XXXVII

XXXVII
de George Coșbuc


Când vii, la pălărie port
Și eu o floare;
Când îmi zâmbești, în pieptu-mi mort
Răsare soare;
Neliniștit când te aștept,
Ah, cum mă doare;
Și când nu vii, simțesc în piept
Că viața-mi moare!