XXIV

XXIV de George Coșbuc

Un cuvânt aș vrea să fiu!
Căci atunci eu m-aș ascunde
Chiar în versul care-l scriu.
Tu citind, pierdută-n gânduri,
Stichul meu de nouă rânduri,
N-ai ști cât ești de-amăgită!
Tu-ți prea temi gurița ta,
Dar eu tot te-aș săruta
Dintr-al treilea vers, iubită.