XXVI - Pinocchio se duce cu colegii lui de școală pe țărmul mării ca să vadă un pește groaznic care se numește Balenă.

Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi XXVI - Pinocchio se duce cu colegii lui de școală pe țărmul mării ca să vadă un pește groaznic care se numește Balenă.”

A doua zi Pinocchio se duse la școala primară, închipuiți-vă pe ștrengarii de copii, când văzură intrând în școală o păpușă! A fost un râs, care nu se mai isprăvea. Care îi trăgea o păcăleală, care alta, care îi lua șapca din mână, care îl trăgea de haină pe la spate, care încerca să-i facă repede cu cerneală două mustăți mari sub nas, și care căuta să-i lege picioarele și mâinile cu sfoară, ca să-l facă să joace.
La început Pinocchio nu-i luă în seamă și îi lăsă în pace, dar în cele din urmă depășindu-i răbdarea, se întoarse către cei care îl necăjeau și își bate joc de el, și le spuse drept în față:

— Ia, vă rog să vă vedeți de treabă, n-am venit aici ca să fiu caraghiosul vostru. Eu respect pe alții și vreau să fiu și eu respectat.
— Bravo, paiațo! Ai vorbit ca din carte! urlară ștrengarii de copii, prăpădindu-se de râs, și unul din ei mai obraznic decât toți, întinse mâna ca să apuce păpușa de nas.

Dar nu-i prea merse bine, pentru că Pinocchio întinse piciorul pe sub masă, și îi trase o lovitură zdravănă în țurloaie.

— Aoleo, ce mai cotonoage ai! zbieră copilul frecându-și vârtătaia pe care i-o făcuse păpușica.
— Și ce coate! Și mai tari decât picioarele! spuse un altul care, din pricina glumelor lui nesăbuite, se alesese cu un ghiont în burtă.

Ce mai încoace încolo, cu o lovitură de picior și cu un ghiont, păpușa câștigase stima și dragostea tuturor școlarilor, și toți îl mângâiau și-l iubeau din suflet.
Chiar dascălul se fălea cu Pinocchio, pentru că îl vedea plin de luare aminte, silitor, deștept și totdeauna sosind cel dintâi, și ridicându-se cel din urmă, când erau gata de plecare.
Singurul lui cusur era că prea se înhăita cu toți copiii, și printre ei erau mulți ștrengari, cunoscuți pentru lenea la învățătură și apucăturilor lor deșucheate.
Și tot îi spunea dascălul în toate zilele, și Zâna de asemenea nu uita să-i repete mereu:

— Bagă de seamă, Pinocchio! Tovarășii tăi de școală, o să te facă mai curând sau mai târziu să nu-ți mai placă învățătura, și din pricina lor cine știe ce nenorocire te așteaptă.
— Nu mi-e frică! răspunse Pinocchio, făcând pe grozavul și atingându-și fruntea cu degetul arătător, ca și cum ar fi vrut să zică: „Am destulă minte în cap".

Se întâmplă însă că într-o bună zi, când se ducea la școală să întâlnească o ceată din tovarășii lui obișnuiți, care ieșindu-i înainte, îi ziseră:

— Ai aflat ultima noutate?
— Nu.
— In marea noastră a sosit o Balenă mare cât un munte.
— Adevărat? Nu cumva o fi tot Balena din ziua când s-a înecat bietul tata?
— Ne ducem la țărm s-o vedem. Vrei să mergi și tu?
— Nu: eu mă duc la școală.
— Las-o încolo de școală! Vom merge mâine. Cu o lecție mai mult ori mai puțin, tot acolo ajungi.
— Și ce-o să zică dascălul?
— Treaba lui! D-aia ia leafă, ca să bombănească toată ziulica.
— Dar mama?
— Mamele nu știu niciodată nimic, răspunseră derbedeii.
— Știți ce-am să fac? spuse Pinocchio. Balena vreau s-o văd știu eu pentru ce dar o să mă duc după ce-oi ieși de la școală.
— Aoleo! Găgăuță! spuse unul din ceată. Dar ce crezi tu, că un pește de mărimea aia o să te aștepte pe tine? Cum i s-a urât, a și pornit-o în altă parte, și cine l-a văzut, bine cine nu, rabdă.
— E departe de aici până la țărm? întrebă Pinocchio.
— Într-un ceas ne și întoarcem.
— Atunci, haidem! Să ne luăm la întrecere cine aleargă mai iute! strigă păpușa.

Semnalul plecării odată dat, ceata ștrengarilor cu cărțile și caietele la subțioară, începu să fugă peste câmpie Pinocchio era mereu în frunte, ca și cum ar fi avut aripi la picioare.
Din când în când, întorcându-și privirea înapoi, le dădea cu tifla tovarășilor Iui rămași departe de tot și văzându-i obosiți, gâfâind, plini de praf și cu limba scoasă de un cot, râdea din toată inima.
Nefericitul, în clipa aceea, nu știa ce grozăvii și ce nenorociri cumplite îl așteptau.