Visul Bradului

 

Trei feciori avea moș Bradu:
Sandu, Pintea și cu Radu;
Nici o fata, nici nurori,
Ci curat cei trei feciori.

Și-ntr-o zi-i cheamă la dânsul
Și-necându-l parca plânsul,
Bietul prinse-a le grăi:
— Nu știu eu de-oi mai trăi.

Ca să-mi vad cu ochii visul...
Fie-care cum i-i scrisul!...
Dar de-o data, — bune știri:
Strânge țara trei oștiri;

Una Prutul să mi-l treacă,
Spre Cordun a doua pleacă,
Iar a treia, peste deal,
Primblă moartea prin Ardeal...

Eu, bătrân mă simt acuma,
La plăcinte doar bun numa,
Istovit de ani, greoi,
Dar în schimb, — vă am pe voi!

Caii jos bat din copite,
Flintele sunt hodinite,
Luați una de flăcău
Și porniți cu Dumnezeu!

* * *

Cătră țara Bucovinii
Ce-o înădușă străinii
Jurând moartea neamului, —
Calea ta-i... a Sandului...

Pașii tai, băiete, du-ți-i
Pana-n Sneatin și Pocuții
Unde-avem ș-acuma rost —
Doar, din vechi, a noastre-au fost!

Iar dovadă de izbândă,
Sa ne-aduci noua dobândă,
Din semințele-arăpești,
Herghelii împărătești.

* * *

Radule, al tău e locul
Peste Prut... E vajnic focul,
Dar și tu, Radule, faci
Singur tu, cât cinci Cazaci!

Pan-la Nistru-ntreg poporul,
Ca Isus, Mântuitorul,
Din mormântu-i, ferecat,
Pentru noi a re-nviat.

Lui închină-i brațul, gândul,
Și de-a vrea cu noi Preasfântul —
Să ne-aduci la toți plocon
Herghelii de peste Don.

* * *

Pinteo, tu spre munți te urcă,
Unde-ai noștri au de furcă,
Și le du într-ajutor
Brațul tău cuceritor.

Iar la-ntors... cobori pe Mureș...
Cum ești tu voinic și gureș,
Nalt cât bradul din păduri,
Câte inimi n-ai sa furi!...

Dar ca-n Săliște, băiete,
Nicăieri nu-s așa fete...
Tu-ntr-acolo să te duci
Mie nora să-mi aduci,

Că și măta-i din Săcele,
Tot meleagurile-acele...
Și cu-amar noi o jelim,
De când doarme-n țintirim.

* * *

Și tăcu aici bătrânul...
Un suspin îi umfla sânul
Și pe-obrazu-ntunecat,
Doua boabe-au lunecat...

Cei feciori dreapta-i sărută,
Sar in scări cu „doamne-ajută“
Și se duc tot într-un gând,
Prafu-n urmă ridicând.

Și se scurge vreme lungă
Făr’ la noi să mai ajungă
Veste buna, alte știri
De la cele trei oștiri

* * *

Iată-abia-ntr-un miez de noapte,
Pe sub ziduri s-aud șoapte...
—Cine-acolo-i? — E om bun:
Sandul tău dus in Cordun.

- Ți-a zâmbit ori nu izbânda?
- Vine-n urma și dobânda!
Eu prin Săliște fuseiu,
Ție nora-ți aduseiu!

Si trecu vre-o lună iară...
Când căzu Radu-ntr-o sară.
— Radule, tu ne sosești
Făr’ de caii căzăcești?...

— Nici o grijă sa n-ai, tată,
Vine-n urmă prada toată! —
Eu prin Săliște m-am dus,
Ție nora ți-am adus!

Și-ntr-o zi și Pintea... iată-l...
Dar nu-i zice-o vorbă tatăl,
Ci porunci tot dă grăbit
Pentru trei nunți de gătit...

Și feciori-ncungiurându-l,
Ei nuntesc un an de-arândul,
Ca-au dat tatei trei nurori
Și Moldovei, — trei surori.