Varza roșie

Snoave sau povești populare de Petre Ispirescu Varza roșie

Cine era domnul acela care ieși pe ușa din fund, nevastă, cînd am intrat aci? întrebă un bărbat pe femeia lui.

— Ce om? bărbate, vino-ți în fire, îi răspunse femeia.

— Bre, nevastă, eu am văzut pe cineva ieșind d-aici pe ușa de din dos, cînd am intrat. Să-mi spui drept cine a fost, că, uite, se face lucrul dracului.

— Taci din gură, bărbate, să nu te auză cineva și să crează că așa este. Ce, umbli să ne faci casa de rușine?

Cine dracul te-a mai obrocit pînă într-atît încît să visezi deștept? N-a avut să iasă nimeni de-aici; căci unde vine cineva pe la noi cînd lipsești tu de acasă?

Bărbatul, nemulțumit de răspunsurile femeii sale, iese pe din dos să vază nu va putea da oare de urma celui care a fost în casa lui?

Căutînd în dreapta și în stînga, se pomeni, fără să știe cum, in curtea unei precupețe ce ședea alături și cu care nevastă-sa trăia în bună vecinătate.

— Bună ziua, lele Dragomiro.

— Mulțumim dumneavoastră, jupîn Dimcio; dară ce sunteți așa supărat?

— Pentru ce îmi ziseși mulțumim dumneavoastră, lele Dragomiro, deoarece sunt singur?

— Cum Dumnezeu? Așa să fie oare? Ei! vezi, acum nu mă mai mir de cele ce-mi spunea și bărbatu-meu, cînd am venit din piață. Eu am socotit că vrea să mă ia încolo, cînd mi-a spus că era singur. Și să vezi dumneata, acum înțeleg eu șiretenia pricinei. Uite, jupîn Dimcio, am mîncat și eu din varza cea roșie, din care ai cumpărat și dumneata azi dimineață pentru salată; și nu știu ce naiba a avut, că, uite, cum am înghițit-o, am simțit că mi se împăiejenează ochii și mi-a tulburat văzul. Îmi pare unul tot doi. Mă uit la dumneata și mi se pare că mai stă unul la spatele dumitale.

— Ce spui, lele Dragomiro? apoi asta este un fel de obroceală.

— Cam așa, jupîn Dimcio; pîrdalnica aia de varză trebuie să fie pricina.

— Ei vezi? eram să fac un păcat. Cînd am venit azi acasă, după prinz, mai devreme, ce e drept, decît altă dată, și mie mi s-a părut a fi încă cineva pe lîngă nevastă-mea și că a ieșit pe ușa de din dos.

— Vai de mine! Bine că te aduse Dumnezeu pe-aici, să afli de la mine istoria verzei. Și să știi că de se va întîmpla ceva în casa dumitale, ce-mi va da vro bănuială că jupîneasa șovăiește, ori îți calcă credința, eu voi fi cea dîntîi care ți-oi spune; căci mult bine văz eu din o așa casă. Dumneata ești bun; jupîneasa dumitale milostivă; și ar fi păcat de Dumnezeu să vi se spargă casa din pricina mea, dacă nu ți-oi spune ce voi vedea.

Jupîn Dimcio se liniști și se întoarse acasă cu cugetul împăcat.