13 4; Hț., 6.

9. * Armăsarul bun se vinde din grajd. Hț., 6.

Calul bun se vinde din grajd. P.p.v. 96 , 17 2; Hț., 2

Calul bun din grajd se vinde

Și mai bun preț pe el prinde. Hț., 23 .

29 0. Armăsarul cînd îmbătrînește ajunge la rîșniță.

P.p.v. IIa, 64 ; Hț., 6.

1. * Arțagul își găsește pîrțagul. P.p.v., 10 7; Hț., 6.

2. * Ai rupt inima tirgului.” P.p.v. II1, 72 ; Hț., 79 .

3. * A rupt-o d-a fuga.

Rupînd-o d-a fuga. Lg. II, 91 .

O rupse d-a fuga. Lg. III, 70 ; Sn2, 14 ; P.u., 40 .

O rupe d-a fuga peste toate gardurile și umple bojii.

Cv. I, In. 23 .

4. Ar veni desculț șapte hotare pentru (cutare lucru).

Cv. V, SI., 27 .

5. Ar vrea să facă și el

Dar nu știe în ce fel. P.p.v. I, 10 ; Hț., 53 .

6. Arvunează din vreme pe fericita muncă. P.p.v., 41 ;

Hț., 11 4.

7. * Așa am cumpărat-o, așa o vînz. P.p.v., 11 5; Hț., 6.

• Cum am cumpărat-o așa o vînz. Lg. I, 14 1.

Ți-o vînz în cît am cumpărat-o. Cv. III, Al., 25 0.

8. * Așa e lumea.

Așa e lumea asta. Hț., 93 !

9. * Așa i-a fost orînda.Sn.2, 11 7.

• Așa i-a fost norocul.

30 0. Asa mi-e drag să fie omul: fătat nu ouat. Cv. X,

Cr., 38 0.

1. Așa-mi miroase treaba. Cv. XIII; J.Ng., 30 .

2. A sări gardurile prin grădinile vecinilor. Cv. IV,

Al., 30 8.

3. A sări în coada cucoanei. Bz., 46 .

4. * A sărit groapa.

A zis hopa

Și-a sărit groapa,

Dar de mult era să-i cînte popa. P.p.v. II2, 16 0;

Hț., 46 .

A ieșit și moș din coș. G.

Era să-i cînte popa, dar a sărit groapa. Hț., 15 0.

5. * Așa se înșală copiii. G.

6. Așa-s fetele, cînd senin,cînd ploaie. Cv. V, Al., 14 0.

7. Așa ți se cade că pînă acum ai fost casap cailor, iară acum te făcuși doctor să-i vindeci. Ț2, 50 .

8. * Așa vine vorba. Al., 26 ; O.p.k., 13 4; P.u., 2.

9. A zburat odată de la mînă, s-a dus. P.p.v., 15 1.

A zburat odată de la mine s-a dus. Hț., 17 0.

31 0. * A zburat puiul cu ața

Tocmai cînd era dulceața.

A zburat puiul cu ață

Tocmai cînd era dulceață. Bz., 50 ; Hț., 15 6.

1. * A zburat puiul cu teiul

Tocmai cînd era temeiul.

A zburat puiul cu tei

Tocmai cînd a fost temei. Bz., 50 ; Hț., 15 6.

2. A. scăpat ca cîinele de lanț. P.p.v. II, 29 ; Hț., 17 0.

3. * A scăpat ca din gura lupului. P.p.v. II1, 29 ; Hț., 17 0.

4. * A scăpat cu fața curată. Lg. II, 11 1; P.u., 11 9.

• Scapă cu față curată. Lg. I, 66 .

A scăpa cu fața curată. Bz., 41 .

5. * A scăpat scurt de coadă. P.p.v. II2, 29 ; Hț., 17 0.

6. * A schimbat căciula. Hț., 21 .

7. * A scoate cuiva și dinții din gură. Aed. II, 10 44 .

• A scoate și măselele cuiva. Aed. II, 24 9.

8. Ascultă cuculpînă îți cîntă. P.p.v. II, 71 ; Hț.,40 .

9. * Ascultă din zece vorbe si una a muierii. P.p.v. I2,

15 3; Hț., 19 5, 20 5,

32 0. * Ascultă-l daca ai vreme. Hț., 20 8.

1. Ascultă pe mai-marele tău, stăpînește pe mai micul tău. P.p.v., 95 .

2. Ascultarea e viată, iar neascultarea moarte. P.p.v.

II2, 10 9; Hț., 6.

3. Ascunde-ți ciomagul de ciini că mai rău te mușcă. G.

4. A se așeza la învoială. Bz., 42 .

5. * A se deochia.

A se deocla. Aed. I, 10 46 .

6. * A se încăiera. P.u., 6.

7. A se înfășură pe undeva. Bz., 41 .

8. A se înglodi oastele (se zicea de oștirea ce se rînduia în falange sau gloate adînci). Bz., 47 .

9. A se îngrădi cu cineva. Bz., 46 .

33 0. A se lua de gînduri. P.u., 33 ; Lg. II, 2.

1. A se lua după gura lumii este a da de prăpastie. Lg.

I, 14 8.

A ajuns de malul rîpei. Cv. I, Al., 28 0.

2. A se lupta călare, nu privește la fieșcare. G.

3. A se lupta fățiș și pieptiș. Cv. VII, Al., 36 9.

4. A semănat castraveți

Și au răsărit scaieți. P.p.v. I2, 4; Bz., 56 ; Hț., 39 .

5. * A se pune în c… și în cap. Acd. I, 42 8.

A se da în c… și în cap. Acd. I, 10 01 .

6. * A se ținea mare. A vorbi mare. Acd. II, 24 0.

7. A se trage cu cineva în degete. Acd. I, 10 31 .

8. A se umplea de suflet. Bz., 45 .

9. A-și șterge nasul pe undeva. Bz., 42 .

34 0. * A sosit alba în sat. Lg. I, 13 7; III, 24 .

Începe a intra alba în sat. Lg. III, 57 .

1. A spune între cutare (față cu cutare). Bz., 42 .

2. * Ai spus-o verde în ochi. Cv. XI, Bg., 13 7.

3. Aș spune un vis, dar nu pot de rîs. G.

4. * A sta copăcel. Acd. I, 92 2.

5. Astăzi am plecat și mîine cît mai avem? G.

A pornit în cale lungă

Și va-ndată să ajungă. P.p.v. I2, 82 ; Hț., 22 .

6. Astăzi cînd are parale mănîncă zaharicale și cînd se caută mîine, n-are cu ce să-și ia pîine. P.p.v., 50 .

Astăzi cînd are parale mănîncă zaharicale. Hț., 14 1.

7. Astăzi cîți mîncăm și bem

Și mîine nu mai suntem. P.p.v. I1, 14 0.

8. Astăzi faci rău cuiva, or ce

Mîine altul ți-l întoarce. P.p.v. I2 75 ; Hț., 16 0.

9. Astăzi ploaie și mîine ninsoare și poimîine soare. G.

35 0. Astăzi să mănînci cît un bou, mîine ceri să mănînci cît doi. P.p.v., 50 .

Astăzi să mănînci cît un bou

Mîine să ceri din nou. Hț., 18 .

1. * Asta e asta. P.p.v. 11 ; Hț., 22 .

2. * Asta e boală cu leac. P.p.v., 15 8.

Asta e boală cu leac, am eu ac de cojocul tău. Hț., 17 .

3. * Asta e deosebit de bașca. Cv. XI, Cr., 19 3.

4. Asta e mai rău decît: poftim la masă. Cv. XI, Cr., 17 7.

5. A sta înaintea cuiva ca luceafărul. Bz., 45 .

6. A sta în cucuiata. Bz., 42 .

7. Asta mi-a fost soarta. Hț., 17 8.

8. * Asta nu e de nasul vostru. Aed. II, 36 5.

9. Asta nu miroase a nas de om. Cv. XI, Cr., 17 4.

36 0. * Așteaptă ca mortul colacul. Lg. I, 56 ; Hț., 11 1.

Aștept în tot vacul

Ca mortul colacul. P.p.v. II2, 14 7; Hț., 19 9.

A aștepta ca mortul colacul. Acd. I, 77 4.

1. Așteaptă ca porcul muchea toporului. G.

Așteaptă ca porcul muchea la cap. P.p.v. II2, 49 .

2. * Așteaptă la mîna altuia.

E rău cînd aștepți la mîna altuia. P.p.v., 15 6.

3. Așteaptă turburarea apei. G.

4. * Astea-s vorbe.

Astea sunt numai niște vorbe. P.p.v. III2, 3.

5. Ast lucru l-aș face îndată,

Dar n-are cine să mă bată. P.p.v., I2, 10 7.

6. A stoarce cuiva ceapa, lemonia în nas. Aed. II, 36 5.

7. * A suflat în fundul oalei. P.p.v. I2, 11 1.

8. Aș veni diseară la voi, dar mi-e rușine de cîini.

Cv. XI, Cr., 24 .

9. A ține clanță cu oricare avocat. Cv. V, Al., 13 9.

37 0. * Atîta pagubă cît si dobîndă. Hț., 13 9.

Atîta pagubă. O.p.k. 18 3; Cv. XIII, J. Ng., 29 ;

XIII, Cgl., 25 0.

1. Atît de treabă ce este

Numai juje îi lipsește. P.p.v. III2, 39 .

2. Atît făina cît și aluatul, tot cu împrumutare. G.

3. A trage din coarnele plugului. Bz., 44 .

4. * A trîntit o gugumănie. Cv. IV, Al., 31 5.

5. * A trecut un deal, o vale și o limbă de pădure. H.p.t.,

30 8.

6. * A treia zi după înfierbințeală. G.

7. * A trecut baba cu colacii. G. ; Hț., 8.

Ți-a trecut baba cu colacii. P.p.v., 13 3.

A trecut baba cu colacul. Ț2, 99 .

Trece baba cu colacul. Cv. V, SI., 2.

8. * A trecut preste răscoale.

Trece preste răscoale. P.u., 95 .

9. * A trecut si prin ciur și prin dîrmon.Lg. I, 49 ;Sn1. ,

1, 80 .

Este trecut prin ciur și prin sită.Cv. VIII, Al., 38 0.

Cernut și prin sită și prin ciur. Cv. IX, Lb. 2.

Trecut prin ciur și prin dîrmon. P.p.v., 17 2.

Trecut și prin ciur și prin sită. G.

Lucru sau om trecut și prin ciur si prin ciurel. Acd.

I, 71 1.

38 0. * A tunat și i-a adunat.

A tunat și ne-a adunat. G.

Parcă a tunat și i-a adunat. P.p.v. II, 13 6.

1. * A turna bobocilor. Bz., 43 .

2. * Aude în gură ca cucul.

3. Auzea cîinii în Giurgiu. Cv. XIII, Cgl., 24 8.

4. * Aude toaca în cer.

5. A umbla cu patru în hățuri (patru cai). Bz., 42 .

6. A umbla lupiși. Br., 44 .

7. Au mă fă cumsecade, au te lasă. Ț2, 70 .

9. * A umbla cu mîinile în miere și a nu-ți linge degetele nu se poate.

A băga mîna în miere și a nu-ți linge degetele nu se

poate. P.p.v., 82 Hț., 10 4.

Bagă mîna în miere și degetul îți linge. Hd. R. t., 18 .

Să-ți bagi degetul în miere ș-apoi să nu vrei să-l lingi ar fi o prostie. Hd. R. p. 10 4.

Cînd umbli cu mierea, lingeți degetele. N.p.t., 24 9.

Cine-și bagă mîna în miere își linge degetele. Bz., 55 .

Ca să simți dulceața mierei trebuie să lingi degetul ce-l bagi în miere. G.

Cel ce umblă cu miere își linge degetele. Acd. II, 16 9.

Aurul în foc se lămurește. Hț., 75 .

39 0. Aurul nu se unește nici cu fierul, nici cu oțelul. G.

1. Au tăbărît ca furnicile la stejar. P.p.v. II2, 73 ; Hț.,

18 2.

2. Au venit sălbatecii

Să-mpace domesticii. P.p.v. III, 25 .

A venit sălbatecul

Să-mpace pe domesticul. Hț., 17 4.

3. A veghea voia cuiva. Bz., 45 .

4. A veni într-ale sale. Bz.. 45 .

5. * A venit cotul la măsură.

A venit tabla la cot (com. de Tocilescu).

6. A venit moș Ene pe la gene.

Enache se pune pe gene. Cv. IX, Cr., 28 4.

7. A venit și vremea mea. Cv. IX, Gn., 57 .

8. A venit sulemenită si se duce terfelită (zăpada).

P.p.v., 17 5; Hț.,18 2.

9. Averea e ca o baltă, cum faci un șănțuleț, toată se scurge. Hț., 7.

40 0. * Averea străină nu ține de cald.

Averea voastră nu ne ține de cald. Acd. I, 32 4.

• Lucru strein nu ține de cald. P.p.v., 74 ,

Vorba ta nu-mi ține de cald. Acd. I, 32 4.

• Haina străină nu ține de cald.

Hainele împrumutate nu țin de cald. P.p.v., 17 6.

1. Avuția nici o iubi foarte, nici o urî. L., 27 .

2. A visat că s-a-nghimpat

Și-umblă la picior legat. P.p.v., I2, 10 5; Hț., 79 .

3. * A vrut norocul cu mine. Hț., 12 4.

B

4. Ba, aia e vorba. Cn. VII, 36 7.

5. Baba bătrînă nu se teme de vorbă groasă. N.p.t.,

25 1.

Baba bătrînă nu se sperie de drugă groasă. P.p.v., 88 .

6. Baba călătoare n-are sărbătoare. P.p.v., 13 2.

7. Babă

Carabă. Cv. IX, Pl., 19 0.

8. * Ba e rață, ba e rățoi. Bz., 39 ; Hț., 7.

9. Ba e tunsă, ba e rasă. Bz., 59 ; Hț., 7.

Ba că o fi una, ba că o fi alta; ba că tunsă, ba că rasă. Lg, I, 22 .

C-o fi tunsă, c-o fi rasă. Cv. XIII, Cgl., 41 0.

Tu îi zici rasă, ea îți zice tunsă. P.p.v., 10 4.

Eu zic tunsă și el rasă

Nu șLiu la ce o să iasă. P.p.v. II, 15 8; Hț., 19 3.

41 0. * Bagă fiori în oase. Lg. II, 11 .

1. * Bagă-ți mințile în cap. F., 56 .

2. * Bagi pe dracul în casă cu lăutari și nu-l poți scoate cu sute de arhierei. P.p.v., 10 1.

Bagi pe dracul în casă cu lăutari

Și nu-l poți scoate cu arhierei. Hț., 48 .

Să aduci pe dracul în casă cu lăutari și nu-l poți scoate cu sute de arhierei. Hț., 48 .

Să aduc pe dracul în casă cu lăutari și apoi să nu-l pot scoate cu o mie de popi. Cv. XI, Cr., 28 .

Aduci pe dracu cu lăutari în casă. P.p.v., 10 5.

3. * Băierile inimii. F., 52 .

4. * Bani albi pentru zile negre, F.. 28 8.

Strînge bani albi pentru zile negre. P.p.v., 59 .

Bani albi de zile negre. G.

5. * Bani au și țiganii, dară cinste?

Bani au și țiganii. P.p.v., 16 2; Hț., 8.

6. Banii din mînă îi scapă

Ca ciurul cum ține apă. P.p.v., III, 69 ; Hț., 9.

7. * Banii fac pe bani.

Banii fac bani. Hț., 9.

Banul face bani si păduchele păduchi. P.p.v. II2;

Hț., 74 .

Banul face banii

Și păduchele păduchi. Hț., 10 .

Cu bani faci bani. Hț., 8.

8. * Banii la bani trag.

Banul bani unde zărește

Colo se rostogolește. P.p.v., II, 74 .

Banul bani unde găsește

Acolo se rostogolește. Hț., 9.

9. Banii nu aduc procopseala, ci procopseala aduce banii. P.p.v., 28 ; Hț., 9.

42 0. * Banii strîngătorului pe mîna cheltuitorului.

P.p.v., 63 . Banii strîngătorului intră pe mîna cheltuitorului .N.p.t., 24 8.

Banii strîngătorului

În mîna cheltuitorului. Hț., 9.

1. * Banii sunt rotunzi, bată-i să-i bată! Îți scapă printre degete și se duc d-a dura.

Banul e făcut rotund, lesne se rostogolește. P.p.v.,

58 ; Hț., 9.

2. * Banii te învață ce să faci.

Banii pe om îl învață

Ce să facă în viață. P.p.v., II2, 74 ; Hț., 9.

Cînd vei avea-n pungă banul

El îți face în cap planul. P.p.v. II2, 27 5; Hț., 10 .

Cu bani poate omul face

Orișice lucru îi place! P.p.v. II2, 75 ; Hț., 8.

3. Ba nu-nțeleg cîtu-i negru sub unghie. Hț., 34 .

4. Banul ascuns în pămînt nici crește, nici rodește. G.

5. Banul e ciocoi de uși mai multe. P.p.v. III, 28 ; Hț., 9.

6. * Banul este ochiul dracului. Hd.R.p. 95 ; P.p.v.,

82 ; Hț., 10 ; Acd. 1, 4, 31 .

Paraua, ochiul dracului. G.

Banul, ochiul dracului. G.

7. Banul grăiește. G.

8. * Banul muncit plutește d-asupra apei.

Banul muncit nu se prăpădește. P.p.v., 59 ; Hț., 10 .

9. Banul, pasăre cu aripi. G.

43 0. * Banul rău nu se prăpădește.

Banul rău nu se pierde. N.p.t., 25 0; G.

Banul rău nu se pierde niciodată. Bz., 49 ; Hț., 10 .

Banul roșu nu se pierde lesne. Hț., 10 .

1. * Banul te bagă afund, banul te scoate. P.p.v., 82 .

Aurul deschide raiul. P.p.v. III2, 27 ; Hț., 7.

2. Barba lasă să se ducă, capul să trăiască. P.p.v.,

13 4; Hț., 10 .

3. * Barbă mare, dar minte n-are.

• Barbă lungă pînă-n burtă

Și minte pînă-n gît scurtă. P.p.v. I2, 88 ; Hț., 10 .

Cine are barbă mare, minte nici cum are. G.

4. Bărbat bun si usturoi dulce nu se poate. P.p.v., 10 5 ;

Hț., 10 .

5. Bărbatul încă zace mort în casă si mă făcui de rîsei.

P.p.v. III, 7.

6. Bărbatul s-aducă cu sacul, muierea să scoață cu acul, tot se isprăvește. P.p.v., 10 5; Hț., 16 5.

7. Bărbatul să fie puțintel mai frumos decît dracul.

P.p.v., 10 6; Hț., 10 .

S.* Bărbatul temător își învață nevasta curvă și stăpînul

scump sluga hoață. P.p.v., 10 5.

Bărbatul temător își învață nevasta c… Hț., 10 .

9. * Bătaia este ruptă din rai.

Bătaia e din rai. At., 51 4; N.p.t., 25 1 ; P.p.v., 20 .

Frica e din rai sărmana. Cv. IX, Cr., 34 0.

Bătaia e din rai totdauna. Hț., 11 .

44 0. * Bătaia și ocara nu se întoarce niciodată. P.p.v., 7.

1. Bate-mă cucuie. Cv. II, SI., 3.

2. Bate cîmpii. P.u., 12 5.

A bate cîmpii. Aed. I, 12 7; Bz., 47 .

3. * Bate fierul pînă este cald. N.p.t., 24 7; P.p.v., 95 ;

G.; Bz., 62 .

Cu graba bate fierul pînă e fierbinte. Ț2, 15 9.

Bate fierul pînă e fierbinte. N.p.t., 26 3.

Să batem fierul pînă e cald. Cv. XI, Bg., 61 .

Bate fieru pînă cînd e cald. Aed. 4, 1, 12 6.

4. * Bate la ochi. Jp.o., 13 0.

5. Bate nucile pînă nu pică frunza. Hț., 12 5.

6. * Bate poduri.

• Bate pietre.

• Inginer de poduri.

• Numără pietrele.

A bate podurile. Acd. I, 10 7.

Bate ale drumuri. G.

7. * Bate șeaua să priceapă iapa. N.p.t., 25 1; Cv. VI,

Sl., 10 9; G.; Leg. II, 61 ; Hț., 17 5.

Bate șeaua. Cv. IV, Al., 31 4.

Bate samarul să priceapă măgarul. P.p.v. If, 14 4;

Hț., 16 5.

8. * Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da. G.

Bate și ti se va deschide, cere si ti se va da, caută și vei afla (Sf. Evang.). P.p.v! II2, 29 .

Bate și ți se va deschide. Hț., 11 .

9. Bate-te cu săgeți de argint de vroiesti să biruiești.

P.p.v. III, 27 ; Hț., 11 .

45 0. Bate toba la urechea surdului.

Degeaba bate toba la urechile surdului. Cv. XII, 18 6.

1. * Bate tot într-o parte.

A bate tot într-o parte. Bz., 42 .

2. Bate ușile. Acd. I, 12 7.

3. Bat-o concina. Cv. III, Al., 24 6.

4. * Bătut, făcut măr. Lg. I, 11 8.

5. * Bea de se turtește și cocă se face. P.p.v., 1 ; 16 4.

6. * Bea nițică apă ca să-ți treacă de sperietură.

Bea nițică apă rece,

De sperietură-ați trece. P.p.v. III, 33 ; Hț., 4.

7. * Bea pînă își îneacă pipota.

Bea, pipota își îneacă,

Altul ca să nu-l întreacă. P.p.v. I, 11 0; Hț,, 12 .

8. Belciug de aur la rîtul porcului. P.p.v., 57 ; Hț., 12 .

9. Belește boul pînă a nu-l tăia, G.

46 0. Băsina vîntului sau cum si l-a luat pe șin a si răsuflat. G.

1. * Beția este usa tutulor răutătilor. P.p.v., 1, 11 1; Ht.,

13 .

2. Beția tinereții întrece pe a vinului. P.p.v., 17 6;

Hț., 13 .

3. Beți și mîncați și de gaură să nu vă depărtați. G.

4. * Bețiv împărătesc. P.u., 10 4.

5. * Bețivul cînd este beat

li pare că-i împărat. P.p.v. I, 11 2.

Bețivului cînd este beat

I se pare că e împărat. Hț., 13 .

6. * Bețivul cînd trece puntea închide ochii să nu vază apa. P.p.v., 55 ; Hț., 13 .

7. * Bețivul de toți e arătat cu degetul.

Bețivul

De mic și mare în sat

E cu deștul arătat. P.p.v. II2, 11 1.

Bețivul de mic și mare în sat

E cu degetul arătat. Hț., 13 .

8. * Bețivul își tot spală gîtul cu apă de sapă de teamă să nu ruginească. Sn., 56 .

9. Bețivului și dracu îi iese cu oca înainte. N.p.t,, 25 0.

47 0. Bătrînetele nu vin singure, ci cu multe nevoi.

P.p.v., 17 2; Hț., 13 .

1. Bătrînul amorezat e ca piroșca cu pîsat. N.p.t,, 25 1.

2. Bătrînul iubește pentru tînăr si tînărul pentru bani.

P.p.v., 10 7; Hț., 13 .

3. Băutura bețivă stinge virtutea și norocul tînărului.

L., 23 .

4. Bine, bine peste bine

Cînd vine e tot mai bine. P.p.v.; Hț., 14 .

5. * Bine că nu a dat Dumnezeu omului mai multe guri.

Bine că nu a dat Dumnezeu omului mai multe gure.

Acd. I, 14 4.

6. Bine-i cîntă cucul. G.

7. Bine este cu doi,

Și noi, neică, amîndoi.

Bine era mai de mult,

Dar noi neică n-am știut. P.p.v. III, 54 .

8. Binele ce-l faci la oricine

Ți-l întoarce vremea care vine. P.p.v. II2, 21 ; Hț., 15 .

9. Binele de rău te scapă,

Să i-l arunci chiar și în apă. P.p.v. I2, 72 ; Hț., 15 .

Binele pe om îl scapă

Cu vreme de foc și apă. P.p.v. II2, 20 ; Hț., 15 .

48 0. Binele zic nu se face

Numai la cine-ți place.

Ci binele este bine

Să-l faci la fieștecine. P.p.v. II2, 20 .

Binele nu se face

Numai la cine-ți place,

Că binele este bine

Să-l faci la fiecine. Hț., 15 .

1. Bivolul nu se teme de purece. Bz., 60 ; Hț., 16 .

2. * Blagoslovenia părinților întărește casele fiilor. P.p.v. II2, 10 9.

Binecuvîntarea părinților

Întărește casele fiilor. Hț., 14 .

3. Blînd și dulce ca un mănunchi de ghimpi. G.

4. Blestemul de la săraci nu cade pe copaci. Cv. VII,

Al., 38 0.

5. * Bobind pe ici, pe colea, ciat, pat. Cv.VIII, t. II, 23 4.

6. Boboci pe gîste vor să le învețe să înoate. G.

7. * Bob numărat. Cv. I, Al., 28 1 ; IV, 33 8.

Mă silesc să te arăt bob numărat. Cv. II, J.Ng., 44 .

8. * Boierul e tot boier, măcar de-ar fi încins cu tei.

P.p.v., 16 6; Hț., 16 .

Boierul încins și cu tei tot boier este. Jp.o., 13 0.

Boierul e tot boier și încins cu funie de tei. Bz., 54 .

9. Boierii țin fumul de pe urma săracului. Bz., 55 ;

Hț., 16 .

49 0. Bogăția rămîne la nebun. P.p.v., 63 ; Hț., 16 .

1. Bogatul greșește și săracul cere iertăciune. P.p.v.

III, 28 .

Bogatul greșește și săracul își cere iertăciune. Hț., 16 .

2. Bogatul mănîncă cînd îi e foame și săracul cînd găsește. P.p.v., 47 .

3. * Bogatul se plînge mai rău decît săracul.

Bogatul mai tare se plînge decît săracul. P.p.v., 15 6.

4. Bogatul se scarpină si săracul socoteste că caută să-i dea. P.p.v., 13 6; Hț., 17 .

5. * Boii ară și caii mănîncă. Cv. XII, Cr., 25 8.

Orzul îl ară boii și-l mănîncă caii. P.p.v., 13 4.

Boul ară și calul mănîncă. G.

Boii ară orzul și caii îl mănîncă. Bz., 60 ; Hț., 17 .

6. * Boii se leagă cu funia, iară oamenii cu cuvîntul.

Boul se leagă de coarne și omul de limbă. P.p.v.,

6; Bz., 57 .

Boii se leagă cu funia, oamenii cu vorba. Acd. I, 12 67 .

7. Boii uniți la pășune

Lupul nu-i poate răpune. P.p.v. II2, 15 7.

8. * Boul lui Dumnezeu. P.u., 96 .

Mielul lui Dumnezeu. Aed. II, 31 3.

9. * Boala lui e sănătatea noastră.P.p.v.III2, 65 ,Hț., 17 .

Boala împăraților e ca sănătatea noastră. Cv. X,

Cr., 10 7.

50 0. Boala vine cu olacul și se duce cu carul mocănesc.

Boala intră cu carul și iese pe urechia acului. G.

Boala intră ca prin roata carului și iese ca prin urechea acului. P.p.v., III2, 14 2; Hț., 17 .

Boala vine cu carul

Și iese cu acul. Bz., 50 ; Hț., 17 .

1. Boldul domnului tîmp să fie. G.

2. Boale să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule.

P.p.v. III, 14 0.

Boale să le dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule.

Hț., 17 .

3. Bolnavul credință n-are

Cînd geme cerînd mîncare. P.p.v. III, 13 9.

4. * Bolnavul multe zice și sănătosul face ce știe. P.p.v.,

82 ; Hț., 18 .

Bolnavul multe zice, dar doctorul ce știe face.

P.p.v. II, 38 .

Bolnavul zice o mie

Doctorul face ce știe. P.p.v. III2, 14 0; Hț., 18 .

5. * Bondocul oriunde se va urca tot bondoc rămîne. G.

6. * Bordeiul fie cît de rău, măcar d-ar sta in papainoage, numai să fie al tău.

Un bordei să ai, numai să fie al tău. P.p.v., 17 5.

Căsuța, deși cam strîmticică, sunt fericit în ea, căci este a mea. S., 26 .

7. Bostană fără pîndar.

8. * Boul cu bivolul anevoie trag la jug. G.

9. Boul cu încetul departe merge; de-l silești se poticnește. G.

51 0. * Boul se leagă de coarne si omul de limbă. P.p.v. I,

20 ; Hț., 18 .

1. * Brînză bună în burduf de cîine. N.p.t., 24 0; P.p.v.,

57 ; G.; Bz., 50 ; Hț., 19 .

Brînză bună în utre de cîne. Aed. I, 25 4.

2. Brînză de capră strică și pe cea de oaie. Hț., 19 .

3. * Braslă veselă și ușoară. O.p.k., 51 .

4. Brezaia cît de mult se va găti, tot brezaie rămîne. G.

Cît de mult să împodobești cu aur și cu argint pe cel mai frumos măgar, tot măgar se socotește. G.

5. Broscoiul cînd începe, toate celelalte broaște după el strigă. G.

6. Buba cap nu face

Pînă nu se coace. P.p.v. I, 60 ; Bz., 58 ; Hț., 19 .

7. Buba îl mistuiește și el se rumenește. G.

8. * Bucata bună, cine o leapădă. G.

9. Bucata mai mare decît fărîmitura. G.

52 0. * Bucatele de la masa altuia sunt mai cu gust.P. p.v.,

65 ; Hț., 19 .

1. * Bucatele fură bune; dară n-a știut nașa să le puie

(povestea țiganului).

2. Bucățică ruptă din tată-său. Cv. XI, Bg., 60 .

3. Bucuria si scîrba sunt două surori, care una după

alta aleargă. Ț2, 20 5.

4. * Bufnița nu clocește privighetori. Hț., 19 .

5. Bumbăcarul nu se uită cu ochi buni la cîinele alb.

P.p.v., 64 ; Hț., 19 .

6. Bună dimineața ochelarilor,

Rămîneți sănătoase fetelor. G.

7. * — Bună ziua, nea Istrate.

— Șapte boboci de rață, frate.

— Mă, Istrate, tu ești surd.

— Mai văzui pe baltă-un cîrd.

— Bună ziua, nea Istrate,

— Doi boboci de rață, frate.

— Mă, Istrate, tu ești surd.

— Mai era colea un cîrd. P.p.v. I2, 86 .

8. Bună ziua, toată ziua si din cap la toți mereu moț!

P.p.v. III2, 63 ; Hț., 46 .

9. Bună e mînecă lungă

Dar pînza nu va să ajungă. P.p.v. I2, 16 1.

53 0. Bună e polița, dar zăbovește la plată. G.

1. Bună e si mămăliga cînd ne lipsește pîinea. G.

2. * Bună să-ti fie inima! Cv. IX, Cr., 37 6.

3. Bună seara la voi. Cv. VI, PI. 28 .

4. Bunătatea e mai prețuită decît bogăția. L., 23 .

5. Bunătățile fac pe oameni a fi de bun nesm.Ț2, 63 .

6. * Bună țară, rea tocmeală. G. ; Hț., 18 5.

Bună învoială, rea tocmeală. P.p.v., 13 3; Hț., 83 .

7. Bun ciocan te-a ciocănit

Că frumos te-a potrivit. P.p.v. I2, 4.

8. * Bun de dăochi, să o bei cu apă neîncepută. O.p.k.,

17 2.

Să le bei cu apă neîncepută. (Rom. lib., nr. 32 5 din

29 febr. 18 80 .)

9. * Bun de fleoancă. Hț., 20 .

Ca să scape de fleoanca muierii. Cv. VIII, t. I, 20 0.

• Bun de gură si palavragiu de frunte. Lg. II, 10 3.

• Bun de gură.’ O.p.k., 14 9; N.p.t., 24 7; Cv., II,

J. Ng., 51 .

A fi bun de gură, bun de mînă. P., 43 .

54 0. * Bun de gură, rău de lucru. P.p.v., 41 ; Hț., 71 .

Bun de gură

Rău de mînă. Bz., 52 ; Hț., 20 .

1. Bun de minuni. G.

2. * Bun de să-l pui la rană și să se vindece.

Bun să-l pui la bubă. G.

Să-l pui la bubă și să-ți fie de leac. Bz., 50 .

3. Bun e Dumnezeu, meșter e dracu. Cv. V, Al., 13 9;

Bz., 50 ; Hț., 51 .

Meșter mai e dracul. Cv. XIII, 23 4.

Bun e Domnul, mare e noaptea. G.

Meșter e dracu. Cv. VII, Al., 41 5.

Mare e Dumnezeu, meșter e dracu. Cv. XI, Cr., 18 0.

4. * Buni, bucuroși. P.u., 27 .

5. * Bun pentru alții, rău pentru dinsul.

Bun de alții, rău pentru el. G.

6. Bune sunt hainele late, dar la călugări numai sunt

date. G.

7. Buricul pururea în mijloc. G.

8. Burieni se găsesc și în cea mai bună grădină. G.

9. * Burta n-are fereastră să se vadă ce e în ea.

Pîntecele omului n-are fereastră ca să i se vază ce a

mîncat. P.p.v., 49 .

55 0. Butia cînd se umflă începe a piști. G.

1. * Butia cea goală răsună mai tare decît cea plină.

Buțile goale mai mult sunet fac. P.p.v., 17 3 ; Hț., 20 .

Butia seacă sună mai tare decît cea plină. Bz., 52 ;

Hț., 20 .

2. Butia cu un cerc nicicum se leagă. G.

3. Butia îți dă vinul ce are într-însa. G.

4. * Buturuga mică răstoarnă carul mare. P.p.v., 79

Buturuga mică răstoarnă carul cît de mare. Bz.i

53 ; Hț., 20 .

Buturuga mică carul mare îl prăvale. Cv. VI, Al., 13 8.

Pietricela mică răstoarnă carul mare. Acd. I, 47 0.

55 5. Buzele cele mute

Vorbesc pe tăcute. P.p.v. I1, 16 7; Hț., 21 .

5. Ca apa lină nici o primejdie mai rea. G.

6. * Căcîcea fratele miresei cu căciula afumată.

7. C…-te lupe, ce ai mîncat. N.p.t., 24 9.

8. * C…-te și fă cu ochiul.

9. Ca cel ce strecoară țînțarul și înghite cămila. G.

56 0. * Căci, del om sunt și eu. F., 12 6.

1. * Căci ne zice gîndul. Lg. I, 11 .

• Acolo se duc cu gîndul. P.u., 73 .

Își bate gîndul cu el. Cv. I, Al., 21 5.

• Mă bate gîndurile.

2. Ca cioara mai bine nimeni nu poate crăncăni. G.

3. Căciula ta cînd va afla taina ta în foc s-o bagi. G.

4. Că d-abia acum se prinsese si el cu mîinile de vatră.

Cv. X, Cr., 21 .

5. Ca d-alde tine, mulți sub pat la mine. G.

6. Cade pe spate și-și frînge nasul. G.

7. * Cade satara în spinarea omului.

Cade satana în spinare. Hț., 16 9.

• Cade urdu-belea pe spinarea omului. P.u., 12 2.

8. * Că doar n-am mîncat ceapa ciorii. Cv. IX, SI., 12 5.

• Da ce am mîncat laur? Lg. I, 97 .

9. * Că doar n-o pica sînge. P.u., 99 .

Nu cura sînge. Aed. I, 99 5.

• Că doar nu piere lumea. Cv. IX, Gn., 54 .

57 0. * Că doar n-o s-o pui cadră în părete.

N-o s-o pui cadră-n părete. P.p.v. II2. 15 1; Hț., 21 .

1. * Că doar nu s-o face gaură în cer. Lg. I, 11 0, II, 3;

III, 3; P.u., 99 .

Doară nu s-a făcut gaură în cer. Acd. I, 12 79 .

2. Ca doi tăciuni, cari fac numai fum fără a da pară.

Al., 9.

3. Că dracu crapă cînd faci bine. Jp.o., 11 5.

4. Ca Dumnezeu cine poate? Hț., 51 .

5. Cîine bătrîn să te păzești din casa ta să nu sgornești.G.

6. * Cîine de uși multe.

Cîine de multe uși. G.

Este ca un cîine de uși multe. Hț., 24 .

7. Cîinele cînd l-a opărit fugea și de apă rece. G.

8. * Cîinele cînd latră să nu-l mai asmuți. G.

9. Cîinele care ține mai mult la om, el latră mai mult la oameni. Bz., 52 ; Hț., 24 .

58 0. * Cîinele care latră nu mușcă. Hț., 24 .

Cîinele ce mult latră niciodată nu mușcă. G.

Cîinii cari latră nu mușcă. Bz., 54 .

Cîinele ce latră nu mușcă. Acd. I, 38 2; II, 30 3.

Cîinele ce mîrîie mușcă. Acd. II, 30 3.

1. Cîinele ce mușcă întîi creierii i se turbură. G.

2. Cîinele de este cîine

Și tot oprește pe mîine. P.p.v. III2, 70 .

3. Cîinele de stîrvuri nu moare. P.p.v., 15 3; Hț., 18 1.

4. Cîinele după ce năpîrlește nu ne mai trebuiește. G.

5. Cîinele în adevăr te latră și te mușcă, dar și este în adevăr cea mai bună slugă și cel mai bun păzitor. G.

6. Cîinele îmbătrîneste de drum si nebunul de grija

altora. P.p.v., 93 ; Hț., 24 .

7. Cîinele latră, iar lupul tace și face. Hț., 24 .

8. * Cîinele nu fuge de codru. Hț., 24 .

Cîinele de codru nu fuge niciodată. G.

Cîinele nu fuge de codru, ci de ciomag. P.p.v., 16 0.

Cîinele fuge nu de îmbucătură, ci de sburătură. G.

De bine nimenea nu fuge. Hț., 14 .

9. * Cîinele osul nu-l roade, dar nici pe altul nu lasă să-l roază. P.p.v., 65 ; Hț., 24 .

59 0. Cîinele pe lup de gît l-apucă, iar pe porc de urechi. G.

1. Cîinele pînă nu-i dă apa de cur nu înoată. G.

2. Cîinele șade pe fîn și

Nici mănîncă, nici va să lase

Calul măcar să-l miroase. P.p.v. III1, 92 ; Hț., 24 .

3. Cîinele și cînd doarme la demîncare gîndul Iui își

are. G.

4. * Cîinele unde găsește ușa deschisă acolo nepoprit intră. G.

5. Cîine pe cîine latră și nici unul aude. G.

6. Cîinii atunci se satură cînd turme de oi mor. G.

7. Cîinii ce se înțeleg cu lupii la turma ta, sgornește-i din turma ta. G.

8. Cîinii sunt paza oilor. P.p.v. III2, 55 ; Hț., 24 .

9. Cîinii spre pază să hrănești. Însă nu pe cei ce ca niște lupi încep a mînca din oile tale. G.

60 0. * Calabalîc la buric. G.

1. * Ca la noi la nimeni.

Ca la noi la nimenea, cu mireasa dinainle. G.

2. * Calcă credința bărbatului. Sn.2, 86 .

3. * Calcă in urmele lui tată-său. Cv. VII, 84 .

4. * Calcă tot a marc, scuipă de sus. Jp.o., 12 9.

A trage a mare. Bz., 41 .

5. * Calea bătută este cea mai scurtă.

Calea bătută este totdeauna cea mai scurtă. Acd. I,

12 7; 13 2; Hț., 22 .

Calea dreaptă e cea mai scurtă. Bz., 60 ; Hț., 22 .

6. * Calea flămîndului e cea mai lungă. Cv. IX, SI., 12 2.

7. * Cale bună ca bumbacul

Unde-i ajunge să-ți spargi capul. G.

Cale bună ca bumbacul, unde vei cădea să-l i spargi

capul. Acd. I, 33 7.

8. * Cale bună sprîncenată,

Cin’te-o ajunge să te bată.

Călătorie sprîncenată. Cv. III, Al., 27 3.

9. * Cale de nu știu cîte conace. P.u., 40 .

• Cale de nu știu cîte zile. P.u., 31 .

61 0. * Gale primară la socri. Cv. X, Gr., 37 7.

1. * Cale vale. Cv. I, Al., 32 8; V, SI., 3; XI, Cr., 21 , 28 ;

XII, 21 4; Rom. lib., nr. 32 5, 29 febr. 18 80 .

2. Cal bun și frumos, dar cam bășinos. G.

3. Cal bun și învățat, dar rău călăreț l-a încălecat. G.

4. * Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru. P.p.v.,

28 , 17 1.

Calul bătrîn nu se învață la buiestru. Hț., 23 .

Calul bătrîn nu mai învață a juca. N.p.t., 25 0.

Cal bătrîn nu se mai învață în buiestru. G.

Calul bătrîn, un măiestru,

Nu-l poți învăța-n buiestru. P.p.v. III, 15 4.

Calul bătrîn nu mai învață în buiestru. Acd. I, 34 1 ;

Bz., 51 .

5. * Calul cunoaște ce călăreț îl încalecă. G.

Calul cunoaște ce om îl încalecă, pe fiecine nu trîntește. P.p.v., II2, 12 3.

6. * Calul de dar nu se caută pe dinți.

Calul de dar nu se caută la dinți. Bz., 53 ; Hț., 23 .

Calul de dar nu se caută în gură. N.p.t., 24 9.

Măgarul de dar nu se caută pe dinți. P.p.v., 14 6.

Calul de dar nu se caută după dinți. G.

Calul de dar nu se caută pre dinți. Acd. I, 34 0.

7. * Calul de e cal și tot se poticnește. G.

• Calul de e cu patru picioare si tot se poticnește.

P.p.v. I2, 79 .

Calul că e cu patru picioare si tot se poticnește.

Bz., 62 ; Hț., 23 .

8. * Calul dracului. Lg. II, 11 2.

Baba este calul dracului. Acd. I, 34 1.

9. * Calule, mănînci orz?

Vrei, calule, orz? Aed. I, 34 1.

62 0. Calul fără căpăstru cade în prăpăstii. P.p.v., 19 ;

Hț., 23 .

1. Calul în tîrg și tîrgul acasă. G.

2. Calul rîios găsește copaciul scorțos.

(Neculcea cronic. Letopisețe, ed. I, tom II, p. 31 3. )

Calul rîios se scarpină de copaci scorboros. G.

Calul rîios se scarpină de copaciul scorboros. P.p.v.

13 5; Hț., 23 .

2b . Cal verde și grec cu minte nu s-a văzut (com. de d.

Bușilă).

3. Calicu-mpărat s-ajungă,

Cit de mulți bani s-aibă-n pungă,

El pînă cînd nu va cere

Nu mănîncă cu plăcere. P.p.v. III2, 37 ; Hț., 22 .

4. Ca lutul în mîna olarului, ce vrea face din el. Hț., 96 .

5. * Ca mîine o să-mi mănînce coliva. P.p.v. II2, 14 6;

Hț., 10 0.

6. Cămașa fie cît de subțire acoperă rușinea. G.

7. Cămașa i s-a lipit de spinare. G.

8. Cam departe de ochi, dar aproape de inimă. G.

9. * Cînd n-ai. cămila de un ban e scumpă. P.p.v. II2,

71 ; Hț., 11 7.

Cămila cînd era un ban, nimeni nu da nici un ban; acum că trece peste sută, ne întrecem cu suta. G.

63 0. * Cămila vrînd să dobîndească coarne și-a pierdut urechile. Hț., 39 .

A cercat cămila să-și puie cercei la ureche și i le-au

tăiat. Mgz. ist., t. IV, p. 10 7.

1. * Că n-am gîndul tatei.

2. * Cînd a dat să fugă, atunci s-a isprăvit pămîntul.

P.p.v. III2, 14 1.

Cînd a dat fuga, atunci s-a isprăvit pămîntul. Hț., 64 .

3. Cînd ai bani trebuie să ai si dușmani. P.p.v., 59 ;

Hț., 8.

4. Cînd ajunge furca aproape de ochi, anevoie mintea să ți-o ai pe loc. G.

5. Cînd apa te-neacă, ce ceri s-o mai bei? G.

6. Cînd apa vine la gură toate trec peste măsură. G.

7. * Cînd are omul să dea de vro nevoie, aleargă după dînsa, daca este înaintea lui; iară daca este înapoi o așteaptă ca să-l ajungă.

Cînd este să dai peste păcat, daca este înainte te

silești să-l ajungi; iar daca este în urmă, stai și-l aștepți. Cv. XI, Cr., 18 2.

Cînd e omului să-i vie

Vreun rău fără să-l știe,

Or zăbovește

Pînă-l sosește,

Or dă să fugă

Să-l ajungă. P.p.v. I, 14 4; Hț,, 13 6.

De este nevoia înainte silești d-o ajungi, de este în urmă o aștepți să vie. G.

8. * Cînd ar face toate muștele miere, ar fi și sub coada calului. Hț., 10 5’ .

Toată musca nu face miere. P.p.v., 29 .

• Nu toate muștele fac miere. Lg. II, 6.

Daca ar face toți copacii flori ! daca ar face și muștele

miere! daca ar face și trîntorii roi! G.

9. * Cînd ar fi numai un cerșetor, tot cu zahăr l-am hrăni.

Numai un cerșetor de-ar fi, numai cu zahăr l-am hrăni.

P.p.v., 15 6.

64 0. * Cînd aveam în ce. n-aveam cu ce ; acum că am cu ce,

n-am în ce. G.

Cînd aveam locul, n-aveam mijlocul; acum că am mijlocul, îmi lipsește locul. G.

Cind aveam cu ce, n-aveam în ce; și cînd am în ce, n-am cu ce. P.p.v. II, 71 ; Hț., 31 .

1. Cînd banul cutează, cuvîntul încetează. G.

2. Cînd bați pe coconaș, ori bate-l cumsecade, ori nu te mai încurca. G.

3. Cînd casa ta are sete, nu vărsa apa pe drumuri. G.

Cînd însetează curtea ta, apa-n drum nu lepăda.

P.p.v. IIP, 72 ; Hț., 80 .

4. Cînd ciobanul doarme, lupul pe oi le adoarme. G.

5. Cînd ciobanul priveghează, oile săr și joacă. G.

6. * Cînd clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. G.

Clopotele cele mici, cînd cele mari urlă, nicicum se mai aud. G.

7. Cînd corabia se pleacă, nădejdea de la noi pleacă.G.

8. Cind cotul se lovește, toată mîna pătimește. G.

9. * Cind crapă dracul de necaz? Cînd se bese morții. G.

Cînd geme mortul si dracul moare de necaz. P.p.v.

III, 51 ; Hț., 11 1.

65 0. * Cînd crește tigva? și cînd i se strîmbă gîtul? G.

Cînd a crescut tigva si cînd i s-a strîmbat gîtul?

Bz., 56 ; Hț., 18 8.

1. * Cînd cu gîndul nu gîndești.

Cînd nici nu te gîndești atunci te trînteste. Cv. XI,

Cr., 30 .

Cînd cu gîndul nu gîndește

Îl prinde și-l ciomăgește. P.p.v. II2, 29 ; Hț., 66 .

Cînd cu gîndul nu visează,

El în cursă o să cază.

Și atuncea te pisează

Și potecile-ți scurtează. P.p.v. II1, 32 ; Hț., 20 2.

2. Cînd dai la cei neavuți

Pe Dumnezeu împrumuți. P.p.v. I2, 73 ; Hț., 11 8.

3. Cînd dai peste miere nu mînca peste măsură, că și ce n-ai mîncat îți scoate din gură. G.

4. Cînd zice că doarme, cînd zice că c… Îl doare. G.

5. Cînd Domnul va șchiopăta, nici un șchiop se va mai

îndrepta. G.

6. * Candela pe sfîrșit. G.

7. * Cînd e minte nu e ce vinde.

Cînd e minte nu-i ce vinde, cînd e brînză nu e bărbănță. Cv. IX, Cr., 45 5.

8. Cînd e plosca la mijloc

Mare, mic, e cu noroc. P.p.v. I2, 11 2; Hț., 14 8.

9. Cînd eram la mama și eu știam să cos, că muma împungea și eu trăgeam acul. P.p.v., 14 1.

66 0. * Cînd era soarele de două suliti pe cer. Cv. IV, Em.

27 8.

1. Cînd era luna veche,

Nu auz de-o ureche, și

Cînd este luna nouă

Nu auz de-amîndouă. P.p.v. II, 14 6.

Este lună veche,

N-aude de-o ureche ;

Cînd este lună nouă

N-aude de-amîndouă. Hț., 75 .

2. Cînd ești în luciul mării și tună

Anevoie o să scapi de furtună. P.p.v. I, 14 5 ; Hț., 92 .

3. * Cînd esti poftit la vreo masă, pleacă sătul de acasă.

P.p.v., 14 1; Hț., 14 8.

4. Cînd esti sănătos, bărbat,

Ești îndestul de bogat. P.p.v. III2, 13 8; Hț., 16 8.

5. Cînd grăiești cu un nebun, aibi lingă tine și un ciomag bun. G.

Cu nerodul cînd vorbești,

Bastonul să-ți pregătești. P.p.v. I2, 95 ; Hț., 12 2.

6. * Cînd grăiești și nu te-ascultă, pune-n gînd că ești la moară. G.

Cînd la adunare multă

Spui ceva și nu te-ascultă,

Dă-le pace tutulora

Și îți zi că ești la moară. P.p.v. III2, 9.

7. Cînd grindina de sus se pleacă în jos, ce poate face cea mai de jos? G.

8. * Cînd îi dă Dumnezeu, nici dracul n-are ce-i face.

P.p.v. II2, 69 ; Hț., 51 .

9. * Cînd îi dai îi fată vaca ; și cînd îi ceri îi moare vițelul.

Cînd îi dai îi fată iapa ; si cînd îi ceri îi moare mînzul.

P.p.v., 93 ; Hț., 43 .

Cînd se împrumută îi fată vaca și cînd întoarce împrumutul îi moare vițelul. Hț., 57 .

67 0. Cînd îl vezi la vro nevoie

Nu-i mai da brînci în noroie. P.p.v., 54 .

Cînd vezi pe cineva la vro nevoie

Nu-i mai da brînci în noroie. Hț., 12 4.

1. * Cînd îl văzură, li se păru că o să cază cerul pe dînsul.

Cv. VII, 37 0.

2. Cînd îmbrăcat, cînd despuiat,

Cînd mîncat, cînd nemîncat. P.p.v. I2, 13 4.

Cînd îmbrăcat, cînd despuiat. Hț., 77 .

Cînd mîncat, cînd nemîncat. Hț., 10 0.

3. * Cînd începe să iasă barba fiului tău. tu rade pe a ta.

P.p.v., 17 6.

Daca începe să iasă barba fiului tău, tu rade pe a ta.

P.p.v. II2, 14 7.

4. Cînd inima chiorăiește, gura nu prea contenește. G.

5. Cînd intri în casă să te ferești să nu te izbești cu capul de pragul ușii cel de sus. G.

6. Cînd îti intră paraua în mînă, leag-o în nouă noduri.

Pip.v., 59 .

Cînd îti intră paraua în mină, leag-o cu zece noduri.

Hț., 82 .

7. * Cînd la gură, sfîr ! ! G.

Cînd la pui, gaura „sfîrr”. În loc de: cînd la gaură puiu sfîrr (a zburat). Hț., 15 6.

8. Cînd le scapără buza de părale. Jp.o., 14 8.

9. Cînd leul e mort, iepurii îi șarpe spinare. Bz., 50 ;

Hț., 90 .

68 0. * Cînd mălai are, sare n-are; cînd sare are, mălai n-are. P.p.v., 44 ; Hț., 97 .

1. Cînd mărăcinii se sapă și pomii se leapădă, ce rod

mai aștepți de la grădina ta? G.

2. Cînd m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi mi-aș lua cîmpii. Cv., X, Cr., 10 6.

3. Cînd mi-e foame să-mi dai pîine,

Iar nu-mi zice: Vino mîine;

Și cînd mi-e sete să-mi dai apă,

Iar nu fierea după ce-mi crapă. P.p.v. III2, 14 0.

Cînd mi-e foame să-mi dai pîine,

Iar nu-mi zice: vino mîine. Hț., 61 .

4. Cînd muierea e mută și bărbatul e surd, e viața cea

mai bună între amîndoi. Hț., 11 2.

5. Cînd muierea începe să calce strîmb și o simte bărbatul, inima lui arde ca peștele pe cărbuni. F., 63 .

6. Cînd n-are cu ce săracul

Răbdarea îi este leacul. Hț., 11 8.

7. Cînd n-aveam în gură dinți,

N-aveam atunci în cap minți. P.p.v. III, 14 7.

Cînd n-aveam în gură dinți,

N-aveam atunci în cap minți. Hț., 11 8.

8. Cînd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă. P.p.v.

III, 77 ; Hț., 71 .

9. Cînd nu-ți sună-n buzunare,

Pătimești de gălbinarc (galbeni n-are).

Și de friguri grele-n pungă

Cu scuturătură lungă. P.p.v. III1, 13 8.

69 0. * Cînd pleci la drum știi; dară cînd ai să te întorci nu poți ști.

1. Cînd ploaia se risipește, apă nu se mai găsește. G.

2. Cînd poame, cînd frunze, după cum Domnul ne aduce.

G.

Cînd fiertură în oală,

Și cînd mămăligă goală, sau

Cînd florile rodului.

Cînd frunzele pomului. P.p.v. I2, 15 1.

3. Cînd pornesc toți să vorbească

Parcă-i havra ovreiască. P.p.v. III2, 9.

Cînd pornesc toți să vorbească

Parcă-i lavră ovreiască. Hț., 18 9.

4. Cînd pui piemn (sic!) mai mult, se face mămăliga

mai mare. P.p.v. III2, 28 .

5. Cînd rădăcina se usucă, ramură verde pe copaci nu se mai urcă. G.

6. Cînd rîde, răsare soarele,

Cînd se necăjește, tună și fulgeră. P.p.v. III2, 13 .

Cînd rîde

Soarele răsare. Hț., 16 1.

Cînd rogi pe Domnul muncește,

Că atunci te miluiește. P.p.v. I2, 73 ; Hț., 16 2.

Cînd românu-și vîră coada

Neamțu își sdrelește noada. (Poveste de la munte.)

(Gion, Bin. Publ. nr. 21 7, de la 1— 2 sept.

18 80 , an II.)

Cînd s-a pus dracul pe rasă

Au o taie, au i-o lasă. Hț., 49 .

Cînd se bat bivolii suferă broaștele.

Cind se bucură cîinii? Cînd mor vitele în sat. G.

Cînd seacă apa atunci se vede ce pește la fund este. G.

Cînd seacă lacul se vede peștele. Bz., 60 ; Hț., 86 .

Cind se încălzește la soare, nu-i pasă de lună (zicătură de peste Olt)

(Moș Grăilă, Rom. lib., 29 febr. 18 80 , nr. 32 5) .

Cînd se joacă măgarii, vremea se strică. G.

Cînd joc măgarii-mpreună

Se strică vremea cea bună. P.p.v. III2, 8; Hț., 96 .

5. * Cînd se lasă ceața jos,

Este semn de timp frumos.

6. Cînd se leagă păcatul de om trebuie să-l tragă. Cv.

II, Gn., 94 .

7. * Cînd se însoară nu e de moară. Cv. XI, Cr., 26 .

8. Cînd se trudește săracul

Dumnezeu îi umple sacul. P.p.v. I1, 73 ; Hț., 16 8.

9. * Cînd se uită la om dihania, îl lovea fulgerătura.

P.u., 40 .

Cînd se vede la apus o sprînceană, se așteaptă să vie o vreme frumoasă. G.

Cînd se vorbește de rîs, nu se spune pentru plîns, si cînd se spune de plîns, nu se vorbeste de rîs.

P.p.v. III2, 7.

Cînd se spune de plîns,

Nu se vorbește de rîs. Hț., 14 7.

Cînd se vorbește de rîs

Nu se spune pentru plîns. Hț., 16 2.

Cînd stăpînul nu-ngrijește,

Starea-i se primejduiește. P.p.v. II2, 51 ; Hț., 79 .

3. * Cînd și cînd tot își aduce aminte lupul de locul unde a mîncat măgarul și mai dă pe acolo.

4. Cînd soarele se culcă, lumina se întunecă. G.

5. Cind stăpînul casei pleacă și Domnul cu el pleacă. G.

9.

70 0. *

1.

2.

3.

15 85

15 90

71 0.

1.

2.

6. Cînd te-apuci la vro treabă

N-o lăsa fără ispravă. P.p.v. II2, 48 .

Cînd te-apuci de vro treabă

N-o lăsa fără ispravă. Hț., 5.

7. * Cînd te arde cărbunele, îl arunci și în barba lui tat-tău. Hț., 27 .

8. Cînd te crede mic, nu-ți prea cură ouă roșii. Jp.o., 13 1

9. Cînd te găsești la un loc cu făcătorii de rele, trebuie să plătești paguba. S., 7.

72 0. * Cînd te însori, să te însori, iar nu să te măriți. G.

1. Cînd te sui te mai oprești, da cînd scobori, nu te

poți. Jp.o., 13 2.

2. Cînd te trimite la treabă

Mergi și te întoarce în grabă. P.p.v. II2, 47 ; Hț., 19 1.

3. Cînd te uiți la el și trece

Parcă este în chioștece. P.p.v. I2, 10 2; Hț., 53 .

4. Cînd te urci în sus pe scară, din treaptă în treaptă să pășești, ca să nu te poticnești. G.

5. * Cînd te vede cineva ieșind dimineața dintr-o casă,

2i ce că ai dormit acolo noaptea.

6. Cînd ti-e brînză mai proaspătă, n-ai smîntînă. Cv.

XI, Bg., 60 .

7. Cînd torni peste măsură, apa afară urlă. G.

8. Cînd treci prin tara orbilor, închide si tu un ochi.

P.p.v., 17 6.

9. * Cînd trei oameni zic că ești beat, culcă-te si dormi.

Hț., 13 .

Să fii treaz, nemîncat, daca ți-o zice lumea că ești beat, du-te de te culcă. P.p.v., 17 3.

73 0. Cînd tu te duceai, eu atunci veneam. G.

1. * Cînd un bolnav se însănătoșește se zice: a avut zile;

mare este Dumnezeu. Iar cînd moare bolnavul se zice: al dracului fu doctorul.

2. Când untul-de-lemn se isprăvește, candela se istovește. G.

3. Cînd va face spînul barbă. G.

4. Cînd va veni apa la moară. G.

5. Cînd văd că mîța face marazuri, ți-o strîng de coadă de mănîncă mere pădurețe. Cv. XI, Cr., 18 4.

6. Cînd vei vorbi de mucos,

Nici tu să fii urduros.

Că nu e mai urît cînd cineva

Face pe frumos că e ponevos,

Și pe cel urît că e aurit, P.p.v. I2, 4.

Cînd vei vorbi de mucos,

Nici tu să fii urduros;

Că nu e mai urît

Cînd cineva face pe frumos

Că e ponivos,

Și pe cel urît

Că e aurit. Hț., 11 1.

Cind vrei să vorbești, la gură

Să aibi lacăt și măsură ;

Ca nu vorbind de mucos

Tu să fii urduros. Hț., 20 6.

7. Cînd vine cel mai mare, cel mai mic nu se mai vede

călare. G.

8. * Cind vorbești de lup, lupul este la ușă. Hț., 95 .

Cînd gîndești de lup, lupul este la usă. Cv. II,

J.Ng., 10 8.

De lup cînd se grăiește,

Coada i se ivește. G.

9. Cînd vor fi la mijloc banii

Nu se mai întreabă anii. P.p.v. II2, 12 8; Hț., 9.

74 0. * Cind vrea Dumnezeu cu omul, vine și dracul cu colacul.

Cînd va Dumnezeu cu omul vine si dracul cu colaci.

P.p.v, 16 6.

Cînd vrea Dumnezeu cu omul, vin si dracii cu colacii. Hd. R. t., 28 .

Cînd va Domnul, vine și dracul cu colaci. G.

Cînd Dumnezeu va cu tine

Și dracul cu colaci vine. P.p.v. I2, 72 .

Cind vrea Dumnezeu cu omul,

Vine cu colacii și dracul. Hț., 51 .

Cînd o va Domnul cu omu, dracu îi iese înainte cu

colaci. Jp.o., 11 5.

1. * Cînd vrea Dumnezeu să piarză pe om, mai întîi îi ia mințile.

Cînd Dumnezeu pierde pe om, îi ia mintea. Hț.,

14 3.

2. Cind vrun cuget te-mboldește,

Întîi la păcat gîndește. P.p.v. I, 74 ; Hț., 40 .

3. Ca nealtă lume. Cv. V, SI., 38 1.

4. Cînepa dracului. Cv. X, Cr., 38 1.

5. Cîntă cu drîngul. G.

6. Cîntă cu fluier de argint în gură. G.

7. Cîntar cu două coade. G.

8. * Cîntă surzilor.

A cînta surzilor. Acd. I, 39 3.

9. * Cîntă-ți, lele, cîntecul.

Cîntă-ți, mîndro, cîntecul. Acd. I, 39 3.

75 0. Cîntărețul cînd tușește, neștiința lui și-arată. G.

1. * Că om sunt și eu. Cv. XIII, J.Ng., 34 .

2. Copacul după oală. G.

3. * Ca Petru cu cheia și Pavel cu sabia. G.

4. Ca pisica sapă și învelește. P.p.v., 10 6; Hț., 14 5.

5. * Capra b… (face pozna) și oaia trage rușinea. Hț., 25 .

Capra bese și oaia pate rușinea. G. ; Acd. I, 16 1.

Caprele dau la bășini și oile pat rușini. P.p.v. II2, 30 ; Hț., 25 .

6. Capra face stricăciune scumpiei

Și scumpia îsi răzbună cu pielea ei. P.p.v. II, 51 ;

Hț., 17 3* .

7

— Capră rîioasă, unde ai plecat?

— La oraș.

— Poti merge si mai departe de te-oi lăsa. P.p.v. I,

16 1.

8. * Caprei îi cade coada de rîie si ea tot bîzoi o tine. Ht.,

25 .

Caprei îi pică coada de rîie si ea tot sus o tine. P.p.v.,

16 7.

Caprei îi pică trupul de rîie si coada tot bîzoi o tine.

G.

Capra

De rîie coada îi pică

Și ea tot sus o ridică. Hț., 16 1.

9. * Caprelor, vedeți voi mugurul ăla de colo? Tot voi o să-l mîncați.

Caprelor, mugurul ăla voi să-l mîncați. P.p.v., 14 5.

Caprelor! vedeți voi mugurul de colo? Tot voi o

să-l mîncați. Hț., 25 .

76 0. * Ca prin urechile acului (I. Ghica, An. Acd. ser., II,

Disc. de recept., p. 41 3) .

Am scăpat ca prin urechile acului. Cv. XI, Cr., 17 7.

1. Căprioara orice frunză găsește, cu aceea se hrănește. G.

2. * Cap ai, minte ce-ți mai trebuie. Cv. XIII, Cgl., 41 0.

3. Cap d-avea, n-avea, el știe,

Dar și-a cumpărat tichie. P.p.v. I2, 85 ; Hț., 26 .

4. Cap de crap, creieri de iepure. G.

5. Cap de cuc e. Cv. V, Al., 28 2.

17 30 6. Capul cel tîmpit odorogește ca un butoi dogit. S., 12 .

7. * Capul face, capul trage. Acd. I, 42 6; P.p.v., 82 ;

Hț., 26 .

8. Capul fie cît de mare, iar gura potrivită și cu mult mai mică. G.

9. Capul în jos, cînd în sus nu-l poți ținea, G.

77 0. Capul pînă nu se sparge, creierii nu se văd. P.p.v. I2,

14 5; Hț., 26 .

1. * Capul plecat, nu-l taie sabia. N.p.t,, 25 0.

Capul plecat

De sabie nu e tăiat. Bz., 53 ; Hț., 26 .

Capul plecat de sabie e netăiat. Hd. R. p., 12 2.

Capul plecat sabia nu-l taie. P.p.v., 11 5.

Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel dimpotrivă, pururea culcat. G.

Capul plecat de spadă nu e tăiat. Acd. I, 42 6.

2. * Capul să trăiască că belele curg. P.p.v., 13 4.

Capul să fie sănătos, că belele curg gîrlă. Cv. XIII,

In., 73 .

Capul de ar fi sănătos, că belele curg gîrlă. Cv. XI,

Cr., 18 1.

Curg belele, rabdă-n piele. P.p.v. I2, 14 6; Hț., 13 .

Capul să trăiască, belele curg. P.p.v. II, 88 ; Hț., 26 .

3. * Capul solului nu se taie. G.

4. * Capul de ți l-oi sparge, dară hatîrul nu ți l-oi strica.

5. Capul meu se vede că pînă mîine dimineața i-a fost scris să mai stea unde stă. Cv. X, Cr., 10 9.

6. Cară apă cu ciurul. G.

A căra apă cu ciurul. Acd. I, 71 1.

Cu ciurul cară apă în vas găurit. G.

Am să-ți car la nuntă apă cu ciurul. Acd. II, 44 9.

7. Ca răbdarea la necaz, niciun leac mai bun. Hț., 15 8.

8. * Cară lemne în pădure.

A duce lemne în pădure. Acd. II, 56 6.

9. * Cară și el apă la puț.

78 0. Cărbunele acoperit, multă vreme ține. G.

• Cărbune cu cenușe acoperit. P.p.v. III1, 65 .

Cărbune acoperit. G. ; P.p.v., 88 .

1. Cărbunele ca să trăiască, în cenușe se-nvelește. G.

2. Cărbunele cenușe nu se face cînd multă vreme îl

ții în cuptor. G.

3. * Cărbune stins.

Ca, cărbunele stins care te mînjește

Și ca cel aprins carele te pîrlește. P.p.v. III1, 65 .

Cărbune stins îl iei înmînă și te arde. Bz., 54 ; Hț., 27 .

4. Care cumu-i el, așa vrea să fie și alții. Ț., 51 .

5. Care cum venea

Tot Udrea-l chema. P.p.v. III, 25 ; Ht., 20 0.

6. * Care de care. Cv. II, J.Ng., 86 ; P.u., 51 ; 10 4.

7. Care înaintea noastră grăiește pre alții de rău, acela

și pre noi înaintea altora ne va grăi de rău.Ț., 68 .

8. Carele peste măsură mult vorbește, obișnuit e că puțintel gîndește. Ț., 25 3.

9. Care nu știe rugăciunea meargă pe mare. Hț., 16 3.

79 0. Care vorbeste ce-i place, acela să auză si ce-l supără.

Hț., 14 6.

1. Care vrea a fi sieși învățător,

Are un prost școlar. Hț., 83 .

2. Care ochi văd mai bine? — Ai zavistnicului. P.p.v.

III2, 22 .

3. Cîrmaciul cu-ngrijire bună

Scapă corabia de furtună. Hț., 38 .

4. Cîrma vizitiului frîul se înțelege. G.

5. * Cîrmește din nas.

Cam cîrmea din nas. Cv. II, Al., 14 2.

6. Cîrnatul cînd se-ndeasă, începe a crăpa. G.

7. * Carne cu ochi. G.

8. Carne tînără și pește bătrîn. G.

9. * Cîrpește minciuna.

Minciuna ce cîrpise Toderică. N.p.t., 82 .

Cîrpește o minciună. Cv. IX, Cr., 45 6.

80 0. Cartea e ca marea, fără fund și cine o lăcomi să învețe numai el toată cartea nu poate. Jp.o., 12 7.

1. Cartea ursitei. Cv. IV, FI., 9.

2. * Carte nu stie, dar calcă popește. P.p.v. III, 28 ;

Hț., 28 .

• Calcă a popă.

A călca a popă. Aed. I, 31 7.

3. Cîrtița pe sub pămînt umblă, dar urma ei se cunoaște d-asupra pe pămînt. G.