Vine Crăciun cel bătrân
Vine Crăciun cel bătrân
Viță verde iadăra
Cu căluțu’ tăt juncân’,
Cu barba tăt scuturân’,
C-on tocuț [1] de lapte-n sân,
Cu ouță-n coșerguță,
Să să deie la fătuță,
La care îs mai micuță.
Noi mai mult v-am colinda,
Da’ ni-i scurtă gubuța [2],
Ne temem c-om îngheța.
Ne-om muta la altă casă,
C-am văzut felea [3] pe masă
Și paharu’ lângă ie
Și-om be care cât om vre.
Note
[modifică]- ↑ bute, bărbânță, putină; vas de lemn, de obicei în forma unui trunchi de con, făcut de doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi. Putină pentru lăpturi și brânzeturi (cf. T. Papahagi, 1925).
- ↑ haină țesută din lână, care se poartă în special iarna și pe vreme de ploaie, atât de către femei, cât și de către bărbați; această piesă de port are înfățișarea unui cojoc întors pe dos, cu blana în afară. În realitate este însă o țesătură “în tiară” (în război) din lână, la care se intercalează între rânduri, pe măsură ce se țese, șuvițe de lână (T. Bănățeanu, 1965, pag. 84). Calitățile gubei sunt foarte apreciate de ciobani, căci nu lasă să pătrundă ploaia, care se prelinge pe mițe (idem, pag. 87). Guba este nelipsită de la cununie: “Mirele și mireasa erau obligați să aibă gubă. Chiar de n-o aveau, o împrumutau, căci nu se cununa nimeni fără de gubă.” “De obicei la nuntă se poartă numai gube albe (T. Bănățeanu, 1965). În prezent guba este o piesă de vestimentație prezentă mai degrabă în muzeele de etnografie, decât în viața curentă a maramureșenilor. Cu toate acestea, în anumite ocazii speciale (duminica, de sărbători sau la nunți) mai este purtată sporadic de către bătrâni.
- ↑ măsură de ½ litri.