Vis de fecioară

 

Ce aproape ești în asta seara, fecioară,
că suflarea mușcă din gânduri nerostite –
fântâna umedă în rodnic pas de vară
așteaptă dansul buzelor mele livide.

Să dezbraci iubirea de cuvânt,
s-o primești ca pe o ploaie fecundă,
ca pe un fior sau un interzis gând,
ca pe o frunză ce se zbate pe undă.

Să mă lași liber să cad în abis,
să mă strecor în tine flămând,
în vis de fecioară și-n ce-i nepermis –
să urle în suflet instinctul dansând.

Mă vei striga din fiecare disperare,
atât de șoptit încât eu voi tresări,
voi chema pe îngeri spre binecuvântare,
căci, asemenea nouă, și ei ne vor fi.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.