Zădărnicia lui Neagu

 

Mândru de a lui avere,
Neagu, numele, și-a-ntins;
Avea fală, și putere,
Pe cât nimeni n-a cuprins!
Râului de pe câmpie,
Îi zicea: „Tu ești al meu”
Dar curgându-i pe moșie,
Râul, îi șoptea mereu:
„De mi-ai pune stavili-nalte,
„Apele-mi o să le salte
„Și-mi voi curge cursul meu;
„Sunt al Dunării umflate,
„Dunărea, e-a mării late,
„Marea e-a lui Dumnezeu!
Privind holda-i semănată,
Mândru de acel pământ,
Neagu-și zise altă dată:
„Rob îmi e, stăpân îi sunt!
Dar pământu, auzindu-l
Că-i rostește: „Ești al meu!
Ori și unde, urmărindu-l,
Glasul, îi șoptea mereu:
„Rodul meu e pentru tine,
„Însă tu, ești pentru mine!...
„Neagule! tu ești al meu!
„Eu, te-am scos din mine-afară,
„Eu, te bag în mine iară,
„Și stăpânul, îți sunt eu!”