Veac mare, veac larg

 

Veac mare, veac larg...
Vestea s-apropie, focul s-apropie.
Câmpia-i plină de tropote.
Dați fuga la clopote!

Veac mare, veac luminat,
pe câmpia lumii a coborât,
Toți cei cu ferul pe gât
s-au bucurat și-au cântat.

Iată-i înălțând, înălțându-se.
Uliți de suliți
mișcându-se,
la ceruri mari ridicându-se.

Spune-mi, ți-i frică?
Aceste coase, topoare,
parcă se urcă în soare,
așa de sus se ridică...