Vechilor ateneiști

Jump to navigation Jump to search
Vechilor ateneiști
de Alexandru Vlahuță


Acei ce v-ați legat viața
De-un vis frumos și fericit,
Pentru a cărui întrupare
Cu-atâta dragoste-ați muncit,

Voi toți, cari-ați păzit cu cinste
Stindardul sfânt ce-ați ridicat,
Și cari-ați pus întâia piatră
Acestui strălucit palat,

Puteți în adevăr fi mândri
Și fericiți c-ați izbutit:
A prins ființa visul nostru
De-acuma drumul e croit!...

Și ce răsplată glorioasă!
În templul ridicat de voi
Sărbătorim un sfert de secol
Din lupta voastră de eroi!

Desigur, a fost grea chemarea
Și lungă cale-ați străbătut:
Dar azi puteți întinde mâna
Și zice: Iată ce-am făcut!

Acestea-s luptele ce-aruncă
Lumină-n calea tuturor,
Și-acestea-s marile trofee
Ce onorează pe-un popor.

Aici de-a pururea vor curge
Izvoarele de gânduri sfinte,
De-aici va răsuna trivoga
Deșteptătoarelor cuvinte;

Și roiul generos de tineri,
Această gloată de recruți,
Ce umplu golurile triste
Ale eroilor căzuți,

Atâtea forțe risipite
S-or încălzi de-același dor,
Și-n larga tabăr-a vieței
Își vor aduce jertfa lor,

Vor pune pace și iubire
În inimile cari gem
Sub valurile de-ntuneric,
Ce-mping la ură și blestem;

Vor șterge vrajba dintre oameni
Ș-or face traiul mai senin:
Aceasta-i nobila chemare
A luptătorilor ce vin,

Ostași cu fruntea luminată
De raza unui ideal,
Vibrând de marea suferință
Și de suspinul general.

Acum ți-s ușile deschise,
Ia-ți locul, viguros popor,
Ș-ascultă-ți însetat profeții
Cu ochii duși în viitor;

De-aicea vei ieși mai mare,
Mai iubitor, mai solidar,
Căci toate patimile sterpe
Vor adormi-n acest altar,

În care vei veni, din lupte,
Viața să ți-o răcorești,
Și-n care pururea va arde
Făclia minții omenești.