Veșnicul surghiun

 

Un înger se coboară până-n vis
când tu te-ntorci Evă-n paradis,
de-acolo tu mă chemi cu glas domol,
dar șarpele la sânul roditor…

Eu, amăgit de fructul cel oprit,
de un sărut de dragoste sfințit,
mă furișez pe lângă Dumnezeu,
dar șarpele la sânul tău mai greu.

Și caut să te prind, dar tu te smulgi,
și simt că te voi pierde, că te duci,
doar șarpele mai șuiera acum,
eu, osândit la veșnicul surghiun.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.