Zânele

Zânele de Magda Isanos

Aici m-au chemat la viață
zânele mici din ceață.
Mi-au făcut semn că-n pământ
s-aude alt clopot, mai sfânt,
al florilor și pădurilor care încă nu sunt.

Erau zâne batjocoritoare,
luminoase, nerăbdătoare;
prin fereastra deschisă intrară,
cu ramuri în mâini se-nchinară.

Jumătate șopârle, junătate fete,
le curgea apa din plete-
și vorbele lor ca un foc risipit
alergau în orașul adormit...

Fata tuberculoasă le-auzea și ea,
și plângea.