Zdrențurosul

 

Tu nu mă poți iubi pe mine:
Tu ești frumoasă, eu... frumos;
Dar tu ești bine îmbrăcată.
      Și eu sînt zdrențuros.

Tu n-o să te oprești o clipă
Durerea mea să mi-o asculți;
Tu treci în faietonu-ți mîndru,
      Eu prin noroi, desculț.

Și n-o să-mi fie dat norocul
Odată să te chiem pe nume:
Tu-mi pari din visuri că faci parte,
      Pe cînd eu sînt din lume.

Oh, cerul este plin de soare,
Pămîntu-i plin de frumusețe...
Dar pentru ce nu-i fericită
      O inimă sub zdrențe?