Zăpadă floare a aerului
| ←În oglinzi plantele | Zăpadă floare a aerului de Ilarie Voronca Plante și animale |
Cocoșul sălbatec→ |
Floare a aerului zăpadă
crești iedera visului în pleoapă
răscolești lebăda glasului ca o spadă
întoarce spre mâhnirea noastră fața ta albă
tu tămăduiești rănile văzduhului
florilor le pui un surâs ca sfinților
învălești în cearșafuri brațele stuhului
treci zărilor rumeneala caiselor
fiece apă clatină o oglindă
părul tău sărută grădinile, obrazul,
frunză și pasăre mâna ta alintă
neclintești în smaragd cântecul și iazul
ca un mal cuvântul îl surpi
cum distilezi oxigenul tăcerea
pasul tău a închipuit hulubi
pe inimă albinele fulgilor aștern mierea
chipuri se ascund în pânzele tale
te dărui ca o frunte în înălțime
muști din garoafa orelor petale
pe trup gura ta lasă uneori timbre
alunecă săniile ca pescărușii
botul vânturilor te cunoaște, te linge,
închizi plantele în pământ ca urșii
amarul buzelor răceala ta îl frige
adună loteria norilor la stână
în argint zilele s'au limpezit ca fotografiile
fluierul ochilor se îngână
tu, oamenilor soră și potolire, fii-le
ca un mărgăritar pe întinderi obosești
cerul clatină între degete o maramă
cu tăcere mâinile mi le văpsești
bătrân codrul pocnește ca o armă
copitele renilor te încrustează,
pui la creștetul pământului o fundă,
căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag
în Alaska, nechează
armăsarii furtunilor ca la o nuntă
zăpadă, odihnă a ceasului, binecuvântare,
la tâmpla aerului îngerească buclă,
în cleștar apa ochilor tresare,
urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă
zăpadă edelvais al surâsului, al liniștii
danț întrerupt prin metania vântului
tu toate clopotele și crinii știi
să-i agiți, când rotești ca un șoim peste piatra gândului.