XXXIX (Coșbuc)

 

Traiul când ți se urăște
Lasă-ți totul și iubește.

De te doare-o grijă grea,
Nu te plânge! Taci și bea!

Iar vr-un dor de te frământă
Ca să te mângâi, tu cântă.

Trei aceste leacuri sunt
Sufletului pe pământ.

Tu să-ncerci cu toate-trele —
Dar când n-afii leac în ele

Mori și nu trăi nebun,
Mori că numai mort ești bun!