Vinovați de lumină, îngerii

Sari la navigare Sari la căutare
Vinovați de lumină, îngerii
de Gavriil Stiharul

Speram că spinii viselor albastre
nu vor sta pe fruntea îngerului meu,
din străveziul trup se prelingea-un astru –
într-un colț de noapte plângea Dumnezeu.
 
 
Să rămâi singur, ce aspră osândă,
în umbra celor trăite scurse demult,
în vidul de-albastru, ca luna rotundă,
pentru spaima zilei de mâine tumult.
 
 
Cădeau în gol bucăți de paradis
într-un un cutremur de curcubeie sfinte,
ca o pupilă, sufletul deschis
aduna culori din prund de cuvinte.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.