Ziare basarabene

Ziare basarabene de Nicolae Iorga

Încă o foaie românească ni trimete Basarabia.

Viaţa basarabeană care iese într-o ediţie cu buchi şi în una cu litere latine, pentru noi, are scopul de a lucra pe terenul cultural pentru binele "moldovenilor" din ţara de peste Prut. În cel dintăi articol ea spune adevărul acesta, elementar pentru noi: "E absurd, după părerea noastră, că Basarabia ar putea susţinea revoluţia rusească". Gazeta cea nouă făgăduieşte a lupta pentru înfrăţirea claselor româneşti din Basarabia. "Înfrăţirea între noi şi ruşi" i-o lăsăm pe suflet (să-i mistuie dacă nu-i cade greu!). Dar poate că e o nevoie de tactică locală, şi atunci se poate admite. Dl. Al. Nour, redactorul foii, răspinge polemica de hărţăială. D-sa a scris cândva la Adevărul, dar nu ştia cu cine are onoarea, - şi i-a părut rău.

Ediţia chirilică are deosebiri. Şi în ea se spune lămurit că "moldovenii" nu vor hotărî sorţii de izbândă ai Revoluţiei ruseşti. Iubirea pentru cultură, pentru neam, fără deosebire de clasă, pentru lumină prin naţionalitate va hotărî şi soarta acestei foi. Dorim mai mult interes pentru lucrurile româneşti de un caracter general.

În ceea ce priveşte deosebirea dintre cele două ediţii, ar trebui ca ediţia în litere latine, fiind mai mult pentru noi, să dea, pe un spaţiu mai mic, un buletin al vieţii basarabene în toate formele ei, lăsându-se articolele de îndrumare, sfaturile, veştile ruseşti pentru ziarul cu buchi.

Moldovanul, foaia d-lui Gh. Madan, iese şi mai departe, dând cetitorilor din Basarabia o cetire literară folositoare şi ferindu-se de orice ciocnire cu cârmuirea. Veşti din România şi alte ţeri române nu dă. Va trăi mult şi va folosi ceva.

Iar Basarabia democratică şi cam revoluţionară şi aplecată spre socialism pare a se fi stins fără înştiinţare şi fără prohod. Nu vom uita că a fost cea dintăi foaie ce a îndrăznit a ieşi româneşte în acea ţară pecetluită cu şapte peceţi. Şi de aceea ni pare rău de sfârşitul ei.

1907 (Neamul românesc, anul I, nr. 103.)