Versuri (Costin)/Înțelesul stihurilor, cum trebuiește să să citească

 

    Stihul ieste nu ca altă scrisoare dezlegată, ci ieste legată de silave cu număr; silava este împreunarea a doao slove, cum ieste: ba, va, ga, da i proci. Deci, de acéste silave stihurile céste ce scriu într-această cărțuluie au 13 silave, iară să pot și în 9 și în șapte a face și sântu și într-alte chipuri stihuri la alte limbi, cum ieste elinească sau latinească. Iară de acest féliǔ îți facem știre, în care ț-am scris aicea, de Viața lumii.
    Deci are și altă datorie stihul: cuvintele céle la fârșitul stihului a doao stihuri să tocmască într-un chip, pe o slovă să să citească, cum ieste: ața-viiața, frunte-munte, lume-spume i proci. Cătră aceasta, la cetit, unde vor fi cuvintele ci trebuiescǔ să le scurtezi : de vei trăgăna, ții-a părea că nu ieste stihul bun, ci trebuiește, unde va fi de trăgănatǔ, să trăgănezi, unde de scurtat, să scurtezi. Așijderea, unde să vor prileji trei slove,cărora le zicem unoglasnice, ce s-ar zice de un glas, cum ieste a, e, i, o, acéstea de să vor prileji trei alăturea, să să lipsească una, cum ieste: “nici o avuție”. Aicea caută că o ieste între e și între a, deci o piare și vei ceti: “nici avuție” i proci. Alta, pentru această slovă, cândǔ va avea înaintea sa iară o slova unoglasnică, să întunecă, cum vei găsi între stihuri un stih într-acestași chip: “mari împărați și vestiți”, carele nu-l ceti: “mari împărați”, ce: “mari-mpărați”, că îl lipséște slova ce ieste înainte.
    Cetindǔ, trebuie să citești și al doilea și al treilea rândǔ, și așa vei înțelege dulceața, mai vârtos să înțelegi ce citești, că a ceti și a nu înțelége ieste a vântura vântul sau a fiierbe apa.