Vlad Țepeș

Vlad Țepeș de Emil Gulian

Duh de basm : Poeme / București : Institutul de Arte Grafice „Luceafărul”, 1934, pp. 25-26 .

Turcii au vrut să-l prindă poftindu-l la-ntâlnire,
S-aducă umilință, darul de cai și capul.
Dar se întoarse Domnul cu gând de viclenire
Când cu satâr în mână îl aștepta harapul.

Comori de aur roșu și toată visteria
S-au dus la mănăstirea cu hrubele boltite.
Pe-o noapte fără stele, cu aripi vitejia
Tăie în turci potecă și scânteie cuțite.

Dar Radu, care ține loc de muiere Pașii,
Fiind frumos și tânăr, întoarce ochi pe dos.
(Focos, cu lingușire, a câștigat toți lașii)
Săpându-l, izbutește și dă pe Țepeș jos.

Saci cu urechi tăiate nu bucură pe Domnul
Și nici cămile rele nu mai rup carne vie.
În temniță la Buda (să-și liniștească somnul)
Ucide șobolanii și-și face bucurie.