Vulturul și bufa

Jump to navigation Jump to search
Vulturul și bufa
de Ion Heliade Rădulescu


După multe protestații,
Veniră la stipulații

Vulturul și bufnița, și făcură,-n fine, pace;
Însă ciocul, ghearele suveranului rapace

Da cam multă bănuială
Bufniței de a se teme
Pentru puișorii săi.
(Avea, biet, și ea-ndoială
Pe această de foc vreme,
Când cei răi devin mai răi.)

Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat,
Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat
Puișorii aliatei. "Ca mai sigură sa fie

Familioar-alteței-tale —
Zise suveranul vultur verișoarei dumisale —
Și lămurit să se știe,
Fă bine și mi-o descrie,
Ca să știu a mi-o scuti."
"Zău, nu poți a te-amăgi,
Zise bufa, căci natura
Pui pe lume mai frumoși

Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura,
Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși,
Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare
E mai dulce decât zisa voce de privighetoare."

Nu trecură zile multe: după legea domnilor
Și legea-mpăraților,
Ieșind la vânătoare mărirea-sa vulturul

Și-n svol făcându-și turul,
A fame ca o streche
În pipotă-l pătrunde;
Și cată-n jur oriunde,

Străbate cu vederea, o scorbură zărește,
Jos repede se lasă și caută șoimește;
Își vâră în cuib capul, ș-o slut-aci pereche
De pui stârcită vede: piperniciți, puchioși,

Cu ochii urduroși
Și galbeni, și zgâiți;
Un glas pițigăiat,
Strident, discord și spart.

Cit nu putu să crează pârdalnicii c-or fi
Aceiași despre care
Cu-atâta înfocare
Și laudă prea mare

În timpul conferinței amica i-a fost spus.
Așa, întinse gâtul, curat d-orice prepus,
Și cioc! o dată-n unul, și-n celălalt iar cioc!
Frumos, pe cum se cade, ți-i dumică pe loc.

Nu-și terminase bine
Imperiala cină,
Când, iată, supravine
Și muma, lină, lină.

Ce vede, sărăcuța!... începe a țipa,
De uiete, blesteme pădurea răsuna.
Pe răul său confrate sperjur și trădător
Îl face, după fapta-i, de lege călcător

Ce-nfruntă jurământ.
Ci vulturul atuncea avea și el cuvânt.
Părinții, ca părinții, își amă fiii lor
Și cât de sluți să fie îi cred de grațioși.
Iar mai vârtos în carte, când dai d-un autor,

Paternul său amor
E vai de om de mare! la Sarsaili puchioși
S-auzi țipăt de bufă, amate cititor !

1840