XXII

XXII de George Coșbuc

Când Arhanghelul, sunând,
Va veni să mă dezgroape.
Eu, cu silă deschizând
Amorțitele pleoape,
Somnuros în loc de rugă
Grabnic îl voi întreba:
Știi vr-un birt pe undeva?
Și vr-un birt de-o fi pe-aproape
Am s-o rup la fugă!